Din adâncuri…

Rugă

Inimă, inimă, leagân în vânt,
Nu-ți stinge în rană-al iubirii cuvânt!
Inima mea, rug de lacrimi, dospind,
Nu-ți pierde curajul, la pietre cerșind!

.

Inimă, inimă, oază-n deșert,

Mi-e sete, cu setea în coastă te-aștept.
Inima mea, tărâm de popas,
Prietenă-mi fii în al cumpenei ceas!

.

Inimă, tu, coloană spre stele,
Vindecă-mi cerul, în nopțile grele
Inima mea, vis de tihnă-n război,
Dospește iubirea, înmulțeste-o cu doi!

.

Inimă, inimă, far peste timp,
Deschide ferestra și-n tine trăind,
Aprinde-mi lumina eternului duh,
Inima mea, făclie-n văzduh!

Taină

Cu lanţuri de lacrimi la mâini şi picioare

M-arunc ca-n prăpastie-n tine,

Să fug de ispită, de moartea ce vine

Cu daruri de vis şi uitare.

.

Tu stai aşteptându-ţi în prag Adevărul

Să-ţi frângă-ndoială din coastă,

Îţi place acest viciu şi dulcea năpastă,

Dar veşnic primi-vei doar Mărul.

.

Şi vine iar ploaia să-ţi calce pe urme

Prin timpul ce suflete cerne,

Cu tălpile goale ţi-aleargă prin vene

Ca setea şi chinul să-ţi curme.

.

Când doar ochiul minţii îţi umple pocalul,

Minunile stau ferecate

În nopţi cu iubiri apostate,

Prin palmele tale se scurge Graalul…

……………………………………………….

Închide-mă în luna mai!

De-ar fi acum spre nord să pleci
Şi lumii tu să mă predai,
Iubitul meu cu palme reci,
Închide-mă în luna mai!

Să vină moartea să se mire
Că-ţi dau şi trup şi suflet, tot,
Voi bea pocalul de iubire,
Ea îmi e singuru-antidot.

Voi fi mireasă, vei fi mire,
Dar nu aici. Prin timpul laş
Ne-om arunca în nemurire
Cu un avânt sinucigaş.

Dar azi, nimic nu te mai doare
La ceasul greu, golit de dor,
Dispare Mai din calendare,
Încet, încet, în tine mor…

A ta Şeherezadă…

Ca o Şeherezadă în noapte te aştept

Ca să-ţi citeştc povestea încătuşată-n piept,

Şi-am să te-mbrac în smirnă, tămâie şi păcate,
Ca trupul tău să spună poveşti nenumărate.

.

Sub coasta ta cea stângă am să-ncrustez în carne,
Versete din Coran, iar hoardele-otomane
Le voi aprinde-n palmă, spre umărul tău drept,
Tu să îmi fii emirul, ce în serai l-aştept.

.

Înmiresmaţi în santal, agar şi cuişoare,
Ne-om aşeza în tihnă pe aurii covoare
Să depănăm istorii, poveşti o mie una,
De la izvor de timpuri să ne vegheze luna.

.

Şi vom lăsa în urmă, atunci, toţi pământenii,
Când am să-ţi torn în suflet cu jar şi mirodenii,
În tâmpla ta va arde licoarea rubinie
Când, despletind mătăsuri, am să mă dărui ţie.

.

Ne vom întoarce-n stele, ne vom ieşi din trup
Ca fulgerul vom rupe lăcatele de lut
Vom fi secundă vie în oazele eterne,
Dar vom cădea din ceruri în zgură şi în vene.

.

Prea dureros vom trece prin miile de vieţi,
În sita noastră strâmtă, a unei dimineţi
Când voi deschide geana din dulcele abis
Şi îmi voi spune sumbru: n-a fost decât un vis…

.

N-ai să mai vii nicicând s-asculţi a mea baladă,
Nicicând n-am să mai fiu, a ta Şeherezadă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*