O nouă tragedie umană cu consecințe imprevizibile

Dacă în ultimii 75 de ani, în mod aparte pentru Europa, omenirea a avut o viață liniștită și, să zicem, plină de bunăstare, necătând la faptul că în anumite perioade de timp și în anumite regiuni au existat și încă mai există conflicte politice și militare, probleme economice, epidemii de diverse tipuri etc, atunci la ziua de azi lumea s-a regăsit într-o situație extrem de dificilă și tragică, o situație care pune multe întrebări pentru ziua de azi și mâine; o situație care ar putea fi comparată cu o stare de război plină de tensiune morală, economică, alimentară și, nu în ultimul rând, sanitară.

Actualmente lumea se confruntă cu o epidemie globală, numită pandemia COVID-19, care este alimentată de Coronavirus, o boală provocată de un virus necunoscut care omoară zilnic mii de oameni, infecția răspândindu-se cu o viteză nemaivăzută vreodată. Dacă de-a lungul timpului au fost și alte epidemii periculoase precum holera, tifosul, poliomielita, variola, gripa spaniolă, ciuma bubonică etc, și ele la rândul lor au ucis mii și sute de mii de oameni, ba chiar și milioane de oameni (numai gripa spaniolă din 1918-1919 a masacrat până la 100 milioane de oameni în perioada a doi ani), atunci epidemia globală de Coronavirus este o infecție care numai în două luni de zile a îmbolnăvit peste un milion două sute treizeci și șapte mii de persoane și a omorât peste șaizeci și șapte mii de oameni. Însă, s-ar presupune că numărul celor infectați de acest virus ar putea fi cu mult mai mare, poate dublu sau triplu, din motivul că sistemele sanitare ale multor țări, cât și majoritatea țărilor nu au posibilitatea de a testa întreaga populație din lipsă de dispozitivul medical respectiv. Atunci ne întrebăm, la ce consecințe ne putem aștepta dacă această pandemie de COVID-2019 va dura un an sau câțiva ani precum în cazul epidemiei de gripă spaniolă sau altor epidemii? Deja, azi, unitățile de asistență medicală, serviciile sanitare din unele țări precum Italia, Spania, Franța, SUA sunt suprasaturate de pacienți infectați de acest virus, iar cei decedați sunt transportați direct în crematorii (în majoritatea cazurilor), nemaivorbind de faptul că nu pot fi înmormântați în mod creștinesc. Spre exemplu, în Italia și Spania în fiecare zi mor între 700 și 900 de persoane, iar numărul persoanelor infectate zilnic variază între 4000 și 6000. Astfel guvernele acestor state, cât și altor state, construiesc spitale temporare, instalează corturi mobile, folosesc încăperile trenurilor și a mai multor instituții publice pentru a plasa bolnavii infectați cu COVID-19 și, respectiv, de a le acorda ajutorul necesar; iar pentru depozitarea morților care își așteaptă rândul în crematorii sunt folosite încăperi precum frigorifere, stadioane etc., deoarece morgile sunt arhipline (decedații sunt arși și din motivul că agentul patogen COVID-19 ar putea fi încă viu în corpul acestora, așa s-ar presupune de unii specialiști din domeniul respectiv).

E ceva terifiant ca omenirea să se regăsească brusc într-o asemenea situație, însă pentru moment ea este nevoită să se conformeze realității, deoarece totul este nou și nu este încă găsit tratamentul respectiv sau antidotul care ar putea stopa epidemia instaurată.

Unica salvare pentru omenire la momentul dat este autoizolarea, măsuri de precauție stabilite de către organele supreme executive ale unor țări. Deci, lumea este constrânsă să se autoizoleze în propriile locuințe, dar această lume cum nu vei face, vrei sau nu vrei, oricum ea este obligată să fie și în contact cu lumea din afară atunci când este nevoită să-și asigure produsele alimentare din magazine sau lucrurile necesare din farmacii. Astfel, dușmanul invizibil, adică virusul contagios își face prezența  destul de rapid la un număr și mai mare de persoane. Însă, cât va dura această situație incertă nimeni nu știe la ziua de azi, se cunoaște doar un lucru că totul este o nouă încercare și o nouă tragedie pentru omenire. Faptul că un număr foarte mare de oameni cedează în fața morții în raport cu numărul îmbolnăvirilor, alții se infectează destul de ușor și rapid cu acest virus necunoscut unde simptomele bolii sunt anormale – totul este o tragedie umană enormă; dar cum va fi realitatea și existența pentru acei oameni care vor rămâne în viață – aici apare o altă ipoteză și anume: cum vor supraviețui aceștea în condițiile destul de precare ale economiilor naționale, economiei mondiale dacă totul se va distruge în mod rapid din cauza pandemiei COVID-19 și, în final, se va ajunge la o recesiune mondială? Stoparea temporară sau pe un termen necunoscut prin nefuncționarea activităților umane din sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor; stagnarea afacerilor, activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic cu siguranță vor forma un declin enorm al activităților economice naționale ale multor state, care în ansamblu vor genera o recesiune globală, consecințele fiind scăderea producției, reducerea investițiilor etc. În acest sens, Fondul Monetar Internațional este deja foarte preocupat de consecințele reale care ar putea genera o recesiune mondială destul de gravă în 2020, însă rămâne totuși optimist că în anul 2021 va fi posibilitatea de revenire la normal. Cu certitudine, cheltuielile financiare pentru stoparea sau diminuarea pandemiei COVID-19 vor fi de proporții enorme, iar consecințele cu pierderi de vieți omenești va fi o altă pagină tristă înscrisă în istoria omenirii din mileniul trei.

Prin deducție aș completa, dacă globalizarea a interconectat economiile multor țări, libera circulație între țările Uniunii Europene și nu numai este o realitate evidentă, industria informațională s-a dezvoltat și a atins cote ieșite din comun, cât și multe alte realizări obținute de omenire în procesul evoluției; atunci ne întrebăm: de ce omul-savantul nu poate acuma elabora într-un termen foarte scurt un medicament adecvat care să ajute la tratarea oamenilor infectați de Coronavirus? Răspunsul este: natura a fost și va fi mereu atotputernică în procesul de existență a omenirii, iar omul va rămâne mereu un supus al ei… Așa fiind, timpul va fi martorul ocular la cele întâmplate și împreună prin timp să credem că se va găsi și antidotul necesar, cât și metodele corespunzătoare de tratare a acestui virus necunoscut de până acuma, trebuie doar să trăim cu speranța pozitivă, în caz contrar ne vom pierde în circumstanțe necunoscute așa cum a apărut în condiții necunoscute, sub semnul întrebării, și acest dușman invizibil, numit Coronavirus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*