Tezaurul de la Piatra Șoimului (jud. Neamț)

În noiembrie 2014, într-o incursiune prin natură, un detectorist a descoperit în pădurea Breazu, din Piatra Șoimului (jud. Neamț), un tezaur compus din 640 monede otomane, din argint, datate secolul XVIII, și 57 monede Kreutzer, din a doua jumătate a secolului XIX, împreună cu vasul de tezaurizare. Este vorba despre un medic din Iaşi, Armand Enache, rezident la Spitalul de Pneumoftiziologie din Iaşi. La prima vedere, specialiştii, care urmează să le analizeze în detaliu, spun că cele peste 600 de monede ar fi din secolele XVII sau XVIII. Medicul nu a declarat comoara descoperită, iar poliţiştii i-au percheziţionat casa şi i-au confiscat vasul cu monede. Anchetatorii spun că e vorba de obiecte de patrimoniu, care ar fi trebuit declarate în primele trei zile de la găsirea lor.

Piatra Șoimului (în trecut cunoscută și sub numele de Calu-Iapa și Calu) este o comună din județul Neamț, formată din satele Luminiș, Negulești, Piatra Șoimului (reședința) și Poieni. Comuna se află în sud-vestul județului, în bazinele hidrografice ale râurilor Iapa (satele Luminiș și Negulești) și Calu (satele Piatra Șoimului și Poieni), afluenți ai Bistriței. Nu este traversată de niciun drum național sau județean, șosele comunale legând-o de orașul Roznov, aflat la est. Patru obiective din comuna Piatra Șoimului sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice — situl de pe dealul Horodiștea-Calu (lângă satul Piatra Șoimului) cuprinde urmele unei așezări eneolitice (cultura Cucuteni, faza A) și ale unei cetăți din secolele I î.Hr.–I e.n.; și situl din strada Deleni a satului Negulești, sit ce conține așezări din neolitic (cultura Starčevo-Criș) și din Epoca Bronzului târziu (cultura amforelor sferice). Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul de case de lemn (secolele al XVIII-lea–al XIX-lea) din satul Negulești și biserica de lemn „Sfântul Ioan Bogoslov” (1792) din satul Piatra Șoimului.

Monede de tip Kreutzer, cunoscute și ca „Creițari” (din Kreuz =„cruce”) era o monedă mică, inițial de argint, mai târziu din aramă. Denumirea germană a monedei derivă de la crucea (dublă) gravată pe reversul ei; una dintre cruci este cu „tălpi”, iar cea de-a doua cruce este Crucea Sfântului Andrei. Creițarul a fost pentru prima oară emis în Tirol, în 1271. A circulat în regiunile meridionale ale Germaniei, în Elveția și în Imperiul Habsburgic, respectiv în continuatorul acestuia, Imperiul Austriac și apoi în Imperiul Austro-Ungar, deci și în Banat, Bucovina și Transilvania, până la finele secolului al XIX-lea. Creițarul mai era denumit și Zwanziger întrucât valora 20 de denari veronezi. De la denumirea germană Zwanziger, în limba română avem denumirea sfanț. În secolele al XIV-lea și al XV-lea, uzul monedei s-a răspândit în toate statele de limbă germană din Europa de centru și meridională, având valoarea de 4 Pfennig. Legea imperială din 1551 a oficializat creițarul în rolul de monedă divizionară de argint. 60 de creițari aveau valoarea unui florin de aur (Goldgulden), iar 10 creițari valorau un taler. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, creițarul a fost emis din cupru. Creițarul a fost emis în Germania, până în 1871, iar în Austria și în continuatoarea acesteia, Austro-Ungaria, până în 1892. În Austria, până în 1858, un creițar valora 1/60 dintr-un florin, după care, trecându-se la decimalizarea monetară, 1 creițar / Kreuzer = 1/100 florin. 1 creițar = o zecime dintr-o pițulă. În sens figurat, cuvântul creițar era folosit cu sensul ban de valoare neînsemnată, sfanț (surse: agorapress.ro).

Monedele și vasul recuperat urmează a fi curățate și conservate, ancheta fiind încă în desfășurare. Tezaurul este depus la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, iar expertiza pentru evaluare este în curs. (G.V.G.)

Un răspuns la Tezaurul de la Piatra Șoimului (jud. Neamț)

  1. Avatar Ciofu spune:

    Cititorule, ceeace scriu acum sa scrii și sa spui și unora, dar mai ales altora, ca omul pe pământ pentru coexistența a recurs la comunicarea scrisă după cea vorbita, iar acest dialog (Dumneata-s eu = Dumnezeu) realizat a condus la conservarea-arhivarea datelor și informațiilor despre străbuni.
    Iată ca Petrodava, după așezămintele de la Iapa-Calu, adică Piatra-Soimului, reprezintă vârful de lance al timpurilor care indica existenta de cetati preromane, chiar și preindiene.
    Erele și epocile nu sunt in afara vesniciei, fapt pentru care Trinitatea ne localizează aici pentru totdeauna…
    Slăvit sa fie Domnul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*