Ceaușescu vs. ceilalți de după el…

După treizeci de ani trecuți de la execuția sa, efectuată după un simulacru de proces, Nicolae Ceaușescu rămâne un nume care strârnește românilor multă nostalgie, dar în egală măsură ură și teamă. Invocat din negura trecutului, fostul conducător comunist pare să bântuie mentalul colectiv al românilor într-un mod obsesiv. 24 de ani de conducere dictatorială sunt greu de uitat pentru cei care au trăit comunismul pe propria lor piele.

Dacă o mare parte din mass-media afiliată politicului se chinuie să-l diabolizeze pe Ceaușescu peste limită, un alt segment al presei încearcă săi îi facă o reabilitare a imagini în parametrii obiectivi. Cea mai neagră perioadă a conducerii lui Ceaușescu s-a desfășurat în decada anilor 80, atunci când s-a efectuat rambursarea datoriei externe cu mari sacrificii din partea populației care ajunsese la apogeul răbdării. Lipsa libertăților cetățenești au contribuit mai mult decât lipsa alimentelor la declinul lui Ceaușescu pe scena puterii. Cetățenii României Socialiste se pare că nu înțelegeau natura clauzelor contractuale prevăzute în timpul restituirii banilor împrumutați de la organismele internaționale bancare. Procurarea alimentelor raționalizate cu ajutorul cartelelor nu era un apanaj specific comunismului, englezii și americani l-au inventat încă de la începutul secolului XX, ca atare raționalizare, era o prevedere a contractului de debitare-rambursare a împrumutului bănesc.

Lipsa hranei, a curentului electric, a călduri, cele două ore de program tv, cozile interminabile de la alimentarele goale, cultul sufocant al personalității conducătorului iubit și al consoartei sale îi exasperau pe bieții români care tânjeau cu disperare după o porție de libertate. Peisajul gri al anilor 80′ se observă din filmările video. Însă perioada regimului Ceaușist nu a însemnat doar lipsa libertății și a bunurilor de consum, dacă este să ne raportăm la aspectele generale ale acelei epoci. Dezvoltarea industrial-economică, crearea de locuințe care puteau fi procurate gratuit, serviciile sociale accesate gratuit, ridicarea de edificii industriale care asigurau locuri de muncă milioanelor de oameni, un salariu decent și un concediu anual garantat. La ordinele draconice ale fostului dictator comunist s-a construit mult…nu contau riscurile și consecințele, poporul harnic lucra de zor și cu mult spor.Transfăgărășanul, Barajul Vidraru, Hidrocentrala Porțile de fier, Casa Radio, Casa Republicii, Metroul, finalizarea barajului Dunăre- Marea Neagră sunt o parte din mega-construcțiile irepetabile ale epocii de aur.

Cine se sustrăgea de la înadoririle patriotice, sfârșea la închisoare unde muncea și pentru alții. Lui Ceaușescu i s-a imputat lipsa de viziune arhitecturală în proiectarea construcțiilor, de parcă el ar fi conceput planurile de arhitectură. Desigur că intervenea cu sugestii și idei uneori, din dorința de a schimba aspectul interior și exterior al clădirilor, dar mai mult  era interesat de amplasament, după cum mărturisea Camil Roguski, cel mai cunoscut arhitect al dictatorului. Amplasarea construcțiilor ceaușiste s-a făcut cu prețul dărâmării altora mai vechi care aveau o valoare arhitecturală foarte mare. Însă și trepădușii care il înconjurau pe ilustrul cârmaci, l-au convins în demența lui comunistă că respectivele clădiri prezentau pericolul de a se prăbuși din cauză că fusese grav avariate la cutremurul din 1977. Dorința lui Ceaușescu de a construi edificii megalomanice, a izvorât din nevoia acută de a-și lăsa amprenta asupra istoriei. Construcția metroului a fost unul dintre proiectele cele mai importante de dezvoltare a României Socialiste. Construcția metroului a fost necesară pentru a reduce traficul de pe străzile capitalei și de ce nu, un motiv de mândrie națională.

Astfel România se alinia în rândul celor câteva țări europene care dispuneau de o infrastructură de tranpsort subterană. După anii 90 ‘ nu s-a mai construit nimc de importanță capitală, din contra s-a distrus la comandă și din interese meschine tot ceea ce oamenii munci au construit cu trudă în anii epocii ceaușiste. Declinul economic de după revoluție a survenit în urma privatizării și restructurării industriei, astfel o parte dintre români au devenit nostalgici după regimul comunist tocmai din considerentul că atunci aveau siguranța unui loc de muncă și un acoperiș deasupra capului. Datoria externă a României în prezent însumează cifra de 70, 361 miliarde de euro, aproape de opt ori mai mult decât s-a îndatorat Ceaușescu care a folosit banii în mod rațional construind o industrie parțial viabilă și o infrastructură, spre deosebire de succesorii săi care au îngropat țara în datorii fără să investească banii în proiecte de dezvoltare.

