Uneori, un fluture…

Sufletul meu

Sufletul meu este uneori ca un fluture:
Zboară cât de înalt poate pentru a-și găsi libertatea!
Coboară apoi încet-încet pe pământ
Pentru a găsi un pic de companie!

Sufletul meu nu este niciodată singur!
Nici măcar când corpul meu stă închis!
Sufletul meu zboară, cântă, iubește, suferă, plânge,
Îmbrățișează cu toată forța lumea întreagă!

Dar sufletul meu nu ajunge pentru cine nu-l simte,
Pentru cine are nevoie mai mult decât de o mângâiere,
Pentru cine are nevoie de iubire mai mult decât o iubire virtuală,
Pentru cine se teme sau pentru cine este flămând!

Este chiar atunci că sufletul meu se frânge!
Când nu este capabil să acopere toate lipsurile,
Când vede până și corpul meu înfrânt,
Uneori neputincios de a lupta împotriva gândurilor rele

Sunt momente când sufletul meu
Se sufocă dar nu renunță
Pentru că sufletul este liber precum un fluture!
Poartă pe aripi un curcubeu plin de culori
Și se întoarce în corpul prizonier tocmai pentru a reaprinde speranța!

Apoi încet-încet renaști: ochii îți strălucesc de lumină,
Pe buze se distinge un zâmbet abia trasat
Inima începe să îți bată din ce în ce mai tare
Și înăuntrul tău simți crescând din ce în ce mai mult, SPERANȚA!

Și atunci reîncepi să trăiești complet!
Corp și suflet unite pentru totdeauna, libere de a trăi așa cum trebuie:
În sănătate, în pace, cu liniște, cu bucurie,
Cu înțelegere și cu încredere pentru noi înșine și pentru alți oameni!

Și Doamne cât suntem de răi!

Iisuse Doamne cum de ai putut
Sa-i ierți pe cei ce Ți-au greșit?!
Sunt unii care pentru o zgârietură,
Omoară omul sau înjură!

Piroane-n mâini și în picioare Ți-au bătut,
Pe cruce când Te-au răstignit,
Tu stăpânindu-ți lacrima,
Le-ai dăruit iertarea Ta!

Și Te-au legat și Te-au scuipat,
Cu spinii Te-au încoronat,
Oțet Ți-au dat Doamne să bei,
Dar Tu Te-ai îndurat de ei!

Și ai iertat tot șapte câte sapte,
A muritorilor păcate
Și atât de mult Tu ne-ai iubit,
Că pentru noi Te-ai răstignit!

Și Doamne cât suntem de răi!
Deși suntem copii Tăi.
Și Tu ne ierți și ne suporți
Și mă-ntreb Doamne… Cât mai poți?!

De-a lungul vietii făptuim păcate,
Convinși fiind că Dumnezeu ne iartă…
Nu mai avem în suflet fărâma de căldură,
Când mintea și orgoliul se-îmbolnăvesc de ură,

În fiecare zi, ru știu că îți greșesc
Și prin nesăbuința mea, Te răstignesc!
Însă Te rog Iisuse, de nu îți cer prea mult,
Ajută-mă mereu porunca să-ți ascult!

Atunci când spiritul iți va renaște,
Ca să ne miluiești în Sfânta zi de Paște…
Te rog ajută-ne să ne smerim,
Ajută-ne să ne iertăm, să ne iubim…

Sunt multe lucruri care, nu le înțeleg…
De pildă: Știu că oamenii în Tine cred!
De ce atunci simbolicTe răstignim pe rând?
Și ce poate avea războiul de-i spun ,,sfânt”?!

În al Tău nume se înfăptuiesc fărădelegi,
Tu încă ai puterea și te înduri să ierți…
Dar fă Isuse Doamne, cu harul Tău cel Sfânt,
Să fie o singură credință pe pământ!

Pentru că eu sunt, Doamne, nevrednic, păcătos,
Dar Tu nu ești catolic, nici musulman, nici ortodox…
Cum Tu ești unic Doamne și pentru a Ta slăvire,
Fă lumea să trăiască în pace și armonie!

Că nu este posibil, Isuse Doamne Sfânt,
Ca să te naști odată… să mori și să învii pe rând!
Fă lumea să se-închine ca la un împărat,
Să spunem toți odată: HRISTOS A ÎNVIAT!

Un răspuns la Uneori, un fluture…

  1. Liliana face ca cuvântul scris, născut în inimă şi plăsmuit din litere pe hârtie, să fie mai mult decât o meserie. De nenumărate ori, uită să se întrebe ce îşi doreşte, uită cum să simtă şi cum să viseze – scrisul o pune în legătură cu toate aceste emoţii care întruchipează frumuseţea vieţii. Aşternând pe hârtie gândurile, planurile, obiectivele ei, conturează un tablou tot mai clar al propriei identităţi şi al viitorului la care năzuieşte. Până la urmă, cuvântul e o lume în miniatură, iar Liliana este cu adevărat sămânţă din Eminescu!.
    Nu va putea fi niciodată înlocuit – cel puţin, nu în viitorul apropiat – o minte creativă, fecundă, care transformă orice idee într-o adevărată bijuterie! Pentru ea, scrisul este o practică excelentă de mindfulness, deoarece o ajută să trăiască, să se concentreze asupra gândurilor r care se adună, acoperite cu haine frumoase și ordonate pe pagină.
    Liliana este un scriitor conscrat, un om minunat, un suflet curat – Mulţumesc Domnului că îmi este prietenă!
    Felicitări şi succes, Liliana Smerea Văcaru!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*