Corbeanca, o așezare blagoslovită de Dumnezeu…

Corbeanca este o comună din județul Ilfov, formată din satele Corbeanca (reședința), Ostratu, Petrești și Tamași. Numele este posibil să vină de la pasărea semirăpitoare, omnivoră, din familia corvidelor, mai mare decât cioara, cu pene negre, lucioase, cioc și picioare puternice, cunoscut drept Corb (Corvus corax).

Comuna este o așezare blagoslovită de Dumnezeu cu un peisaj unic în Ilfov. Salba de lacuri străjuită de păduri care amintesc de vestiții Codri ai Vlăsiei, relieful unduios ca valurile mării, fac din Corbeanca unul dintre cele mai frumoase locuri din județ. Că este așa, o dovedește numărul mare de bucureșteni care, în ultimii 25 de ani, s-au stabilit aici, în minunatul „Paradis Verde”. Aproape 1.000 de oameni, pe an, aleg să se mute în Corbeanca, după cum au constatat autoritățile locale. Localitatea se află în partea de nord a județului, pe malurile râului Cociovaliștea, care izvorăște din vestul comunei în pădurea Valea Mocanului. Prin comună trece șoseaua județeană DJ101, care o leagă spre vest de Buftea (unde se termină în DN1A) și spre est de Balotești (unde se intersectează cu DN1), Moara Vlăsiei și mai departe în județul Ialomița de Fierbinți-Târg și Jilavele (unde se termină în DN1D). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Corbeanca se ridica la 7.072 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistrau 3.718 locuitori.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov, fiind formată din satele Corbeanca, Mechioaia, Ostratu, Oracu, Tamași și Sărindeanca, totalizând 1114 locuitori și 254 de case. În comună funcționau o școală mixtă și 3 biserici. În anul 1925, comuna se afla în plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ, fiind formată din satele Corbeanca, Mecheaua,

Ostratu, Oracu, Cornești și Tamași, având în total 1288 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Buftea din regiunea București, iar în 1968 a redevenit parte a județului Ilfov. În 1981, la o reorganizare administrativă a zonei, comuna Corbeanca a devenit parte a Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, cu această ocazie satul Oracu fiind inclus în satul Ostratu, iar satul Mechioaia (Mecheaua) în satul Corbeanca, ele dispărând din lista localităților. Tot atunci, la comuna Corbeanca s-a transferat și satul Petrești (fost Popești-Petrești) care anterior făcuse parte din comuna Balotești. În 1998, Sectorul Agricol Ilfov a devenit actualul județ Ilfov.

Stema localității Corbeanca are forma unui scut triunghiular, cu marginile rotunjite. În fundal de azur, o pasăre de pradă (uliu) cu zborul luat spre dreapta, de aur. În vârful scutului un brâu undat de argint, plasat în fundal zidit roșu, terminat cu o filieră de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murală cu un turn corespunzător rangului localității. Semnificația elementelor aflate pe stemă: Uliul cu zborul luat spre dreapta este o imagine simbolică a năzuinței spre înălțimi, spre progres. Este simbol solar și are conotații legate de ideea de forța și afirmare. Prin această imagine simbolică s-a reprezentat dezvoltarea economică, socială și demografică fără precedent a comunei, precum și aria de caracter a locuitorilor comunei, recunoscuți ca oameni harnici, gospodari și ospitalieri. Uliul este asociat cu vânătorii, fiind o pasăre de pradă frecvent întâlnită în Câmpia română. Din acest punct de vedere este legat de potențialul cinegetic al zonei, bogată în păduri rămase în urma secularului Codru al Vlăsiei. Potențialul de dezvoltare al comunei este redat de câmpul zidit care atestă explozia edilitară din ultimii ani, comuna Corbeanca fiind recunoscută în principal ca zonă rezidențială. Brâul undat reprezintă râul Cociovaliștea, care alături de păduri oferă localității un cadru natural de excepție, prin calitatea mediului și biodiversitate. Deoparte și de alta a râului s-a dezvoltat în ultimii ani o zonă rezidențială binecunoscută. Culorile alese sunt în armonie cu simbolistica stemei, toate având conotații legate de forță, progres, bogăție și dorință de prosperitate.

