Din moși strămoși, de la bunici…

Poveste…

De mult…

Atunci când timpul nu cunoștea secunda

Când marea se împreuna cu zarea,

Iar păsările se rătăceau pe cer

În lume a izbucnit un răzbel.

.

Două cetăți

Una războinică și crudă

Alta cu rațiunea într-o dungă,

Două cetăți ce au pornit războiul

Fără a desluși misterul.

.

Cetatea cu rațiunea într-o dungă

A hotărât așa, ca o osândă,

Pentru că bătrânii nu mai pot lupta, muncii,

Să fie uciși. Uciși…!

.

Doar un flăcău cu suflet, un flăcău

Nu a putut să omoare bătrânul său,

Și l-a ascuns în peștera sihastră

Ca nimeni acolo să nu-l găsească.

.

Cetatea războinică s-a gândit

Să atace acel popor aiurit,

Dar le-a mai dat o șansă-

Ca acel popor să mai trăiască.

.

Comandatul războinic a ordonat:

– De vreți poporul să-l salvați

Până mâine seară la chindie

Să-mi împletiți o funie de cenușă, mie.

.

Cetatea aiurită și fără de bătrâni s-a tot gândit

-Dar cum, o funie de cenușă a împleti,

Cenușa este arderea întreagă, Lampa lui Aladin-

Cum să faci așa ceva, cum împletești un foc steril?

.

Toată cetatea s-a speriat,

Doar flăcăul mergând cu merinde la peștera altar

A spus bătrânului despre un eventual război

Și ce aveau de făcut pentru a scăpa de tărăboi.

.

Bătrânul cu înțelepciune a grăit:

– Bine, dar nu știi să faci o funie de cenușă acum?

Uite, împletește paie și le pui pe o tavă

Apoi le dai foc. Gata, ai făcut această treabă!

.

Comandantul cetății războinice când a văzut,

A întrebat, umil acum…

– Dar bine, voi mai aveți un bătrân

Doar el a știut secretul funiei de scrum.

Morala:

Bătrânul este un fagure de aur

Rătăcit peste al timpului tezaur.

Povestea păsării africane

Motto: lui Laurian Stănchescu

În febra pădurilor virgine

unde soarele pătrunde peste crengi nubile,

unde animalele pădurii trăiesc în pace

doar omul când pătrunde e rapace.

.

Printre aceste locuri minunate

când liniștea e zeu, doar pasărea străbate,

nemărginirea, visul, un poem,

iubire, pace și refren.

.

Un fapt cumplit a tulburat idila

o vâlvătaie a făcut scrum iubirea,

pădurea toată s-a aprins

pomii au ars, frunzele-au murit.

.

Animalele au început să fugă

la cer au înălțat o rugă,

ele vor în lume să renască

vor să iubească, să trăiască.

.

O pasăre gingașă, scumpă,

ivită din natura nudă,

ea singura, pasărea măiastră

doar în pădure poate să trăiască.

.

Cu ciocul ei, un dulce tril

a prins o picătură de apă, și…

în zborul lin a încercat

peste foc, apa a turna.

.

Leul, regele cel mare

ce tot fugea în depărtare,

a spus:

-Ce faci pasăre, tu vrei să mori

tu ai zborul, mergi spre zori?

Dar pasărea și-a păstrat firea,

a răspuns:

-Doar voi fugiți, eu îmi fac datoria.

Un răspuns la Din moși strămoși, de la bunici…

  1. Pingback: Ziarul Națiunea | Petru jipa's Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*