Ne vrem planeta de-altădată înapoi!

Multe civilizaţii s-au scurs de-a lungul mileniilor până la noi. Au durat cu bine şi cu rău, au lăsat şi lucruri uimitor de frumoase, au creat şi arme destul de nimicitoare, dar ca şi civilizaţia noastră de periculoasă nu s-a mai văzut pe lume, cum zice poporul: bombe atomice care pot transforma o metropolă cu milioane de locuitori într-un morman de pietre topite, bombe chimice şi radioactive, arme biologice cu o cuprindere de nestăvilit a întregii planete.

Culmea e că popoarele sunt cam aceleaşi, cu oameni de diferite tipuri: harnici, care asigură securitatea alimentară şi bunurile necesare traiului de zi cu zi – leneşi şi indolenţi, dribleori de muncă şi de timp; deştepţi şi înţelepţi – proşti (în sens că încă-s necultivaţi şi nici nu se obosesc să se cultive); cu minţi bogate prin lecturi şi asimilare de artă (lecturi care sunt de o bogăţie ce nu o poate cuprinde într-o viaţă o singură minte omenească) – cu creiere spălate (fie de politică, fie de televiziuni, de propagandă, de bigotism); cu credinţe luminate – bigoţi şi fundamentalişti feroce (vezi ce se-ntâmplă contra creştinilor în ţări cu religie de stat fundamentalistă); cinstiţi şi cu responsabilitate – excroci şi farseori iresponsabili; cu voce onestă – demagogi volubili, mereu victorioşi, ştiind să înşele emoţional pe creduli; luminaţi şi cu discernământ – superstiţioşi, având astfel un “argument” ca să evite responsabilitatea; creativi, cu iniţiativă şi ingeniozitate, cei care duc societatea înainte – apatici, mereu plângăcioşi şi nemulţumiţi, aşteptând să le cadă „para mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă”; buni la suflet – hoţi şi tâlhari; cu demnitate de om, ca fiinţă superioară – cu mâna întinsă şi cu „darul” de a sta mereu în genunchi; echilibraţi şi cumpătaţi – buieci şi risipitori; cu statut de om pe care te poţi baza – lepre care abia apucă să ajungă sus şi apoi uită să mai iubească poporul şi să fie solidar cu el; modeşti şi cu o comportare firească – egocentrici şi grandomani, cu coroane aurite reale sau imaginare, îmbrăcaţi în purpură şi aur (la propriu sau la figurat), dispreţuind şi sfidând poporul; cu suflet mare – chirciţi la suflet şi slabi de înger; generoşi şi altruişti, preocupaţi de bunăstarea semenilor – zgârciţi şi egoişti, adunând cu lăcomie, ca hârciogii, numai pentru ei; loiali faţă de prieteni, societate, ţară – trădători, fără scrupule; cu simţul umorului şi cu atitudine pozitivă – încruntaţi şi neprimitori; curajoşi, cu conştiinţa că fac ceva just şi drept – laşi şi capitularzi, plini de temeri; cu recunoaşterea meritului celuilalt, pentru a se instaura o societate a meritocraţiei – invidioşi şi lipsiţi de respect sau pur şi simplu boicotând respectul valorilor, chiar dacă unii au creat opere valoroase sau au făcut binefaceri mari pentru societate; democraţi – dictatori feroce; solidari, dând dovadă de unitate şi atitudine fermă, responsabilă şi promptă în momente de derapaje ale guvernanţilor – lipsă de atitudine civică şi de unitate; cu compasiune faţă de semeni – indiferenţi şi insensibili; fermi şi conştiincioşi în a duce la capăt o datorie de muncă sau de învăţătură – delăsători, care amână până la infinit o hotărâre; inflexibili în probleme de societate curată – corupţi, care calcă peste cadavre şi nu se tem de justiţie, mai ales în ţări cu democraţie firavă; toleranţi, din prevederea că semenii sunt la diferite niveluri de formare a conştiinţei şi a caracterului, sau că are fiecare dreptul la opinii diferite, la credinţe diferite sau aparţin altei etnii – intoleranţă feroce şi lipsă de respect, până la acte de purificare violentă; vigilenţi şi prevăzători, pentru a preîntâmpina evenimente distructive mari – neglijenţă crasă şi neorganizare pentru a preveni un viitor periculos (cazul omenirii de astăzi) etc. Şi sigur că lista caracterelor omeneşti continuă.

Lumea de rând este deci cam aceeaşi, beneficiind de mai mult sau mai puţin noroc din partea politicienilor şi guvernanţilor care s-au succedat prin milenii. De amintit frumoasa epocă liberă şi destinsă din Grecia antică, din perioada clasică a democraţiei ateniene, mai ales cea din timpul lui Pericle (cca 500- 429 î.Hr,), când a fost o culme atinsă de regimul democratic şi implicit de economie, cultură şi artă ateniană, perioadă numită „Secolul lui Pericle”, de care umanitatea s-a bucurat în plină antichitate. De la Pericle până la Hitler şi Stalin omenirea a trecut prin diferite distorsiuni datorate guvernanţilor.

Dacă poporul a rămas cam acelaşi, cu bune şi rele, mai constant în lumea rurală, despre care un istoric austriac spunea, cam exagerând, că nu s-a schimbat din neolitic până la noi, ducând greul societăţii, s-au schimbat însă pretenţiile unor conducători în fabricarea de arme, până la cele mai cumplite de distrugere în masă. Nu mai stăm acum pe un „nevinovat” butoi cu pulbere, ca înainte, ci pe fragilul clic de declanşare a unei arme nucleare nimicitoare, sau pe fragila etanşare a unui laborator cu arme biologice îngrozitoare. Şi ceea ce e mai grav e faptul că în loc să apară lideri responsabili şi serioşi, apar foarte multe fantoşe.

Viitorul depinde, implacabil de mult, de responsabilitatea, fermitatea şi seriozitatea cu care se vor alege liderii. Sigur că dedesupt colcăie interese particulare de tot felul, intrigi, conspiraţii, tabere ostile, forţe obscure, ameninţări văzute şi nevăzute. Dar primordială este securitatea vieţii omenirii şi ca prim obiectiv în acest sens este dezarmarea nucleară, chimică, biologică. Vrem să revenim la o societate tihnită şi sigură, să putem sta liniştiţi pe malul unei ape, relaxându-ne, ca în satul de odinioară sau lumea să se plimbe din nou în tihnă pe bulevardele Parisului, ca în Epoca de Aur a Franţei, altfel Parisul nu mai e Paris, lumea frumoasă de odinioară va fi o amintire dureroasă. Ne vrem, aşadar, înapoi, planeta noastră dragă şi sigură de altădată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*