Apel întru rugă…

De câteva luni auzim în fiecare zi că un nou pericol, pe lângă atâtea altele,  se ridică la orizont și amenință lumea. Cifrele care indică numărul celor infectați de microbul nenorocit, cât și al celor ce mor din cauza acestuia cresc  înfiorător de la o zi la alta. Țări după țări și popoare după popoare se confruntă cu noul flagel. Autoritățile de pretutindeni fac tot ce pot ca să stopeze sau măcar să micșoreze viteza de răspândire a noii epidemii; oamenii de știință caută cu disperare medicamentele capabile să vindece bolnavii,  să imunizeze pe cei încă neafectați. Cu toate acestea, moartea se plimbă nestingherită prin lume, fără să țină seamă de hotare, de vârstă, de sex, de speranțe etc. Nimeni nu poate spune că este imun, că el nu poate fi infectat, că el nu poate să fie mâine în rândul celor afectați sau al celor morți.

Ierarhii și preoții noștri se roagă în biserici, călugării se roagă în mănăstiri pentru stoparea răspândirii acestui virus, pentru vindecarea celor bolnavi, dar nu este suficient. Este necesară și rugăciunea Dumneavoastră, a tuturor, indiferent unde vă aflați, ce limbă vorbiți, ce credință împărtășiți. Haideți să punem umăr la umăr, credință lângă credință, speranță lângă speranță și să ne rugăm Tatălui Ceresc, Creatorul și Conducătorul lumii, indiferent cum Îl numim fiecare. Noi creștinii ne rugăm lui Dumnezeu Creatorul, Domnului Iisus Hristos Mântuitorul, Sfântului Duh Sfințitorul și Dătătorul de Viață, Maicii Domnului, Sfinților Apostoli, tuturor sfinților, îngerilor, să ocrotească pe fiecare în parte și pe toți laolaltă, să ne ferească de boli, de catastrofe naturale, de războaie, de foamete, de tot răul din noi și din jurul nostru. Ne rugăm să ajute mintea oamenilor de știință ca să găsească leacul tuturor bolilor care astăzi sunt incurabile, să  lumineze mintea și conștiința celor ce pornesc războaie, plănuiesc tot felul de atentate teroriste și de crime. Ne rugăm să nu mai curgă sânge și lacrimi, să nu se mai teamă nimeni de ziua de mâine, de dușmanii văzuți și nevăzuți.

Fie ca pacea, sănătatea, bucuria, încrederea în viitor să împărățească pe pământ, fie ca să trăim vremea când omul este cu adevărat frate pentru om, fii ai Aceluiași Părinte.

Pentru realizarea acestor deziderate dispunem de cea mai puternică „armă” dată oamenilor vreodată: RUGĂCIUNEA.  Avem datoria sfântă, fiecare în parte și toți laolaltă, s-o folosim. Haideți să ne rugăm în fiecare zi, după cum avem răgaz fiecare, după cum avem timp și disponibilitate. Nu facem paradă de rugăciunea noastră, ci acolo, în cămăruța sufletului nostru, în gândul nostru, fie că ne aflăm acasă, în biserică, la locul de muncă, pe stradă sau pe câmp, pe pământ, pe apă sau în văzduh,  să ne rugăm. Dacă rugăciunea noastră e fierbinte, stăruitoare, sinceră, făcută cu credință și cu nădejde, dacă mai este unită și cu post, devine extraordinar de puternică și se înalță până la Tatăl Ceresc, Părintele veacurilor  și al lumii și nu poate să rămână fără efect. Nu este greu, nu vă costă nimic, nu vă ia timp mult.

Dacă enoriașii din parohia mea, miile de prieteni pe care-i am pe rețelele de socializare, ar da curs apelului  și s-ar ruga, ba mai mult, ar transmite ei înșiși apelul prietenilor și cunoscuților lor, în câteva zile am fi milioane care ne-am uni întru rugăciune, am deveni o forță, în fața căreia nenorocirea ce s-a abătut acum asupra lumii, cât și altele, ar  înțelege că pe aici nu se trece! Amin! (Al. Stănciulescu Bârda)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*