Articole publicate de: Liliana Smerea Vacaru

Deschisă-i ușa sufletului meu

Eminescu n-a murit! La mulţi ani de nemurire, Versului ce tu l-ai scris! Cu eterna ta iubire, Cale multor-ai deschis. Să-ți trăiască amintirea, Tot mai vie pe pãmânt! Martor îți stă poezia, Eminescu?! N-a murit! E plecat acum departe Scrie


O nouă dimineață…

Atunci când ești dezamăgit! O nouă dimineață, un nou răsărit, O nouă zi în lupta pentru viață! De câte ori te regăsești dezamăgit, Gândește-te la cei ce nu mai au speranță! Gândește-te la cei ce locuiesc pe stradă: Copii sărmani


Când ziua-ți pare noapte…

Când pierzi un suflet drag Când pierzi un suflet drag… nu-ți mai rămâne Decât să speri c-acolo Sus îi va fi bine. Iar Dumnezeu pentru durerea care-o simți, Doresc să-ți dea putere să nu îți ieși din minți! Când pierzi


Lumina veșnic calăuzitoare…

Să ningă peste lume cu iubire! Mi-ar fi plăcut, văzând că nu mai ninge, Să se întâmple ca-n poveste, o magie! Și din înaltul cerului să pice, Peste pământ, fulgi mari de bucurie! Sau când va fi cu-adevărat să ningă,


Matinale…

Iartă-mă când uit să-ți spun cât te iubesc Plouă tot mai rece, sufletul mi-e trist, Gândurile îmi zboară către un cămin, Unde focul zburdă vesel, optimist, Tu privești cum arde, iar eu spre tine vin! Ploaia cade rece și necruțătoare,


Vin sărbătorile!

Atâta iarnă este în sufletele noastre, Că iarna nu-i nimic pe lângă noi! Întroienit e drumul către casă, Că nici nu mai cunoaștem cărarea înapoi! Vin sărbătorile!… Și parcă nostalgia, La mine în suflet, iar își face loc! Îmi retrăiesc


Unde ești la ceas de seară

Stăpâna sufletului meu Mă-ndrăgostesc de tine la fel ca lumea, toată, Căci toată lumea vede, cât eşti tu de frumoasă! Şi pentru acest lucru, chiar totul ți se iartă, Chiar dacă uneori, eşti prea capricioasă! Ai darul tău ciudat de-a


Unde ești?…

Unde ești la ceas de seară? Unde ești la ceas de seară?! Vine noaptea! E târziu! Ți-aș trimite o scrisoare Dar adresa nu ți-o știu! Unde ești la ceas de seară?! Toată lumea s-a culcat. Te-aștept cum așteaptă marea, Valul


Dumnezeu când m-a făcut, n-a creat perfecțiunea!

Dumnezeu când m-a făcut, N-a creat perfecțiunea! Mi-a lăsat nasul mai lung, Nu să mint… Să simt minciuna! Buzele-mi sunt subțirele! (Le voiam eu mai cărnoase!) Însă pot rosti cu ele Vorbe bune și frumoase… Sigur că și la mânie


Darurile Domnului

La un magazin, în noapte, s-a oprit un trecător. A bătut discret, în poartă Și-i deschise un negustor! Fără însă să-l privească, Pe cel care i-a deschis, Începu să povestească: – Am bătut, atras de scris ! Eu treceam din