Prin pătimire…

SPRE TINE, DOAMNE, VIN

 

Spre Tine vin, Iisuse,
spre Țara Ta cea Sfânta
Să caut pașii Tăi
care binecuvântă
Să calc pe urmă Ta,
care merge-nainte;
Eu vin să-Ți mulțumesc
de darurile sfinte.

 

Acum, în Sfântul Post
al Nașterii curate,
Să mă închin la ieslea
ce Sfânta vietate
A ocrotit-o cald,
cu multă dăruire,
Știind că este-a noastră
prea dulce izbăvire.

 

Să-i mulțumim Măicuței,
Fecioarei nenuntite,
De darul minunat
dat lumii oropsite;
Să-i înălțăm cântări,
colinde românești
C-a născut Fiul Sfânt
din slavele cereșți

 

Deschide-ne, Iisuse,
sufletul împietrit
Și-l mângâie, Părinte,
nu fie stingherit!
Să fim cu Tine prunci,
acolo-n Nazaret,
Și-n apă de izvor
să ne spălăm discret…


Corabia ne poarte
pe Marea Galileii
Cu Tine, cu apostoli,
cu toți Sfinții Iudeii
Și să plutim în pace,
cu liniște pe valuri,
Furtuni ne ocolească
mergând încet spre maluri.

 

Să-Ți ascultăm Cuvântul
rostit în Evanghelii,
Ce viu răsună azi
ca și acum două milenii.
Să lumineze mintea,
viață noastră toată
Să ne călăuzească
spre cerul ce ne-așteaptă

 

Să stăm cu Tine, Doamne,
la umbră de măslin,
Primește-mă, Părinte,
spre Tine astăzi vin
Să strig în rugăciuni
spre Tatăl cel din cer,
Cu Tine vreau să fiu,
nu mă lăsa să pier!

 

În gânduri adânciți,
pornim în urmă Ta
Pe Calea Sfintei Cruci,
în sus, spre Golgota…
Te văd însângerat
cu față în durere;
Spre cer, privirea Ta
iertare multă cere.

 

O, iartă-mă, Iisuse,
că Te-am împovărat
Cu multele păcâte
ce-n spate le-ai purtat;
Aș vrea, ca Veronica,
să pot să-Ți dau și eu
Marama care scaldă
preasfântul chip al Tău.

 

Tu, ce-ai luat durerea
întregii lumi s-o duci,
Ajută-mă s-ajung
la locul Sfintei Cruci,
S-aplec smerit genunchiul,
și-n lacrimi cufundată,
Să-Ți dau viața mea
în întregime, toată!

 

Ajută-mă să mângâi,
azi, locul cel mai sfânt
Din toate câte sunt,
al Sfântului Mormânt,
Aici, din piatră stearpă!
ân liniștea tăcerii,
Ne-ai dăruit, Iisuse,
aumina Învierii.

 

Îți mulțumesc de toate,
de Cina cea de Taină,
Apostolilor dat-ai
o nouă, sfântă haină;
De Înălțarea Ta
spre cerul preacurat,
De Sfânta Liturghie
ce nouă ne-ai lăsat.

 

PE ARIPILE SUFLETULUI


M-am înălțat cu aripile
mașinii zburătoare;
Am trecut dincolo de nori
o lume-n revărsare

 

Exact cum mi-o imaginam
în basme povestită,
Tărâmu-ll recunoșteam,
o țară plămădită…

 

Zburăm deasupra norilor
între pământ și cer
Și-atunci, în preajma zorilor,
parcă-i un giuvaer.

 

Totul e alb și albăstrui,
întinsul e senin;
Sunt munți cu multe cărărui,
iar sufletul mi-e plin.

 

Îl văd pe Prâslea cel Voinic,
palate de cristal,
Pe Făt Frumos cu un pitic
și ape în aval…

 

Ce mult se-nalță sufletul,
chiar aripi i-au crescut,
Ce minunat e umbletul
și spațial străbătut!

 

De ce nu pot, aripi măiestre,
în umeri să va prind?
Și dintr-un loc, fără ferestre,
înaltul să-l cuprind?

 

CĂLĂTORIND CU TINE

 

Te caut pe Tine,
cu pasul bâjbâit,
Pe marea vieții
sau sus, în deal, la schit;
Chiar dacă-mpărăția Ta
nu e din asta lume,
Te caut, vreau să te găsesc,
izvor de-ntelepciune.

 

Știu că și Tu eșți călător,
eșți, Doamne, pelerin,
Cauți pe cel rătăcitor
să-l ocroteșți deplin;
Măicuța Sfântă Te-a născut
mergând pe drum prin țară…
Din Betleem, Pruncule Sfânt,
spre Egipt pleci afară.

 

La 12 ani, cu-ai Tăi părinți,
vii la Ierusalim,
Simbol al Casei Tatălui,
în templul cel divin;
Dar ultimul pelerinaj,
cu sensul cel mai sfânt,
Este momentul trecerii
de-aici de pe pământ.

Iisuse, veșnic călător,
de oameni, Tu, respins;
Revii la noi prin Înviere,
Tu moartea ai învins,
Iubirea Ta, focul ceresc,
inima ne deschide
Și-n slujba Sfintei Liturghii
cerul Tău ne cuprinde.

 

În locul de pelerinaj
toți suntem numai unul:
Cel sănătos și cel bolnav;
tânărul și bătrânul;
Un milostiv, alături stă

cu-n hoț de buzunare…
Un negustor, prieten e
cu cel cu suflet mare…

 

Într-un misterios proces
de dincolo de lume,
Pacea și bucuria,
lumina să ne-ndrume
În căutarea sacrului
și a vieții sfinte;
Cât voi trăi pe-acest pământ,
spre Tine vin, Părinte.

 

Îți mulțumesc, Părinte,
de darul ce mi-ai dat,
În Țară Ta cea Sfântă
pașii mei ai purtat,
M-ai așteptat cu daruri,
ca gazdă generoasă,
De mână m-ai purtat
și m-ai primit în casă.

 

CANA GALILEII

 

M-ai dus întâi la Cană,
dă mă-ospătezi din plin,
Și-n vasele de piatră
mi-ai dat și mie vin.
Am povestit cu Zelot Simon,
cinstitul mire
Ce-a apărat credința
sfârșind prin pătimire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*