Lacul Roşu, cel mai mare lac natural montan din România…

Imaginea acestui lac este unică datorită trunchiurilor de copaci rupte ce îi „sparg” oglinda în care se reflectă pădurile de brad ce îl înconjoară. Mai sunt și grupurile de rațe prietenoase ce înoată pe lângă debarcader și oamenii din zonă ospitalieri. Situat la poalele Munţilor Hăşmaşu Mare, în judeţul Harghita dar la limita cu județul Neamț, Lacul Roşu este cel mai mare lac natural montan din România, numele său fiind dat de Pârâul Roşu, care se varsă în lac, trecând peste versanţi şi soluri bogate în oxizi şi hidroxizi de fier, de unde şi coloarea roşiatică a undelor.

Lacul Roşu este înconjurat de legende, dar cea mai cunoscută este despre o fată pe nume Estela, care locuia în apropiere. Aceasta se îndrăgosteşte de un tânăr, dar căsătoria lor nu are loc pentru că este luat în armată şi nu se mai întoarce, după cum se arată pe ghiduri-turistice.info. Neconsolată, Estela urcă seară de seară la izvorul din munte ca să aducă apă, dar este văzută şi răpită de un tâlhar, care o duce în munţi. Cerul răspunde rugilor fetei, care imploră să-i fie curmată suferinţa, o furtună violentă mătură totul în cale, fata şi tâlharul ajungând îngopaţi pe fundul lacului format.

Lacul Roșu (cunoscut pe plan local și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, ora 18,45. 6,9 magnitudine VIII intensitate, în apropierea Cheilor Bicazului, la distanța de 26 km de Gheorgheni (jud. Harghita). La ultimele măsurători, efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m, aria este de 114.676 m² și volumul apei care se acumulează este de 587.503 m³. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin. În 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roșu. Vechea denumire pentru lac a fost Veres-to (Lacul Roșu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcoș) apare prima dată în descrierea lui Orbán Balázs. Denumirea muntelui Ghilcoș apare de prima dată în 1773 ca teren al contelui Lazăr.

Lacul Roșu se situează între Suhardul Mic, Suhardul Mare din partea nordică, Munții Podu Calului din partea sud-vestică, Munții Licaș și Munții Kis-Havas din partea nord-vestică, Csíki-Bükk din partea nord-estică și Muntele Ucigaș din partea estică. Lacul este alimentat de patru pâraie mari și încă 12 cursuri de apă temporară, dintre care cele mai importante sunt: Verescheul (Roșul), Licașul, Suhardul, Oii, Ucigașul. Cu toate că Lacul Roșu este o formație tânără, condițiile și timpul de formare a lacului sunt foarte discutate.

În timpul formării, zona lacului era o zonă greu accesibilă, din punct de vedere economic neexplorată. Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală. Începând cu anii 1900, tocmai turismul balnear-recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei zone.

După un drum pe serpentine și prin spectaculoasele Chei ale Bicazului, un moment relaxant pe malul Lacului Roșu este mai mult decât binevenit. O plimbare cu barca ne va aduce mai aproape de legendele sale și de misterul ce-l înconjoară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*