Patru obiective din comuna Corbeanca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice — așezarea de la „blocurile de specialiști” din Corbeanca de pe malul drept al Cociovaliștei, datând din secolele al III-lea – al IV-lea e.n.; și situl de la fosta stație de pompare din același sat, cuprinzând așezări din Epoca Bronzului, epoca geto-dacă (secolele al II-lea–I î.Hr.), secolele al V-lea – al VI-lea, secolul al X-lea și secolul al XVIII-lea. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură, acestea fiind biserica „Buna Vestire” din Corbeanca, datând din 1819 și biserica „Sfinții Mihail și Gavriil” din Petrești, datând din 1820.

Prima atestare documentară a acestei localități datează din anul 1750. La distanță de circa trei km de DN1, Corbeanca era întretăiată la punctul numit „Hanul Mocanului” de vechiul drum de poștă care unea orașul București cu Ploiești și care trecea prin satele Ostratul și Oracul. De-a lungul acestui drum oamenii au tăiat largi coridoare care s-au întins, reducând masivele păduroase la niște insule pierdute între arături. Paralel cu vechiul drum a fost deschis un nou drum al Ploieștilor care până la sfârșitul secolului al XIX-lea străbătea inima pădurii Vlăsiei. Comuna Corbeanca păstrează și astăzi din plin urmele acestui vestit codru al Vlăsiei, prin existența celor șapte păduri așezate atât în interiorul, cât și în exteriorul ei.

Biserica „Buna Vestire” din Corbeanca (str. Primăriei) este un adevărat loc de pelerinaj. Deşi nu se evidenţiază prin mărime şi podoabe, biserica te îndeamnă la respect faţă de semeni şi te încarcă de dragoste. Este o bisericuţă de suflet. Clasată ca monument de arhitectură, biserica datează din anul 1819 şi se situează în comuna Corbeanca, la 20 de kilometri de Bucureşti. Atât locuitorii comunei, cât şi cei care s-au stabilit aici în ultimii 20 de ani au plăcerea şi bucuria de a merge la „biserica din sat”, aflată lângă şcoală şi primărie. Biserica are formă de corabie, cu o turlă și o absidă semirotundă pe interior şi poligonală pe exterior. Pereţii din cărămidă au grosimea de un metru, iar cei care au contribuit la construcţia acesteia, după cum reiese din pisanie, au fost boierul Ştefan Vornicul şi boierul Nicolae (proprietari de moşii la acea vreme). Cutremurul din anul 1977 a afectat această sfântă biserică prin deteriorarea structurii de rezistenţă. Astfel, un an mai târziu s-au făcut reparaţii, consolidări, s-a construit cerdacul şi s-a schimbat acoperişul. Din cauza lipsei de fonduri materiale, biserica a aparţinut Parohiei Săftica până în anul 2008, an în care a devenit parohie sub conducerea preotului paroh Burcea Cristian Mihai. Între anii 1999 şi 2002, profesorul Nicolae Sava a restaurat pictura bisericii realizată în tehnica frescă (în ulei), în stil bizantin combinat cu cel neorealist. În sfântul lăcaş se găseşte un tablou care înfăţişează familia Ogradeni, respectiv Ştefan, soţia şi cei trei copii ai acestora, iar iconostasul bisericii este decorat cu trei registre de icoane. Pe lângă restaurările care s-au făcut în ultima perioadă, biserica a mai fost dotată, printre altele, cu obiecte de cult şi s-a refăcut împrejmuirea.

Cea de a doua biserică care se află în Corbeanca, în satul Petrești (Petrești – în trecut Petrești-Popești – este un sat ce a aparținut de comuna Balotești până în anul 1968, când a fost transferat la Corbeanca),  are hramul „Sfinții Arhangheli Mihai și Graviil” și a fost construită în anul 1820 și refăcută după anul 1977. Este o biserică construită în plan treflat de dimensiuni mici, dar armonioasă, cu abside semicirculare la altar și laterale, o turlă octogonală pe naos, pridvor deschis cu patru stâlpi tronconici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*