Arhiva autorului: George Petrovai

Creatorul şi creaţia: cuvântul care izvodeşte şi zideşte

Doar smerenia şi iubirea pot stabili punţi trainice de legătură între născocirea umană şi creaţia divină, căci doar în acest chip nevrednicul imitator se va apropia de Creator şi i se vor deslui unele dintre tainele creaţiei Sale. Realizările de


Omenia şi inimoşenia – armături ale caracterului fiecărui muritor…

Pe bună dreptate se afirmă că geniul şi idiotul sunt egali în faţa lui Dumnezeu – fiind creaţiile Lui, pe amândoi la fel de mult îi iubeşte. Cu următorul mic adaos, care are darul de-a fi esenţial: Numărul mult mai


Ce-ar trebui preşedintele Klaus Iohannis să facă în tot acest timp cât face pe niznaiul?

În primul rând, în loc să mimeze democraţia prin ridicole postări pe Facebook, ar trebui să se facă luntre şi punte ca să-şi onoreze măcar o parte din promisiunile electorale, neuitând că foarte mulţi români i-au dat votul din teama


A fi sărac nu e ruşine, a fi mizer e grozăvie!

Sărăcia exterioară nu numai că nu-i o ruşine, dar nu-i nici un fapt endemic pentru o ţară sau un popor, chiar atunci când (cazul României postdecembriste) ea s-a generalizat într-atât de mult, încât nu mai surprinde pe nimeni – nici


Jose Mujica – un remarcabil om printre politicieni!

Obișnuit până la scârbă cu fauna politicianistă de pe la noi, căreia gura nu-i mai tace de zorul atâtor minciuni îndrugate cu sau fără rost, dar căreia tare-i mai place iarba fragedă a furtișagurilor de pe aceste meleaguri, firește că


Balada ticăloșilor cu ștaif…

Tartorul ticăloșilor: Sunt onorat, iubiții mei, de-a voastră-ncredere frățească! Doar strâns uniți prin legământ putea o gașcă să sporească și să devină ce cândva ni se părea că-i peste poate – partidul mai presus de stat, ca voia lui să


Un punct de vedere: Morala câşă a omului zilelor noastre

Omul este om atâta timp cât vrea să ştie de morală şi se comportă ca atare, adică atâta timp cât este moral. Căci valorile cardinale (bine, frumos, adevăr, just, sacru) şi fundamentele umanului (omenia, iubirea, cumpătarea, demnitatea, mila, generozitatea), nu


România arde şi festivalurile se ţin lanţ!

După cum omul postadamic este un amestec de rai şi iad, voinţa, conştiinţa şi credinţa stabilindu-i sensul de mers în viaţă, tot astfel sunt societăţile şi epocile din istoria lui: Nimic perfect în toate ceea ce-i omenesc, ci totul perfectibil,


Dumnezeu îi dă omului, dar nu-i bagă şi-n traistă!

Spusa românească utilizată ca titlu pentru acest text, sintetizează uimitor de exact starea de lucruri de pe meleagurile noastre: Dumnezeu le-a dat românilor cu ambele Lui mâini, ca ei să poată risipi cu nenumărate mâini, adică prin hoţie, nemuncă, indolenţă


Momente referenţiale în multimilenara cultură chineză (2)

Din cele spuse până aici, lesne se poate deduce că următorul moment referenţial din cultura chineză se cheamă Visul din pavilionul roşu, romanul fluviu cu care se încheie multiseculara literatură clasică chineză. Căci autorul Cao Zhan, cunoscut în cultura chineză