Articole publicate de: Nicolae Danciu

Izolați ca într-o cetate…

Să luăm aminte! Adunând fără oprire, Depășind cu mult măsura, Omul, pentru-navuțire, A batjocorit Natura. Câte păsări n-am lăsat Plângând fără-acoperiș, Atunci când ne-am înfruptat Din al pădurii desiș. Jivinele, să nu piară, Ne-au luat la tălpiță satul, Așa-i când


O casă memorială (manifest)

Dacă nu ar fi trăit În sat, un prea mare nume, Nimeni n-ar fi auzit De-acest loc uitat de lume. Casa-n care s-au născut, Marin Preda, Moromeții, E de nerecunoscut, Au năpădit-o scaieții. De trei mici odăi, lipit, Stă, în


Un dar divin…

Scrisoare către Eminescu De ziua ta, Luceafăr sfinte, Doresc să-ţi scriu două cuvinte, De-atâta sunt şi eu în stare, Să-ţi fie ca o-mbrăţişare. Nu am să-ţi scriu, să nu te superi, Că s-au topit frumoşii nuferi Şi nici că luna


Românii mei

Românii mei, cinstit vă zic, Eu v-aş chema din ţări străine, Dar noi nu am făcut nimic Să vă primim cum se cuvine. Ai noştri mari conducători Au prădat ţara ani la rând, Iar noi, cei mulţi, nepăsători, I-am tot


Când vom fi din nou mai buni…

Să simtă și ei Crăciunul Fericire necuprinsă Ne răsare-n piept acum, Căci familia extinsă Se unește de Crăciun. Nu-i bucurie mai mare, Mai plăcută, mai aleasă, Ca în Sfânta Sărbătoare Să ai copiii la masă. Iară când nu pot să


Nu vrem jucării…

Poate că vă întrebați, Voi, oameni mari și voinici, De ce suntem întristați, Deși suntem așa mici. Lacrimile nu ne seacă, Căci mama-i prin țări străine, Ea ne-a spus că dacă pleacă, O s-o ducem noi mai bine. Numai că


Din colțuri de lume…

Telefonul De trei ani s-a prăpădit Singura lui alinare, Iar copiii au venit, Mult, după înmormântare. S-au întors la moș acasă, Din patru colțuri de lume, Să-mpartă bruma rămasă, Fiindcă poartă-același nume. După ce au împărțit Tot ce-a strâns moșul


Trei Sfinți… (poezie religioasă)

Sfântul Daniil Sihastrul Pe cerul ortodoxiei S-a-nălțat lucitor astru, Mare dascăl al pustiei, Sfântul Daniil Sihastru’ . Blând, smerit și rugător, Postind până la apus, S-a dovedit purtător, Din pruncie, de Isus. . În credință-a fost de tânăr Ca un


Înflăcărează dorul…

Iubirea Iubirea-i bobul de rouă Peste iarba însetată, Când de mult timp nu mai plouă Și toată ntura-i moartă. Iubirea e picătura Ce pe buze se prelinge, Să potolească arsura Sufletului care plânge . Iubirea este nectarul Pentru-albina vlăguită, Este


A fost odată o poartă

A avut și ea un rol, N-a umplut numai un gol, Toți ai casei, chiar și buna, Zilnic dădeau cu ea mâna. Și-apoi, musafirii toți, Rude, săteni și nepoți, Nu intrau nicicând în curte Fără ca să o salute. Câți