Articole publicate de: George Petrovai

„Eternii” noștri la grămadă, nu-s cât un muritor de treabă!

Biblia, îndeosebi Noul Testament, îi învață pe oamenii cu scaun la cap o mulțime de lucruri esențiale privind vremelnicia vieții și calea anevoioasă spre nemurirea promisă drepților de către Atoatefăcător, două dintre ele, zic eu, alcătuind însuși sistemul referențial al


Limitele cunoașterii umane

Din totdeauna, mintea omenească a încercat să dezlege acele taine care alcătuiesc nodul gordian al cugetării sub forma logico-sistemică (filosofia și știința), respectiv sub forma afectiv-emoțională (religia și arta): apariția existentului, ordinea și precizia care guvernează lumea văzutelor, miracolul vieții,


Destinul artistului în societate, temă de referinţă în opera lui Thomas Mann

Se înşală amarnic cel care crede că izbuteşte să pătrundă în profunzimea desfătătoare a operei unui mare scriitor doar printr-o simplă şi grăbită lectură, procedeu reducţionist prin care cultura temeinică este coborâtă la nivelul informării. Negreşit că sunt şi din


Nocivă și avană…

Din capul locului fac precizarea că fondul nociv și avan al politicii noastre nu-i „invenția” aleșilor postdecembriști, ci este urmarea logic-necesară a perfidelor distorsiuni moral-spirituale promovate de fanarioți și apoi, prin dictat și sterilizare intelectuală, așezate de ideologii marxiști-leniniști la


Vieți mutilate…

Actuala coaliție pesedisto-aldistă ține morțiș ca, prin prin înfăptuirea programului „la virgulă” sau, mă rog, la alte semne ortografice impuse de împrejurări și necesități cârmuitoare, să-și atingă două obiective mari și late: 1) Să întărească elita pungașilor prin noi și


Elita șnapanilor postdecembriști

Dicționarul explicativ al limbii române ne obligă ca prin elită să înțelegem „ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o societate”, respectiv „mai demn de a fi ales” (subl. mea, G.P.), prin aceea că oamenii de elită constituie


Tâlharii protestează-n cor când legea-i are în vizor

Iată unul dintre multele paradoxuri prin care România postdecembristă a ajuns țara tuturor posibilităților nelegiuite: toți românii doresc ca ea să fie înțeleaptă și prosperă, însă ei continuă să fie complicii marilor pungași și demagogi la urne și în sondajele


Progresul nostru social este haotic și formal!

Dacă cetățenii unui stat și instituțiile acestuia formează corpusul social sau complexul motor viu prin care societatea își urmează destinul, politica promovată de aleșii mari și mici constituie subtilul său combustibil. Un combustibil biosocial capabil să motiveze celulele și organele


Virtute-i pentru om lunga răbdare, dar pentru nație-i doar resemnare!

Lesne de înțeles că o comunitate (popor, națiune) are două mari componente: componenta fizică sau trupul (indivizii alcătuitori) și cea spirituală sau specificul respectivei comunități (totalitatea relațiilor interumane prin care fiecare grupare se aseamănă în plan general uman cu celelalte


Penali și agramați de-a valma, în cabinete de coșmar bat palma!

Cu fiecare clipă care trece ni se întărește trista convingere că lumea-i dată peste cap: tot mai mulți oameni uită esențialul existenței și astfel devin nefericiții robi ai goanei după vânt, civilizația axată pe catastrofala tripletă consum-comoditate-confort se întoarce nimicitor