Articole publicate de: George Alexander

A mai murit un militar…

A mai murit un militar. A mai murit un tată. O cruce s-a mai înălțat În cerurile noastre… Nu mergem, cum am fi crezut, Să apărăm o vatră Din calea celor ce ne-ar fi cerut, Nemilostiv, pământ şi apă… Nu


Punând cătuşe ruginite pe destinul Patriei…

Orice occidental ne priveşte, probabil, cu condescendență, uneori… Insultele, calomnierea adversarului, terfelirea în spațiul public sunt caracteristice păturii celei mai de jos, celei mai înapoiate, din mahalaua Balcanilor, de la noi! Am fost cândva o țară frumoasă şi respectată, şi


Scrisoare către un necunoscut…

Nu are importanță cine sunt eu. Sunt un om ca tine. La fel de îngrijorat precum tu eşti de ziua de mâine, de perspectivele de viitor, de țara aceasta, care moare încet, dar sigur… Dacă nu ne implicăm ACUM, mai


Impresii după descălecarea lui Macron…

…Când luminile rampei se sting şi piesa care s-a jucat se sfârşeşte, doar spectatorii trişti se mai gândesc, încă o dată, la lucrurile lăsate în urmă, poate… Vizita lui Macron la Bucureşti a şi trecut, acum. Aşa cum era de


Suferința…

Aş fi vrut, într-un fel, să scriu despre drama de neimaginat, de acum câteva zile, când mama Alexandra Braunstein, însărcinată în patru luni şi jumătate!, s-a aruncat, la Brăneşti, în fața trenului, împreună cu cele trei fetițe ale sale, Mihaela,


A murit USR-ul? Se zvârcolește și PNL-ul?…

USR a fost cândva o speranță. A câştigat zece la sută din voturile românilor. A intrat în Parlament, triumfalist. De toată magia aceasta negră s-a ales, însă, praful! 864 de membri, adică 52,7 la sută din totalul incomensurabil al legiunilor


Clopote care plâng…

„Cum să spun?!, zisese el. E ca şi când ai fi la o masă întinsă… Dacă eşti de STÂNGA, nu poți să mănânci când ceilalți se uită la tine! Trebuie să împarți cu ei!… Aceasta este Social-democrația!, tunase el. Acesta


Manifest către țară

Traversăm o URIAŞĂ CRIZĂ IDENTITARĂ, ECONOMICĂ, SOCIALĂ Şi POLITICĂ! DEZASTRUL în care se află țara noastră, este evident! Valorile noastre morale şi spirituale sunt puse la zid, în fața plutonului de execuție, zilnic! De 27 de ani, vorbim de STOPAREA


Când lacrimile nu mai înseamnă nimic…

Drama familiei Barbu-Racolța, căreia i-au fost luați cei doi copii de către Protecția Copilului din Anglia şi adoptați forțat de un cuplu de homosexuali, a revenit în actualitate, răvăşindu-ne, ca şi istericalele unora, care se pozează cu victima Florin Barbu,


România, încotro?!…

De ce suntem noi, românii, nevoiți să alegem în fruntea statului pe cei care ne disprețuiesc şi ne mint? De ce suntem, totdeauna, obligați să închidem ochii, atunci când ne aruncăm în prăpastie!, la fiecare alegere, strângând din dinți, aşteptând…,