„Jocul în trei” dă mult mai multă bătaie de cap decât „jocurile în doi”, iar când cele două formate sunt interdependente, protagoniștii au parte de o partidă cu solicitare redutabilă. Este ceea ce se întâmplă acum în triunghiul (scalen) de putere SUA-China-Rusia, aflat într-o situație vecină cu paroxismul.
SUA încearcă să-și atragă de partea sa Rusia, în confruntarea cu China, prin intenția sa de a o include în formatul G (acum 7) și acceptarea unui summit al celor cinci mari puteri nucleare membri permanenți ai Consiliului de Securitate. China acceptă reuniunea la vârf “în cinci”, dar refuză o întâlnire „în trei”, în special pe problemele controlului armamentelor și dezarmării. Iar Rusia are de gestionat în același timp relațiile sale cu fiecare din ceilalți “doi mari”, fiind mai apropiată – dar nu pe deplin – de China, preocupându-se în același timp de repararea și îmbunătățirea raporturilor cu SUA și refuzând un posibil rol de arbitru sau mediator între Washington și Beijing.
Aparent, relațiile Moscova-Beijing sunt mult mai bune (și mai previzibile) în viitorul apropiat, dar în perspectivă se profilează incertitudini, inclusiv pentru faptul că, remarcă politologul rus Andrei Kortunov, “această cooperare trebuie să aibă propriile ei fundații, nu un inamic comun”. Nu-i convine nici o deteriorare gravă a relațiilor Washington-Beijing, care ar duce la o recesiune globală devastatoare, cu efecte dezastruoase pentru fragila economie a Rusiei și la un conflict militar de anvergură în care ar risca să fie antrenată. Analiștii ruși tind să creadă , însă, că nici SUA, nici China nu se vor hazarda în escaladarea conflictului dintre ele, întrucât cele două mari puteri sunt prea interdependente economic și ambele ar avea prea mult de pierdut. Dacă China nu ar mai fi o locomotivă a economiei mondiale, SUA ar fi principala putere economica grav afectată, iar dacă SUA ar imploda, China ar pierde cea mai vastă piață de desfacere.
S-ar putea de aceea spune că așa cum în timpul războiului rece pacea și stabilitatea lumii au fost salvate de un „echilibru al terorii” în plan militar, în epoca noastră un alt tip de echilibru, de data această întemeiat pe complementaritatea și interdependența economică între SUA și China va putea evita o confruntare globală cu efecte greu de evaluat. Pe un asemenea raționament, Moscova respinge ideea secretarului de Stat al SUA, Mike Pompeo, de a atrage Rusia într-o coaliție împotriva Chinei, care ar fi, de fapt, o încercare de a dezbina Moscova și Beijingul. China, spune purtătorul de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, este considerată cel mai important factor în stabilizarea situației din lume, iar “tensiunea în relațiile cu Beijingul pe care o provoacă Washingtonul nu numai că dăunează SUA, dar și complică grav situația internațională în ansamblu”.
Din aceste rațiuni, Rusia ar acceptă să revină în formatul G, dar în acest grup trebuie cooptată și China, mai ales că președintele Trump intenționează să atragă la activitățile sale și alte state din Asia-Pacific ca India, Australia și Coreea de Sud. Un demers care vizează în mod evident izolarea Chinei și chiar crearea unui „front antichinez”. Este unul din motivele pentru care analistul Andrei Kortunov remarcă într-un titlu de comentariu că „SUA vor rămâne un partener dificil”. Într-o formulare mai diplomatică, purtătorul de cuvânt al Kremlinului Dmitri Peskov, sublinia că Rusia nu întreține niciodată prietenii împotriva cuiva.
Lasă un răspuns