Articole publicate de: Nicolae Danciu

A fost odată o poartă

A avut și ea un rol, N-a umplut numai un gol, Toți ai casei, chiar și buna, Zilnic dădeau cu ea mâna. Și-apoi, musafirii toți, Rude, săteni și nepoți, Nu intrau nicicând în curte Fără ca să o salute. Câți


Numai sufletul, în veci…

Mi-e dor Mi-e dor de satul meu natal, De-un pitoresc fără egal, De alergatul prin băltoacă Și de copiii mei de joacă. Mi-e dor de curtea casei mele De micul cuib cu rândunele, Mi-e dor de zarzăr, cais, prun, De


Poezie religioasă: Însemne

(scrisă după înălțătorul cuvânt de învățătură al Preotului dr. Adrian Vasile, slujitor la Parohia ,,Sf.M.Mc. Gheorghe’’- Constanța) Era de-acuma bătrână, Rămăsese singurică, Cine să-i întindă-o mână În cămara ei cea mică? N-avea pe nimeni bătrâna, Că era de mult vădană,