Articole publicate de: George Stanca

In memoriam: Ioan Zubașcu

Am ajuns, în fine, la vârsta la care cred că “ceea ce știu cu certitudine e că nu  știu nimic”. Cea a deprimării. Știu că în curând  nu mai am neam, nu mai am limbă, nu mai am credință. Am


Dragă Luminița Anghel

Te cunosc de când, prin anii 90 , cântai la barul Melody al dlui Viorel Păunescu și erai căsătorită, fostă Halip, cu Dragoș Anghel, fiul unui important fost fotbalist, oficial, președinte, colonel la Dinamo. Un băiat de familie. Pe atunci,


Flagramatisme

MegaMèmè-ul. Sunt şi teleast, telefan. Şi mă mir când văd la tv un mèmèu, cândva infatuat, ironic, miştocar, superior, peste Caragiale, Muşatescu, Twain, Ilf&Petrov; ce zic eu? grobian-superior; îl văz monstruos pe un scaun bistriţean: împietrit posterior unei înfrângeri nete,


Eco – Băsescu

Ce paradox să-l vezi cumva ca primar şi altcumva ca preşedinte Aveam pe vremea liceului o profesoară care, de câte ori spărgeam vreun geam, ne avertiza ironic: distracţiile se plătesc! Mi-am adus aminte de vorbele sale acum. Bag de seamă


Etnia strică omenia

Când am auzit prima ştire despre conflictul din Apaţa nici nu am luat-o în seamă, crezând, ca de obicei, că iar se bat românii cu ţiganii. Cer scuze, nu agreez termenul impus, „rromii”. Situaţie obişnuită, banală chiar pentru satele mixte


Jalnica Realitate

Era cel mai profesionist canal de ştiri. Prompt. Echidistant. Realitatea însăşi. Era. Azi îl vedem şi nu e… Emisiunile matinale sunt un seminar de presă, anul I.Bâlbe, ape-n piuă, incongruenţe, aberaţii. Tineri jurnalicoşi aduşi cu arcanul parcă din decorul vivant


Scrisoare către tine, Gabriela Vrânceanu Firea (și Pandele)…

Ai dezamăgit cu traiectoria existenţială pe care evoluezi; sau involuezi. Dar, e viaţa mata. Nu mă amestec. Doar comentez cele văzute la tv! Încep cu melodrama mediatică pe care ai făcut-o cu căsătoria – casă de piatră!, apropo – cu


Joaca prezidențială

Este deja de  notorietate faptul că președintele nostru  nu uită și nu iartă… Avem cazuri multe la dispoziție. De  la Dinu Patriciu, Sorin Roșca Stănescu, fost bun prieten, la mulții tovarăși de coaliție, băgați-scoși-băgați-scoși din pușcării. Eu însumi,  frate de suferință


Politica mioritică și analfabeții de partid

Deunăzi, am participat la lansarea unei cărți despre istoria relaţiilor româno-italiene, scrisă de diplomatul român Lilian Zamfiroiu. Trec peste ştirea, faptul, constatarea că la lansare, deși în doi timpi – unul matinal la MAE, altul, seara, la Palatul Şuţu –


Da ciolan, nu Cioran!

Minunate vremi trăim. Marețe. Mă uit la cazul Cioran, la manuscrisele lui, la soarta lor și aproape refuz să cred că mai există români patrioți. Dar, evident, în afara țării. Restul, pervertiți, duodene goale manevrabile și politruci venoși. Să recapitulăm