Arhiva autorului: George Petrovai

Efectul de piramidă

 -al patrulea interviu cu doctorul Coriolan Dragomir – Întrebându-l într-una din zile la telefon ce mai face, aflu de la doctorul Coriolan Dragomir  că tocmai a coborât din podul locuinței sale (casa din omuna Cicârlău), unde și-a instalat o piramidă


Evoluția… involutivă a omului

Pe bună dreptate se spune că nu există surd mai mare ca acela care nu vrea să audă. Dacă în lumina acestui adevăr admitem că îndoctrinatul politico-ideologic, moral-religios ori filosofico-științific (bolșevismul și nazismul au politizat toate trăirile umane!), îndoctrinatul, prin


Unde-i legea prost făcută e tocmeală nesfârșită!

Degeaba se spune pe la noi că „Unde-i lege nu-i tocmeală”. În România postdecembristă lucrurile stau taman pe dos. Chiar în situații evidente pentru toată suflarea cu oleacă de bun-simț,  tocmelile încep taman atunci când molcoma noastră lege este în


Moda doctoratelor la plesneală…

După sufocanta modă bolșevică a unirii de-a valma, cu mic și cu mare, în jurul partidului-stat și după nătânga modă a penibilului lozincard („Nu ne vindem țara”, „Noi muncim, nu gândim”, „N-ați mâncat ca noi salam cu soia” etc.) din


Dreptul, fir-ar el să fie, este numai pe hârtie…

În toată istoria lui, omul și-a dorit și s-a luptat pentru dobândirea drepturilor esențial-umane: cândva, ceea ce înseamnă din totdeauna, pentru un loc cât mai în față sub soare și o bucată cât mai consistentă de pâine, apoi (faza modernă


Spre ce ne îndreptăm?

Dacă viața omenească presupune cu necesitate mișcare, trudă, suferință și iluzia fericirii, nu-i mai puțin adevărat că civilizația constituie unitatea de măsură a evoluției omului, mai exact a societăților înjghebate de acesta în decursul istoriei sale, și că prin civilizație


Damascius și subtila lui filosofie despre primele principii (2)

Influențat de Iamblichos, pe care nu ezita să-l numească „divinul”, Proclus (412-485) nu numai că a sistematizat toate ideile prezente într-un fel sau altul în neoplatonism, ci – bun cunoscător al teurgiei (se crede că a fost inițiat în riturile


Proverbiala răbdare românească…

Fără riscul de-a greși, se poate spune că răbdarea este una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale spiritului românesc. Dacă nu cumva cea mai caracteristică și mai longevivă… Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a


Damascius și subtila lui filosofie despre primele principii (1)

Deși aveam consistente cunoștințe despre neoplatonism, dovadă că în urmă cu ceva timp am scris eseul Unio mystica sau calea plotiniană spre Absolut, despre Damascius, filosoful care încheie „lanțul de aur al neoplatonicilor”, știam câte ceva doar din surse lăturalnice.


Anevoința de-a fi om, performanța de-a fi român onest!

Se știe foarte bine (și nu de azi, de ieri) că „A fi mare nu-i mirare,/ a fi om e lucru mare…” Vasăzică, nu trebuie să ne extaziem în fața aparențelor (ambalaj vestimentar, poziție socială, opulență materială), ci trebuie să