Nălucile vieții

Blestemul măslinului

Așa este viața, oameni…

ei trâmbițează evalvia în zări,

sunt pocăiți, au frunzele de aur

spun că sunt credincioși până mor.

Dar credința lor se rezumă la frunze,

ei nu au roade, au decor

amestecat cu ura ce ucide

spoială chioară, umbra lor.

Blestemul măslinului, blestem transferat

spre omul care doar umbră a dat.

.

Dezbateri electorale

Să presupunem că avem o turmă

Turmă rătăcită-n urmă,

Apoi vrem să facem un ocol

Prin ocolul silvic, cool.

Dar nu avem subsidiar binar

Avem un analogic, clar..!

Și nu ne iese rezultatul

Că nu vrea țapul.

Deci: capra mea și capra ta.

Dar care capră…?

Ocolul îl fac singur!

.

Savoir-vivre

Mă întrebam de ce scriu

sau de ce fac semne pe hârtie,

dar de ce mă întreb..?

În-treabă, mă gândeam.

Dar de ce mă gândeam..?

În naivitatea mea caut

singurătatea ce nu are loc,

iar atunci o arunc

dincolo de orice cuvânt

ca pe o consolare

lipsită de savoare.

Savoir-vivre…

écrire en memoire vive.

Pour savoir mourir.

.

Mimosa pudica

Sensibilă, frumoasă

și nu poți să o alinți,

ea simte chiar tăcerea

prin gensturi de o minți,

este întruchiparea pură

a dimineții clare

are în gene liniște și zare.

Vai omul… mereu repetent,

a ajuns chiar paria fără rușine, cert.

și nu plânge de întristare

cândva, cândva, a fost și el o floare.

.

Magia vieții

Magia vieții ascunsă în bagheta unui zeu

Soare și lacrimi, căldură și ger.

Apare necunoscutul surprins

În zilele tale călare, el prins,

Și fură bagheta și totul se surpă

Viața se năruie, nimeni nu luptă.

La moartea unui prieten ce mai spun:

Așteaptă cât umblă magia pe drum!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*