Articole publicate de: Aurora Cristea

Josémaria şi începutul

În Barbastro, nordul Spaniei, pe Calle Saso y Saurina, la numărul treizeci şi şase, familia Escrivá era în culmea fericirii. Cel de-al doilea copil al familiei văzuse lumina zilei. Medicul care asistase la naşterea micuţului era însă sceptic: -Nu va


Lagăr şi război!

Am ajuns în armata nazistă înscriindu-mă în Partidul Naţional-Socialist. M-am lăsat purtat de val şi am ajuns să am accese de grandoare, crezându-mă superior tuturor celorlalţi. Pe soţia mea am cunoscut-o la o petrecere, ea având deja un frate, ofiţer


Pensionarul

În ultimul timp se gândea destul de des la cele şase decenii de viaţă pe care le avea în spate, cu bune şi rele, dar mai ales cu cele bune, fiindcă fusese fericit, avusese nenumărate satisfacţii profesionale, dar şi personale.


Semn zodiacal…

În anii ciuruiţi de gloanţele comuniste eram o adolescentă cu capul în nori şi abia dacă îmi cunoşteam ziua de naştere. Ştiam aniversările celor de lângă mine pornind de la ideea că trebuie să ştiu când este născut fiecare pentru


Părinţi de închiriat…

Mai ieri am deschis televizorul dis-de-dimineaţă. Nu ca să urmăresc ceva anume sau ca să mă uit la el în neştire, ci fiindcă mă simţeam singură şi voiam să aud glasuri în cameră. Eram preocupată de cartea tehnică a wireless-ului


Fotografia…

Cu mâinile adânc înfipte în buzunare, Matei hoinărea pe străzi fără o țintă precisă. Era o vreme mohorâtă, capricioasă, cu nori cenușii și apăsători, care-și vărsau din când în când lacrimile peste oraș. Maşinile treceau pe lângă el într-un continuu


Fericirea supremă…

Văzându-se limpede ca un cristal, dar neînţelegând mare lucru, ea şi-a întors privirea caldă către fratele ei şi i-a zâmbit. Niciodată nu mai fusese atât de uşoară, atât de vaporoasă, suavă şi dulce. Starea ei de bine nu avea sfârşit,


Luna mărită şi magia ei…

Pe Faleza Inferioară lumea se plimba liniştită admirând ceea ce, din când în când, ni se pare un spectacol inefabil al naturii: Luna plină, cu mult mai apropiată de Pământ decât în mod normal, mărită parcă anume pentru retina noastră


Miracolul din noi…

Viaţa. Un miracol. Omul. Alt miracol. Ne întrebăm adesea care sunt minunile lumii, dorim cu o efervescenţă irepresibilă să vedem cu ochii noştri cum vinul se transformă în apă, cum aerul devine tangibil şi cum sfinţii ne mângâie creştetul. Visăm


Nebunie curată

Cred că oamenii, în genere, au un pic de scrânteală în ei încă de la naştere. La unii a plouat cu mai multă nebunie, la alţii au fost picuraţi doar câţiva stropi. Oricum ar fi, fiecare din noi are o