Articole publicate de: George Petrovai

Lac (politic) să fie, că broaște (râioase) sunt destule!

Ce spunea Klaus Iohannis în campania pentru al doilea cincinal neconvingător la Cotroceni? Că România va cunoaște normalitatea doar atunci când Partidul Social Democrat (PSD) nu numai că n-o să mai fie la guvernare, dar chiar va dispărea de pe


Diaspora e așteptată să facă țara mai bogată!

Trei decenii s-a tot plecat din România, iar diasporenii refuzau (încă refuză) să se întoarcă, pe motiv că „ciuma roșie” taie și spânzură în țara aflată, politico-instituțional și moral-educațional, la cheremul originalei democrații iliesciene. Dar acuma, după trei înfrângeri consecutive


Liberalismu-i la aman cu Orban, Cîțu și Turcan…

Anticii chinezi erau de părere că a guverna înseamnă a rectifica, proces socio-politic în care intră atât depistarea erorilor comise de cârmuirile anterioare, cât și eliminarea acestora prin măsuri care, în mod statornic, vizează binele și mulțumirea maselor de truditori.


Pernicioasa găunoșenie a corectitudinii politice americane

Atâta s-a tot vorbit în ultimul timp despre „politically correct” sau „corectitudinea politică” (că, de, americanii și ciracii lor stabilesc moda planetară într-ale tâlhăriei, ipocriziei, politicii, diplomației, negândirii, comportamentului, vestimentației, alimentației, inculturii și celorlalte fandoseli moderniste), încât cu siguranță că


Era ticăloșilor postdecembriști…

Se împlinesc trei decenii de la tragicele și dubioasele evenimente din Decembrie 1989, pe care unii (de pildă, Ion Ilici Iliescu și ortacii săi) țin morțiș să le ridice la rangul de revoluție. Numai că, ne averizează Curzio Malaparte în


Yasunari Kawabata şi drumul prozei sale de la modernism la clasicism

Înainte de-a intra în subiectul propriu-zis despre proza japonezului Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1968, se cuvine să pregătesc terenul, adică să spun câteva cuvinte despre clasicism şi clasic. După cum se ştie, clasicismul european


Stephen Crane – veriga de aur a literaturii americane

America în întregime este produsul de vârf al europenilor. Şi cum Europa de ieri şi de azi este cea mai strălucită creaţie a creştinismului, concluzia se impune de la sine. Dacă facem abstracţie de istoria insuficient cunoscută şi ridicol de


De la Comedia umană la cea modernă

Cum cărţile sunt scrise de oameni, în general despre oameni şi pentru oameni, se subînţelege de ce scriitorii nu numai că prezintă viaţa aşa cum este, ori o înfăţişează aşa cum şi-ar dori să fie, ci chiar pun şi îşi


„Vocea” aparte a lui Elias Canetti în cartea Vocile din Marrakech

Este suficient să amintim din opera canettiană doar cărțile Orbire, Jocul privirilor, Limba salvată și Facla în ureche (o operă, de altminteri, răsplătită în anul 1981 cu Premiul Nobel), ca îndată să realizăm strânsa legătură dintre titluri și simțurile umane,


Trei romane şi argumentele lor hotărâtoare…

Scopul prioritar al literaturii, ca de altfel al tuturor producţiilor artistice, nu este de-a desfăta, ci de-a instrui şi de-a corecta, iar prin aceasta de-a transforma, adică de a-i face pe oameni mai buni, mai drepţi şi mai sensibili, într-un