De-am fi agitat drapelul demnității după cum ne-am vânturat cârpele predării…

Dar unde ne sunt filosofii?… Unde ne sunt scriitorii?… Unde ne sunt artiștii?… Unde sunt toți aceia care, în vremuri tulburi, ar fi trebuit să fie și ei în prima linie, sacrificându-se pe sine, măcar pe sfertul jertfei pe care o fac medicii, asistenții, rezidenții, să fie și ei acei doctori de suflete ce își rup din propria ființă pentru a ține vie starea de spirit a unei națiuni…

Dar toți aceia care, până mai ieri, ne invadau, ne sufocau, stau acum grijulii de o parte… Unii s-au refugiat în catacombele imaginii lor „de drept”, de unde își plâng de milă, aproape cerșind subscripții publice din partea acelora pe care, nu-i așa?, i-au distrat, i-au amuzat, chiar dacă umorul de scenă a devenit doar unul pervers… Alții, „filosofează” încă despre felul „personal” de a ieși din izolare în formele de merit ale meditației pentru neam și țară, a scriiturilor de scrin pentru aceleași inexistente sertare de acum 30 de ani (căci și a macula maculatura e o pricepere, nu?!) a formei în care, aidoma vremurilor de atunci, nu neapărat „alți” filosofi, „alți” scriitori și, aproape, nici „alți” artiști, cel puțin ca mentalitate de a strânge pentru sine, și-au pregătit meticuloasa revenire dintre, e drept, altfel de „regimuri”…

Vremurile de încercare de acum au pus la îndemâna intelectualilor ocazia de a străluci, de a lumina, de a aduce un rost „cetății”… De a crea, de a încerca să creioneze… Dar pustiul parcă niciodată nu a fost atât de nemărginit… Suntem mai săraci spiritual ca niciodată… Mai descărnați în curajul de a ne asuma lupta și de a scrijeli pe pereții aceleași „cetăți”, măcar manifeste… Nimic, însă… Nici epigonice imnuri… Nici vorbe scrise cu sfert din ruperea de carne de acum trei decenii…

Un pustiu al spiritului peste care flutură doar cârpele albe ale acelor intelectuali mult prea „rasați” în lașitatea lor, așteptând să puncteze, să filosofeze, să satirizeze doar după ce vor fi văzut cum a pustiit vântul pandemiei sufletele celorlalți… Cum le-a pustiit ori, poate, vor avea surpriza să constate, dar va fi prea târziu pentru spiritul lor „liber”, cum a umplut sufletele oamenilor simpli… Pentru că, neavând încărcătura și dimensiunea care să le dea dreptul la erori și lașități, inclusiv aceea de a fi lipsit din fața „cetății” (în timp ce au fost totuși  în ea, bine înfipți, să nu piardă cumva viitoarele recolte de laude!), nici măcar înturnările „păunesciene” din primăvara lui ’90 nu le va mai spăla imaginea…

E drept, flamura Demnități cetății a fost vegheată de preoți… De ei, cu dăruirea lor de a se ruga fără a aștepta să se minuneze intelectualii de mucava de harul lor hristic! De ei, cu avântul de a purta simbolurile și încredințările oamenilor pe aleile biciuite de molimă!… Dar lor le-au fost aruncate vorbe de ocară… Au fost ridiculizați… Detestați public pentru că au fost prezenți acolo unde nici măcar umbra lașității „intelectualității” noastre nu ar fi stat să inspire din ucigătorul virus…

Unde v-ați ascuns, voi, filosofii și sociologii? Unde sunteți apărătorii limbii? Pentru că „mirenii” lumii rasate, mult prea neputincioși în meditațiile despre nimic, nu aveau cum să înțeleagă conceptele pe care le foloseau imitativ. De ce nu ați venit să-i opriți din acest tembelism, cu adevărat globalizator, al sădirii în mental a unor noțiuni azi, ridicole, dar mâine, poate, definitorii?… Cum de ați îmbrățișat cu atâta nonșalanță formula distanțării sociale? Tocmai voi, mari lectori și mari dezlegători de mesaje ale literaturilor-avertisment?!…

Nici Orwell nu și-a închipuit poate că o distanțare socială va fi atât de bine inserată în limbaj și comportament… Și în mentalitate, cât de curând… Când va ajunge argument și fundament al adevăratei distanțări „intrum civitas”. Nu ați militat măcar pentru a înlocui o denumire atât de falsă (falsă acum, dar una atât de posibilă a fi fundație pentru realitatea zilei de mâine). Pentru că a sta departe de celălalt, a nu-i strânge mâna, a nu-l îmbrățișa, nu înseamnă distanțare socială. Dar poate duce la asta…

Acum suntem în etapa unei distanțări sanitare preventive față de ceilalți. Căreia, chiar așa ar trebui să-i spunem: Distanțare Sanitară de Siguranță (DSS).

Și unde sunt toate acele „ruperi de cămeșe” ale scriitorimii? Unde sunt ei când un mare târg de carte abandonează, își flutură cedarea în fața pandemiei… Se predă și intră la cutiuță protejării… Nu neapărat a distanțării sanitare necesare… Măcar formal ar fi trebuit să protesteze în fața anulării celei mai importante întâlniri a lumii culturale… Pentru că nu trebuie să ne predăm!

Să smulgem cârpele fricii intelectuale de pe „cetate”! Manifestările culturale, precum „Bookfestul”, se pot amâna, se pot reprograma! Dar nu le anulați!… Altminteri, cum o să-i priviți în ochi pe copiii voștri, când ei vor fi mers să-și susțină examenele, oricât de târziu în vară sau oricât de devreme în toamnă sau chiar iarnă, iar voi ați girat lașitatea intelectual-culturală?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*