Fructul oprit…

Ispite…
Lucius, ademenitor este fructul oprit!

Are înfățișare exotică și miros îmbietor,

Dar încă nu-i dulce, ci are gustul acrit

Și s-ar putea încheia preludiul sfâșietor…

.

De când în tine de tot m-ai închis,

Am deschis porți spre un alt paradis ;

Purtam pecetea tristeții pe fruntea în cute

Până să vină entitatea nopții să mă ajute…

.

Ispite curate și ezitări prea lungi…

Cred că pudoarea mea n-ai cum s-o alungi,

Îmi aplec ochii când vrei să-mi atingi

Trupul tremurând pironit ca și în chingi.

.

Nu pot privi ochii tăi adânci de mură

Și nici nu pot ghici ce se ascunde sub armură,

Însă puterea ta mă influențează miraculos,

N-am mai văzut un demon atât de frumos!

.

Mă fericești prin versuri și sublime cântări,

Am așternut în suflet ale tale învățări,

Dar eu sunt cenușă într-un pumn de lut;

Aștept ca paharul vieții să-mi fie umplut…

.

Știu că-mi ești mentor și aura ta mă inspiră

Printre fabulațiile celor ce ne conspiră,

Există o dragoste mai presus de toate

Ce nu se poate ucide, ce nu se poate abate.

.

Diferențe de vremuri par că ne despart,

Dar viața cu tine aș putea-o s-o împart?

Încă mai am temeri să nu se repete

Acele drame încrustate pe tapete…

.

Știu că ai clădit în mine un amplu edificiu

Prin risipă de energii și prin nopți de sacrificiu,

Iar eu, visând c-am să devin un fir de praf de stea,

M-am afundat tot mai adânc în bezna ta.

.

Eu sunt doar una dintre muzele ce le preferi,

Pe când eu te-am ales din miliarde de luceferi;

Firea ta imprevizibilă, ezitantă și alunecoasă

Mă face să-mi poticnesc pașii pe strada sticloasă.

.

Îndelung sârguințele mi-au fost stigmatizate,

De aceea fireștile plăceri mi le țin reprimate.

Oricât mi s-ar spune că sunt frumoasă și inteligentă,

Mă consider la școala vieții doar o elevă repetentă…

Oglinzi

Dramele nu se pot ascunde de oglinzi

Când ochii tăinuiesc patima celor suferinzi;

Răbdarea nu-i un drept pe care să-l poți cere

Când te apasă suferința fără nici o mângâiere.

.

Oglinzile-s pretutindeni, te urmăresc pas cu pas,

Legea Big-Brother sau ochiul ce îți rânjește în nas,

Circuitul e închis și inchizitorul minuscul se ascunde,

Iar prin oglinzi mintea nu poate pătrunde.

.

Dincolo de aparențe alte adevăruri se ascund:

Situații inexplicabile de-un dramatism profund…

Te supui experimentelor traumatizante involuntar,

Cu mintea divizată te poți manifesta exemplar.

.

Oglinzile te transformă cu frisoane și febră

Într-o anonimă posacă sau într-o femeie celebră;

Rolurile se activează ca într-o piesă de actorie,

Doar că, în pauze, rămâi cu goluri de memorie…

.

Priveșe-ți chipul în oglindă! Îți place ce vezi?

Ești tu persoana pe care o întruchipezi?

În jocul de lumini și umbre proiectat

Un alt personaj își face loc în decorul alterat.

.

Oglinzi magice, oglinzi luminoase,

Voi deschideți calea culmilor prăpăstioase;

Se adâncește misterul jocurilor bizare,

Controlul minții prin diabolica posedare…

Refugiu

De disperare m-am refugiat într-un alt eu,

Dar reflexia oglinzii este sinceră și îmi relevă

Cum în centrul minții s-a creat un fel de separeu,

Disociere provocată de traume ce se degrevă…

.

Mă substitui inconștient unui alt personaj,

Poate paranoid, dar mult mai optimist;

Când se termină transa intru în sevraj;

Programatorul are rol de mentalist…

.

Sunt aceeași persoană a cărei ființă

Culege furtună fără să semene vânt;

Căutând calea să evadez din suferință,

M-am scindat în euri activate pe rând.

.

Încăperea e strâmtă, sunt claustrofobă,

Intervine optimista să mă încurajeze;

Dreptatea mi-o dă magistratul fără robă…

Îmi iau ca pază închipuirile, să mă vegheze.

.

Himerele țin loc realității insuportabile,

Un pansament peste o rană sângerândă…

Dozele de altruism nu mai sunt valabile;

Fericită este lumea celor ce nu cuvântă!

Reflexii în oglinzi

Jocuri de lumini albe și negre…

Jumătățile mele nu mai sunt integre,

S-au divizat în imaginea acelor oglinzi…

De eul unitar inconștient te desprinzi;

.

Nu ne aparținem; sunt ce ceea ce vor ei,

Marionete ghidate să plimbe păpuși pe alei,

Patosul meu încins erupe ca o magmă,

Ecuația minții poartă și ea o sintagmă.

.

Îmi place ceea ce sunt, dar, ei, oare, mă plac?

Hipnoza mă adoarme euforic, insomniac,

Larva s-a transformat într-un fluture,

Dar nu produce miere ca albina în fagure.

.

Sunt ușoară ca un puf când transced,

Realitățile ambigue delirant se succed…

Schimb măștile la o simplă incantație,

Însă ele nu pot rezona cu aceiași vibrație.

.

Nervii sunt elastici precum segmentele de coarde,

Se întind peste limita experiențelor retarde,

Se schimbă rolurile în funcție de cerințe,

Găurile negre absorb lumina șubredei ființe.

.

Traumele sacrifică inocența sclavilor,

Hanibalii operează discret tăcerea mieilor,

Libertatea nu-i dreptul celor ce o cerșesc,

Ochii nevăzuți din orice colț te pândesc…

.

Unde este granița dintre realitate și vis

Când întregul meu a fost divizat și în parte ucis?

Cum să reconstruiesc oglinda fărămițată-n bucăți,

Când nici nu știu care-i sunt adevăratele părți?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*