Articole publicate de: Vasile Lechințan

Clopotele din satul copilăriei mele, Silivaşu de Câmpie

Una dintre cele rare şi mai distincte aspecte ale personalităţii unui sat este fără îndoială calitatea extraordinar de melodioasă a clopotelor bisericii din acea localitate. Am văzut lumina zilei sub armonia cerească a clopotelor din satul meu natal, Silivaşu de


Căminul Cultural, în copilărie şi adolescenţă

Îmi exprim rezerva de la bun început că nu voi putea descrie sentimentul meu extraodinar de puternic din copilărie şi adolescenţă numit Căminul Cultural, evident, cel vechi, din satul meu natal, Silivaşu de Câmpie. Prin anii `50-`60 nu erau în


Studenţi români din Câmpia Transilvaniei la Universităţi străine până la sfârşitul secolului al XVIII-lea…

Situaţia tristă a vieţii istorice a românilr transilvăneni de până la 1848-1849, constituţiile întunecate ale Transilvaniei, instituite de stările şi religiile recepte, condiţia majorităţii românilor de iobagi sau şerbi pe moşiile nobililor sau ale instituţiilor religioase recepte, precum Episcopia Romano


Ţesătura de relaţii interumane în lumea copilăriei

Dacă am privi de undeva de sus toată forfota vieţii satului de fiecare zi, am vedea câte drumuri întreţesute au oamenii, urmărindu-şi interesele şi treburile zilei: dimineţile de vară i-am vedea la scos vitele la „ciurdă” (cireadă), fiind preluate de


Fidelitatea faţă de latinitatea veche, în satul copilăriei

Printr-un memoriu trimis lui Leopold al II-lea, împărat al Austriei între 1790-1792, de către fruntaşii români Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ioan Piuariu-Molnar, Ioan Budai Deleanu şi alţii, intitulat Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (adică Petiția Românilor din Transilvania), în


Sub urgia de la 1849…

Pictorul britanic William Holman Hunt (1827-1910), aflându-se într-o zi toridă de la sfârșitul verii anului 1849 la ferma unchiului său în Ewell, comitatul Surrey, a făcut o splendidă schiţă color, se presupune direct în aer liber, la faţa locului, intitulată


Poreclele oamenilor…

Un adevărat tezaur de cuvinte originale, reprezentând porecle date oamenilor, circulau în sat în timpul copilăriei mele. Cum silivăşenii erau oameni foarte batjocoroşi, poreclele fixau trăsături ale firii unora, ale defectelor fizice şi psihice, ale unor fapte „nefăcute”, respectiv ridicole


Marile beneficii aduse Ungariei de Tratatul de la Trianon

S-au împlinit o sută de ani de la semnarea, în marele palat de la Trianon, a Tratatului de pace dintre puterile mari ale Europei şi ale lumii şi Ungaria, ţară care a tot tergiversat semnarea tratatului, sperând să obţină teritorii


Centenarul Trianon şi absenţa Statului Român de la marcarea acestui eveniment…

De la bun început trebuie spus că Tratatele de Pace din 1919 şi 1920, mai ales cele de la Versailles (cu Germania), Saint Germain en Laye (cu Austria) şi Trianon (cu Ungaria), sunt adevărate sărbători ale Minţilor Politice şi Culturale


O societate fără oameni ridicoli…

Aşa era lumea ţărănească din timpul copilăriei mele, în Silivaşu de Câmpie. Toţi oamenii, capi de gospodărie, aveau o demnitate statuară, purtau parcă cu ei imaginea gospodăriei lor bine aşezată, case mai mici sau mai mari, dar bine întreţinute, grajduri,