„Importul” de populații (și teritorii) postCovid…

Ceea ce face acum Federația Rusă, prin decretele adoptate de Duma de Stat pentru „importul” a zece milioane de cetățeni „ruși”, nu reprezintă o simplă provocare… O sfidare a fost în 2014… Și s-a terminat cu o anexare… Acum sunt formulări direct agresive care s-ar putea finaliza cu o invazie în care modelul din Crimeea să fie transpus într-un spațiu geografic mult mai extins. Pentru că, ținând cont de ceea ce au făcut rușii în numele „apărării intereselor minorității ruse din Crimeea”, care număra la acel moment sub un milion și jumătate de suflete, nu este greu de imaginat cum va fi aplicat acest interes de apărare în cazul „anexării” a zece milioane de noi cetățeni.

Pentru că atât a anunțat Rusia că vrea să „importe”… Cu vorbe agresive în care se referă la locuitorii din „fostele republici sovietice”. Zece milioane de oameni cărora Rusia vrea să le acorde cetățenia. Că vor ori nu și țările respective, nu contează pentru Kremlin… Că, ulterior, acest „import” de cetățeni, motivat în literatura filo și prorusă ca fiind impus „de nevoile demografice ale Rusiei”, va fi urmat și de un import de teritorii, am fi ipocriți sau naivi să spunem că ne-ar mai putea „mira”… Așa cum nu a surprins, de fapt, la vremea respectivă, nici anexarea Crimeei…

Iar cifra „aprobată” în Duma de Stat a Federației Ruse (camera inferioară a Adunării legislative) este cu adevărat cutremurătoare, nefiind greu de imaginat până unde ar merge Kremlinul pentru „a apăra interesele cetățenilor ruși din fostele republici sovietice”, în cazul a zece milione de cetățeni, privind la infuzia de ruși în Crimeea, în cei cinci ani de la anexare. Acolo unde balanța etnică a fost radical schimbată, prin strămutarea a peste 150 000 de ruși…

Or, acum se vorbește de o populație de zece ori mai mare. Care nu va fi strămutată, ci rerusificată, pe modelul aplicat în Ucraina (când în Donețk și Luhansk s-a impus limba rusă, ba chiar statutul „de limbă regională”), iar apoi, interesele de protejare a minorităților vor crea fundamentele adevăratelor „strămutări”. De teritorii…

„Vin rușii!”… Și nu o mai fac în cadența de la anexarea Crimeei…

Sigur, ar rămâne o necunoscută: de unde vor proveni cei zece milioane de cetățeni cărora Rusia vrea să le acorde cetățenia?… Dar nu este greu de „decupat” harta procesului de înturnare, cu forța (pe spatele unei Europe slăbite de epidemia Covid), a fostelor republici sovietice, un reper venind dintr-o a doua lege adoptată de Duma de Stat, prin care, chiar și în lipsa unui interviu (fiind eliminată și obligativitatea ca o persoană să fii locuit cinci ani, neîntrerupți, în Rusia), comisiile speciale „au dreptul de a recunoaște cetățenii belaruși și ucrainieni drept vorbitori de limbă rusă”… Or, pe cifre, avem 8 200 000 de ruși în Ucraina (cu exact un an în urmă, Vladimir Putin semnând un ordin care simplifică procedura de acordare a cetățeniei ruse pentru locuitorii din regiunile ucrainene Donețk și Luhansk (Lugansk, în rusă), aflate sub controlul rebelilor pro-ruși), 1 200 000 în Belarus, iar restul până la cele zece milioane (primele zece milioane!), ar putea proveni, din Moldova, 200 000 de ruși (cu presiunea din Transnistria) și/sau Georgia… Ultima cu un plus „logistic”, grație vecinătății cu un alt partener de intruziuni al Rusiei, Turcia… Mai ales că Georgia a fost invadată de Rusia în 2008, în contextul unei atitudinii extrem de „tolerante” a Occidentului față de Federaţia Rusă, cu mult mai străvezie decât poziția adoptată, șase ani mai târziu, în clipa anexării Crimeei.