Distrugerea controlată și sistematică a industriei și infrastructurii ceaușiste care asigura funcționarea economiei datorită contribuției la formarea PIB, a dus la prăbușirea imediată a standardului de viață al populației. Fiindcă guvernele care s-au succedat la putere nu s-au interesat să demareze planuri eficiente pentru a salva marile structuri industriale de la faliment, care încă erau productive, s-au încurajat privatizările în masă care nu au avut succes decât în beneficiul investitorilor ce s-au îmbogățit reducând drastic numărul angajaților prin disponibilizări sau concedieri. Și totuși ce s-a făcut cu zecile de miliarde de euro împrumutați de către guvernanți de la băncile externe? Tactica marii finanțe mondiale nu este cea de a recupera împrumutul acordat țărilor subdezvoltate într-un timp scurt…ci de a-l prelungi la infinit tocmai pentru a le îndatora peste măsură. Ceaușescu a plătit cu viața tocmai din cauza îndrăznelii sale sfidătoare de a fi înapoiat banii cămătarilor mondiali înainte de termen interzicând alte împrumuturi la ei.

Unele surse mai puțin probabile susțin că Ceaușescu ar fi devenit membru al lojei masonice italiene Propaganda Due încă din 1966, la un an după ce preluase puterea în România. Se pare că apartenența sa la respectiva lojă condusă de către tenebrosul afacerist cu trecut fascist, Licio Gelli, i-ar fi înlesnit calea către faima și recunoașterea internațională ca important lider politic și ca mediator în chestiuni care vizau conflictele dintre unele țări. Este just că faima lui Ceaușescu din anii 60’´-70’ nu a mai fost egalată de niciun alt conducător român, cu excepția lui Vlad Țepeș cunoscut ca Dracula peste tot cuprinsul mapamondului. Dacă a fost Ceaușescu într-adevăr unul dintre pionii lojei masonice Propaganda Due nu se știe exact, însă cert este că el a subvenționat cu bani din fondurile Băncii Române de Dezvoltare revenirea lui Juan Peron la putere în Argentina, la al doilea mandat în anul 1973. Licio Gelli fost colaborator al lui Mussolini, îi fusese apropiat și lui Juan Peron, de când fugise în Argentina după al doilea război mondial. Se pare că mărturisirile lui Licio Gelli legate de Ceaușescu au fost făcute la cinci ani după execuția de la Târgoviște. Se pare că Licio Gelli a confirmat unele expuneri pe care generalul Mihai Pacepa le-a făcut în cartea Orizonturi Roșii cum ar fi: duplicitatea lui Ceaușescu cu privire la opoziția sa îndârjită față de autoritatea Uniunii Sovietice, colaborarea cu rețelele de terorism internaționale, conspirația pentru dezemebrarea NATO, reducerea influenței economice și politice a statelor ocidentale.

Însă după cum cartea „Orizonturi Roșii”, din câte se pare, nu prezintă adevărul în totalitate, în cuprinsul paginilor sale fiind prezente foarte multe inadvertențe care nu coincid cu realitatea, face ca aceste informații să rămână neclare. La unul dintre congrese, dictatorul făcuse aluzie la acel grup restrâns de oameni bogați care controlează și stăpânesc finanțele mondiale, apoi a mai pomenit vag și despre ,,simboluri” referindu-se la simbolurile oculte ale frăției francmaosonice, despre care avea cunoștințe din ce se pare. Apoi data execuției cuplului Ceaușescu este legată de numerologie, o credință ezoterică pe care masoneria o folosește prin asocierea unor numere care coincid cu anumite evenimente importante. Se pare că cifra 25 are o semnificație foarte importantă în programarea numerologică a unor evenimente de mare importanță în ritualurile frăției. Nicolae Ceaușescu nu a fost cel mai bun conducător român din ultimii 100 de ani dar nici cel mai rău.

Cred că a fost un lider dictatorial, a cărui influență s-a răsfrânt asupra societății românești atât într-un mod negativ cât și într-unul pozitiv în egală măsură. Indubital Ceaușescu a dovedit mai multă demnitate, patritotism, a fost mult mai capabil și cinstit decât cei care i-au urmat la conducere în cele trei decenii de democrație. Ion Iliescu i-a succedat la putere lui Ceaușescu printr-o macabră operațiune de culise care a generat haosul, corupția și sărăcia care s-au extins până în ziua de astăzi. Educat în spiritul proletar al bolșevismului, Iliescu a trădat țara dinainte de a o lua în primire.

