Elogiu epocilor fericite ale Omenirii

În aceste zile grele şi nesigure, imposibil să nu ne gândim la epocile faste, de fericire, ale Omenirii. Oare când a fost Omenirea fericită, veselă, în siguranţă, plină de optimism şi implicit de vitalitate debordantă, cu un echilibru interior perfect, bazat pe securitatea vieţii, pe armonie socială, pe lunga vieţii binefacere, chiar dacă nu în huzur, dar în suficientă prosperitate ca să poţi trăi fără griji? Istoria ne vorbeşte de epoci victorioase pe tărâmul civilizaţiei în acest sens, epoci care atrag prin luminile lor revărsate benefic asupra Umanităţii, şi pe care parcă le-am străbate cu sufletul ca să le cunoaştem mai bine şi să ne încărcăm şi noi bateriile cu aceste „lumi bune”.

Ne gândim – cum ne îndeamnă sufletul –, de exemplu, la epoca elisabetană a Angliei, numită şi epoca de aur, perioadă marcată de prosperitate şi de o extraordinară înflorire artistică și culturală. Era, într-o lungă domnie, de 45 de ani (1558-1603), regina Elisabeta I, o femeie foarte inteligentă şi plină de har. Atunci trăia şi se afirma marele William Shakespeare, care a înnobilat pur şi simplu Umanitatea cu creaţiile sale, cu întrebările sale profunde asupra condiţiei umane. Unele opere ale sale sunt considerate drept cele mai strălucitoare creaţii scrise vreodată în literatură. Perioada elisabetană a dat o stabilitate şi o siguranţă regatului (înfrângerea Armadei spaniole care încerca să cucerească Anglia e una dintre cele mai mari victorii din istoria Angliei), consolidându-se o identitate naţională strălucită a naţiunii engleze.

Să ne gândim apoi cu drag la una dintre epocile fericite ale istoriei românilor – epoca lui Ştefan cel Mare, tot cu o lungă domnie, de 47 de ani, din 1457 până în 1504, cea mai lungă domnie din Evul Mediu românesc. Pentru ca să-şi apera ţara, Ştefan Vodă a purtat peste 40 de războaie, în majoritate fiind învingător. A fost “din fire abil, viclean, nestatornic, viteaz și cu suflet mare”. Acest suflet mare creează epoci mari. Din fericita lui domnie ne-au rămas în plan cultural și spiritual momentele de apogeu al creației artistice din epocă, numite: Putna (1469), Milișăuți-Bădeuți (1487), Pătrăuți (1487), Sfântul Ilie-Suceava (1488), Voroneț (1488), Vaslui (1490), Iași (1492), Hârlău (1492), Borzești (1494), Huși (1495), Dorohoi (1495), Popăuți (1496), Valea Albă (1496), Tazlău (1497), Neamț (1497), Piatra Neamț (1498), Volovăț (1502), Dobrovăț (1504), Reuseni (1504) etc., apoi somptuoasele Tetraevangheliere şi alte manuscrise împodobite cu miniaturi de mare valoare artistică. Poporul l-a adorat pe Ștefan, Ștefan, Domn cel mare, Seamăn pe lume nu are, Decât numai mândrul soare! Din Suceava când răsare… Şi marele voievod moldav a consolidat o identitate naţională strălucită naţiunii sale.

Tot la epoci fericite ale istoriei Omenirii să amintim de epoca victoriană a Angliei, din timpul şi mai lungii domnii a reginei Victoria, de 64 de ani (1837-1901), perioadă a revoluţiilor agricole şi industriale, care a înbunătăţit standardele de mediu şi de sănătate, în definitiv, standardele de viaţă, şi populaţia a crescut de la aproape 14 milioane la 32,5 milioane. S-au introdus elecrificarea, mecanizarea, transportul feroviar, cinematografele, telegrafele, telefoanele, automobilele și avioanele, a luat avânt ştiinţa, tehnologia, confortul populaţiei, Ne place adeseori să ne introducen în epoca victoriană prin surorile Brontë, prin Charles Dickens, H. G. Wells, William Makepeace Thackeray şi prin alte strălucite opere victoriene.

O epocă fericită a Franţei a fost cea din timpul Epocii de Aur, zisă şi La Belle Époque, în care ne introducem când ne este dor prin Marcel Proust, cu capodopera sa În căutarea timpului pierdut (o mare victorie a spiritului Umanităţii), prin Balzac (altă culme a creaţiei universale), Baudelaire, Victor Hugo, Emile Zola, Anatole France, Guillaume Apollinaire, Alphonse Daudet, Alain Fournier, André Gide, Stéphane Mallarmé, Octave Mirbeau, Anna de Noailles, Romain Rolland, Edmond Rostand, Paul Verlaine ş.a.

Tot o epocă de fericire a Umanităţii a creat şi „ţara tuturor posibilităţilor”, Statele Unite ale Americii, o ţară a Democraţiei funcţionale şi a libertăţilor Omului, cu o ştiinţă şi o tehnologie de vârf, cu mari oameni de cultură, cu o cinematografie strălucită, cu mari actori care ne-au încântat şi ne-au format şi pe noi în vremi de restrişte, în dictatură.

Spania a avut epoca ei de prosperitate şi de glorie odată cu descoperirea Americii în 1492. Să ne găndim apoi la înfloritoarea Republică Veneţiană şi la Republica Florentină, de la care ne-au rămas superbe capodopere arhitectonice şi artistice, la strălucirea vieţii „cetăţii eterne”, Roma. Şi perioadele de epoci faste ale Omenirii pot continua.

Din păcate, multe au fost perioadele de restrişte, de foamete, de molime, de războaie, de catastrofe naturale, de cruzimi ale unor conducători politici (regi blestemaţi, şefi de state, dictatori) care s-au dovedit adevărate bestii, epoci de nesiguranţă alimentară ori a bunurilor şi a vieţii omului.

Trebuie să aducem, însă, un elogiu tuturor oamenilor din istorie care au ştiut să creeze o lume mai bună, epoci faste, glorioase şi fericite pentru Umanitate.

Un răspuns la Elogiu epocilor fericite ale Omenirii

  1. Avatar IO...gerules spune:

    Dar despre Epoca de Aur, a perioadei ceausiste nu spuneti nimic?Epoca,care atunci,pe vremea aia era luata in deradere,printr-o manipulare crasa a romanimii,dar care astazi,in comparatie cu realitatea cruda a distrugerii tarii,se dovedeste a fi fost chiar o Epoca de Aur pe care Romania n-a mai avut-o in toata istoria ei si cred ca nici n-o s-o mai aibe dupa cum merg lucrurile pe Mapamond si-n tara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*