Cum am ajuns aici?… Înainte de toate, Federaţia Rusă gândește în termenii „sferelor de influență”, avansând nu numai pretenții în spațiile respective, ci voind și o recunoaștere a „relegitimizării” de către ea a acestora. Apoi, și rușii acționează pentru o nouă ordine mondială, căreia îi spun însă Noua Ordine de Securitate. Și de la care au reușit să abată atenția inclusiv prin războiul de tip hibrid, în care doar noua ordine mondială a Occidentului este împănată cu fel și fel de devize și „dovezi” pe rețele virtuale și nu numai.

Așadar, pare destul de evident că pandemia actuală va duce la redesenarea unei părți a hărților lumii… Și nu din cauza decimării populațiilor de către temutul virus…

De altfel, ce poate fi mai „grăitor” decât faptul că, astăzi, în lume există două mari puteri cărora le merge surprinzător de bine ținând cont de context… Rusia care are timp să legifereze pentru acordarea masivă de cetățenii, date, nu „la liber” oricărui străin, ci strict țintit către cetățeni care, în concepția țaristă, nu sunt nicidecum „străini”, ci poate doar rătăciți vremelnic, și China care marșează spre o revenire economică suspect de bine orchestrată în ceea ce, peste tot în lume, a devenit un haos economic cu timide planuri „de revenire”.

3 răspunsuri la „Importul” de populații (și teritorii) postCovid…

  1. Avatar IO...gerules spune:

    Natiunea romana cu tara cu tot a fost redusa si impinsa de-alungul istoriei intre niste colosi consolidati prin forta.Lumea nu traeste cum vrea ea ci cum poate,tinand cont de conjunctura istorica in fiecare etapa a invartitorului glob pamantesc prin istorie.De multe ori instinctul unei natiuni probeaza calea norocului.Tara romanilor a cam fost blagoslovita cu instinct,cu truda si sacrificii cu un”noroc”,uneori efemer,amintesc norocul aparitiei nationalismului romanesc in Epoca de Aur a lui Ceausescu,deasemenea uitandu-ne in urma noastra,la inceputuri de neam il vedem pe Burebista care a reusit temporar o unire a unor fiinte omenesti care vorbeau aceiasi limba si simteau la fel.Deaceia ceace se intampla chiar acum in aceste clipe ale istoriei noastre trebue luat in seama cu multa responsabilitate,pentruca Dumnezeu nu-ti da de doua ori.Romania dintr-un Imperiu(asa zisul Imperiu Roman se numea de fapt Romania)a ajuns doar o Gradina,care supravietueste deocamdata in coasta unor alte imperii.Aceste imperii,e bine a fi masurate in toata marimea caracterului lor si a alege in mod responsabil cu cine continui drumul spre un viitor implacabil bun sau rau.

  2. Avatar IO...gerules spune:

    Am o nedumerire,o intrebare.Conjunctura politica si sociala a Romaniei actuale e la o rascruce cu doua drumuri principale
    1.Sa continue drumul in morcirla stapnirii coloniale iudeo-capitaliste salbatice,
    2.Sau sa ia drumul necunoscut,dar destul de previzibil,comform cu imaginea noii Rusii,care nu prea s-a dus peste altii si nici n-a provocat razboaie pe Mapamond.
    Punand sufletul poporului rus alaturi de sufletul poporului jidanesc(daca acesta exista),pe care l-ar prefera romanimea?
    Amintesc ca situatia Gulagurilor siberiene nu a fost initiativa poporului rus.Acestea s-au format cu ocazia atacului terorist jidanesc impotriva Rusiei in 1917,atac care a fost denumit de istoricii lui peste prajit naimiti”Marea Revolutie Socialista din Octombrie”Asta e dilema actula a Romaniei.;la rusi sau la jidani?

    • Avatar Cezar Adonis Mihalache spune:

      Nici la ruși, nici la alții! De ce, mereu, plecăm la drum cu gândul aplecării, a priori, către o „poartă” ori alta?!… De ce transformăm noi singuri răscrucile de drumuri în cruci-golgotă?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*