Articole publicate de: Cezar Adonis Mihalache

„Importul” de populații (și teritorii) postCovid…

Ceea ce face acum Federația Rusă, prin decretele adoptate de Duma de Stat pentru „importul” a zece milioane de cetățeni „ruși”, nu reprezintă o simplă provocare… O sfidare a fost în 2014… Și s-a terminat cu o anexare… Acum sunt


Capul lui Moțoc pe praporul politic patriarhal!…

Nu, nu era firesc nici așa! Pentru că nici în cele mai cumplite situații, fie și de război, nu ar fi trebuit să avem un asemenea „acord”… Și nici măcar în cele mai terifiante pagini născute din imaginația unor blasfematori,


Adevărata „distanțare socială” (a Europei față de noi): repatrierea pelagrei și jaful fățiș al forței de muncă…

Dacă a fost parte a unui plan, totul a fost bine executat… A fost însă un „capitol”, nu un întreg… Un capitol ce urmează după relocarea și rerepartizarea „globalistă” a resurselor țărilor „de convergență”… Convergența în care noi devenim „India”


De-am fi agitat drapelul demnității după cum ne-am vânturat cârpele predării…

Dar unde ne sunt filosofii?… Unde ne sunt scriitorii?… Unde ne sunt artiștii?… Unde sunt toți aceia care, în vremuri tulburi, ar fi trebuit să fie și ei în prima linie, sacrificându-se pe sine, măcar pe sfertul jertfei pe care


Epidemia va trece, dar rănile „apelurilor” de acum vor rămâne…

Nici măcar cu arma la tâmplă nu ar fi trebuit să pună așa ceva!… Nu el!… Și nu pentru că toți aceia pe care îi tratează acum de parcă ar fi parte a unei leprozerii a Diasporei și-au rupt hainele


„Situațiile de excepție, impun măsuri de excepție”, nu?!…

Păi’, nu lucrăm noi cu „materialul clientului”?!… Sau, dacă am fi răutăcioși, am spune-o pe șleau, poate și cu un pic de intonație de mahala: „Nu voi ați început primii?!”… Asta să nu se întrebe mai târziu cetățenii, dar de


Să nu ne abandonăm dreptul de a veghea din lanul de spice din care acum molima ne seceră nemiloasă!…

Sigur că îi vom supraviețui acestui virus!… Dar va reuși același lucru și Democrația? Sau ea va suferi mutații „genetice” ireversibile? Și nu atât din cauza măsurilor restrictive de acum, ci a transferării „distanțării sociale” dintre noi către ea?… Pentru


Țara în care virusul va fi murit; de foame… (manifest)

Poate că așa vom consemna sfârșitul pandemiei!… Cu moartea virusului… A, că dimpreună cu el se vor fi stins și mai puțin norocoasele lui „gazde”, va veni poate ca un post scriptum… Nici măcar un In memoriam, nici măcar un


De fapt, pentru ce ne vor sănătoși guvernanții?

Neîndoielnic, suntem în fața unei decizii fundamentale… Între acel „a sta”, acasă, izolați, distanțați, sau după cum cred autoritățile că ne-ar fi, nu necesar, ci esențial, și acel „a (mai) fi”, mâine… Între a ne mișca la fel de zburdalnici


Să nu ne legăm în lanțuri pe care poate nu vom mai reuși nicicând a le sfărâma…

Măsurile guvernanților sunt vecine cazarmei militare… Întâi „extirpăm” răul, îi punem bariere, și apoi resuscităm tot ceea ce a fost afectat (și, evident, nu a sucombat…). Dar vom mai avea oare capacitatea logistică, economică, socială, bugetară, bancară, vom mai avea