Articole publicate de: Aurora Cristea

Miracolul din noi…

Viaţa. Un miracol. Omul. Alt miracol. Ne întrebăm adesea care sunt minunile lumii, dorim cu o efervescenţă irepresibilă să vedem cu ochii noştri cum vinul se transformă în apă, cum aerul devine tangibil şi cum sfinţii ne mângâie creştetul. Visăm


Nebunie curată

Cred că oamenii, în genere, au un pic de scrânteală în ei încă de la naştere. La unii a plouat cu mai multă nebunie, la alţii au fost picuraţi doar câţiva stropi. Oricum ar fi, fiecare din noi are o


Toţi scriu! Dar… cine mai și citeşte?!

Mi se întâmplă să rătăcesc pe diverse site-uri, cu precădere pe cele de cultură, texte literare, descoperiri ştiinţifice, spiritualitate, citate, poezii, picturi, magazine istorice ş.a. Le răsfoiesc, citesc câte o frază, două ori poate chiar mai mult dacă simt că


Libertate şi destin

Libertatea, ca noţiune pură, reprezintă posibilitatea de a acţiona în viaţă după propria voinţă, după dorinţă, dar în sens filosofic reprezintă un ansamblu de idei, opinii adoptate în special în epoca în care trăim, indisolubil legată de necesităţi pentru că


Galaţi – parfum de anotimp tăcut…

O mostră suavă de oraş european în care teii îşi deschid bobocii pe cel mai vechi bulevard şi unde trecutul şi-a lăsat încă firava şi bine înmiresmata adiere a florilor de primăvară: Galaţi, locul ce aminteşte de faptul că timpul


Dragostea începe la maturitate

La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământurile. După ce a creat lumina, apa, uscatul şi vieţuitoarele, în ziua a şasea Dumnezeu a creat omul. El a spus „creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul…”. Pesemne că la vremea aceea nu avea


Crăciunul…

Mă apuc greu de scris şi asta o fac doar în momentul în care simt că se cere imperios acest lucru, când adun în suflet monede imense de delicii sau suplicii amplificate atât de puternic de nu mai încap în


Dezamăgirea

Cred că am ajuns într-un punct al vieţii în care sunt în stare, sunt aptă, capabilă de a trage anumite concluzii, de a-mi revizui trăirile, comportamentul, logica şi nu în ultimul rând impresiile formate de-a lungul timpului despre oameni şi


Eclipsa de soare

Zâmbi împăcat simţind fierbinţeala cerii scurse printre degetele-i trandafirii, întrebându-se mut cum mai poate să simtă ceva în această clipă chinuită, smulsă din viaţă. Ori poate că era numai o iluzie? Poate că deja el nu mai aparţinea vieţii, poate


Dragoste nemărginită…

Îmi place parfumul corpului tău, iubito. Te simt ca o boare, ca un fulg de nea ce-mi mângâie obrajii şi sufletul. Eşti un izvor de şoapte calde, eşti lacrima nopţii din vis, eşti un suspin într-un ocean de dor permanent,