În aprilie 1991 România a avut șansa unică de a recupera Basarabia în urma destrămării U.R.S.S și totuși Iliescu a renunțat la teritoriul românesc cu zîmbetul pe buze consfințind printr-un act refuzul vreunei pretenții teritoriale. În iunie 1990 Iliescu chema la București ortaci în ajutor pentru a pune capăt protestelor care îi amenința poziția de putere pe care o câștigase în decembrie 1989 cu ajutorul unor diversiuni mizerabile. Mai târziu cel care i-a succedat la putere lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu, a trădat România și cetățenii care i-au acordat votul de încredere doar după un an de la alegerea în funcție, semnând un alt tratat pe data de 3 mai 1997, prin care renunța de bună voie la dreptul de a revendica teritoriile românești care astăzi sunt sub stăpânirea Ucrainei. Traian Băsescu a continuat seria politicilor anti-românești declarând într-o conferință că acceptul aderării României la Uniunea Europeană a presupus unele compromisuri cum ar fi: cedarea suveranității României sub toate aspectele.

Traian Băsescu a recunoscut unele tare ale trecutului său aventuros însă parcursul în fruntea piramidei politice a implicat multe stratageme murdare. Nu întâmplător în timpul mandatului său de minstru al transporturilor, flota României s-a evaporat fără urmă. Se pare că în decursul carierei sale politice Băsescu a acumulat peste 60 de dosare penale, din care, nu a răspuns în fața legii nici măcar pentru unul dintre ele. Dosarul flota, afacerea Nana, dosarul răpirii jurnaliștilor din Irak, dosarul schimbului de terenuri… Băsescu nu a fost străin nici de afacerile oneroase ale fratelui său, Mircea Băsescu. Fostul președinte și-a îmbogățit familia numeroasă folosindu-se de  funcția supremă în stat, astfel membrii familiei sale au avut acces și cale liberă de-a face afaceri cu statul în urma cărora au câștigat milioane de euro. Anul trecut în toamnă Klauss Johannis a fost reales pentru un al doilea mandat de președinte al țării. Deși total străin de cultura, istoria și tradițiile românești, sasul s-a lipit strâns de fotoliul prezidențial dovedind că nu face excepție de la strategia de conducere a predecesorilor săi și că doar culoarea politică diferă. Johannis s-a instalat comod la butoanele puterii repetând aceleași manevre evazive în raport cu opoziția.

Johannis s-a arătat deranjat de orice manifestare care susține sistemul tradițional de valori al țării. Președintele neromân prin însăși originea sa și anti-român prin atitudine, aflat într-o acută criză de identitate a încercat de mai multe ori să scoată din panteonul istoriei și a culturii românești mai multe figuri ilustre celebrate în cadrul a diverse evenimente culturale. Dacă Nicolae Ceaușescu a primit o mare bilă neagră de la cei care au scris istoria după căderea sa de la putere, devenid un personaj al istoriei recente întru totul negativ, urmașii săi ar merita să fie judecați și pedepsiți mai aspru decât el, fiindcă ei au distrus România împingând-o la coada Europei.

Ceaușescu a limitat drastic libertățile cetățenești, însă urmașii săi care s-au grupat într-o elită de putere mafiotă, extinzând corupția la toate nivelele au confiscat țara distrugându-i baza materială și morală, astfel România a ajuns o biată colonie a superputerilor mondiale, care au pus monopol pe toate resursele materiale și umane. Clasa politică (anti) românească, de trei decenii doar ne-a vândut iluzia libertății amăgindu-ne cu pâine și circ.

Mă gândesc că dacă N. Ceaușescu ar fi rămas la faza de relativă liberalizare pe tot parcursul lungul său mandat de conducere, soarta sa ar fi fost cu totul alta. În istoria modernă au existat dictatori mai cruzi și mai fioroși decât Ceaușescu, care totuși s-au bucurat de un sfârșit mai decent. Spre exemplu Stalin care a ucis 60 de milioane de oameni prin exterminare treptată în gulagul sovietic,  funeraliile sale au fost transformate într-un adevărat pelerinaj unde oamenii l-au plâns cu sinceritate. Însă istoria își schimbă contextul pe parcurs în funcție de interesele celor care o scriu și care ies mereu învingători.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*