Articole publicate de: George Alexander

Suflete de piatră…

Sufocați de grijile zilnice, manipulați și mințiți, românii nu mai au puterea să fie Oameni și să iasă în stradă pentru aproapele lor, pentru cei mai neajutorați dintre ei! Cazurile dramatice sunt atât de numeroase încât eu însumi am devenit


Suntem la pământ; atât de mulți…

Poate că nimic nu este întâmplător, totuși! Poate că a trebuit să ne moară copii pentru ca noi să înțelegem anumite lucruri. Poate că a trebuit să apară încă o Dramă!, precum cea a Sorinei, copilul molestat, brutalizat, târât cinic,


Tinichele și subcultură de Europa

Am crezut cu toții că va fi mai bine. Am crezut toți, poate, în același ideal: o Europă unită, a Națiunilor, unde bunăstarea, democrația și grija față de popoarele europene va fi evidentă. Ceea ce am văzut deseori însă este


Ce a murit în noi?

Aceasta este dragostea față de propriul popor, față de cei mai neajutorați dintre noi, exersată de monștrii cu chipuri de om, care lucrează chiar în instituțiile statului! Cum să silești, tu, un copil inocent, să renunțe la ce are mai


Un spectacol sumbru

Când scriu aceste rânduri, mă gândesc la prietenii mei maghiari… N-am să uit niciodată cum o biserică întreagă, maghiară, m-a onorat, primindu-mă în mijlocul ei, venerându-mă, aproape!… De aceea, frații mei, sunt hotărât să lupt pentru voi – chiar dacă


Vegheați ca răul să nu se întâmple!

Nu mă bucur de răul nimănui, dar Liviu Dragnea a ajuns în penitenciar nu pentru faptele sale reale, grave, de trădare națională!, ci pentru o simplă găinărie! Prin ce minune, însă, o fi făcut milioanele de euro, averea incomensurabilă?!… Prin


Segregând morți…

„Despre morți, numai de bine!”, spune un proverb. Despre vii, nici nu mai ştim ce să spunem… În spatele atâtor interfețe de comunicare, s-a pierdut frumusețea vieții, Adevărul! Unii spun că oamenii cu adevărat fericiți nu ştiu că sunt fericiți,


România, salvează-te!

Şi-a trecut şi acest summit de la Sibiu!… Aceleaşi fețe de calvar, dezbinate, ponosite, animale de pradă, lichele ale politicii europene. Din toate aceste imagini murdare nu am reținut decât plecăciunile lui Rareş Bogdan în fața unei femei care face


Aceste accidente din istoria noastră

Nu mi-l pot închipui, din păcate, pe Klaus decât zâmbind arogant, superior, prețios precum manelele care cuvântă despre dușmanii personali, găunos, ca orice lucru de nimic… Nu văd în PSD decât caracatița PCR, niște oameni complexați de propriile angoase… Este


Jos extremismul acestor fanatici!

Nu ştiu dacă László Tőkés a avut vreodată capacitatea de a iubi oamenii. Nu ştiu nici dacă a avut cumva habar de viața vreunui om, a aproapelui său român sau maghiar atunci când i-a-nvrăjbit mai mult, abandonându-i, de fapt, pe