Scrisoare de Ziua Ta, Românie!

M-a ispitit astăzi cineva, cu gând ascuns, să spun ce simt pentru România. Am răspuns, sincer şi fara retinere, că o iubesc. Şi, slavă Domnului, nu sunt singurul român care trăieşte acest sentiment. Te iubim Românie, cu înţelepciune, cu recunoştinţă în faţa Părintelui Ceresc, pentru ca fiecare dintre noi purtam faţă de tine un amalgam de sentimente : fericire şi bucurie, frustare şi tristete, dor şi iubire.

Noi n-am ales să fim români, după cum nu am ales nici când, nici unde, nici din ce părinţi să ne naştem, nici să fim bărbaţi sau femei. Suntem români pentru că aşa ne-a vrut Dumnezeu. Şi dacă nu am fi fost români am fi fost, poate, altceva. Dar – iată! – suntem români.

Și cred, dragă Românie, că fiecare dintre noi, plecat pe alte meleaguri, are o cutie într-un loc special al casei, cu ceva remedii de dor de ţară, care se transmit din generaţie în generaţie, împreuna cu povesti şi amintiri despre tine. Apoi, cred că şi cel mai cârcotaş român se bucura de performanţele oamenilor valoroşi care duc faima ţării in lume, iar bătăile inimii se înteţesc atunci când se intonează imnul naţional, când flutură steagul românesc în ţară sau în orice alt loc în lume.

Tu, Românie, esti sentimentul că faci parte dintr-un neam ce a luptat cu mândrie pentru a sa patrie, deși acum s-a rătăcit pe drum. Esti ţara, pe care noi, cei de aici sau cei de acolo, trebuie să o facem iubită, prosperă şi civilizată, cu răbdare, nu cu isterie, cu înţelegere, nu cu ţipete şi mai ales cu respect pentru cei care trăiesc acolo.

Noi avem de toate. Nu am cerut si nu cerem nimic, de la nimeni. Pentru tot ce avem a trebuit să lupte stramoşii noştri, iar ce au lăsat strămoşii; cultură, limbă, credinţă, identitate, tradiţii, datini, sunt ale noastre şi trebuie să fie ale noastre până la sfârşitul veacurilor. Noi, românii, nu suntem oameni răi dar am invăţat sa protejam ce este al nostru pentru că ne-au păcălit prea multi şi nu ni s-a dăruit nimic, iar generaţiile viitoare trebuie sa ştie că, românii nu au fost şi nu sunt slugile nimănui.

Apoi… cum sa nu iubim dulcea limba româneasca, cântecul popular, sufletul românesc și încărcatura istorică, extraordinar de bogată? Avem biserici fortificate, avem mânăstiri încărcate de spiritualitate şi castele înalţate pe un colţ de piatră. Avem străzi încărcate de istorie care au inspirat poveşti și legende de spus la gura sobei, de spus oricând și oricui. Aici – pe-un picior de plai, pe-o gura de rai- s-a născut Contele Dracula, zmeii, Făt Frumos și Ileana Cosânzeana.

Mai mult decât atât, Românie, tu ești cu adevărat frumoasă. Un colţ de rai lăsat pe pământ anume pentru noi, românii. Și chiar de noi nu suntem vrednici, codrii tăi ne sunt adăpost atunci când sufletul ne e împovărat. Vârfuri pustii de munte ne limpezesc mintea și ne înalță gândul pe noi culmi, iar sufletul se contopește cu natura.

De peste zece ani trăiesc cu dorul acelor locuri frumoase de care mă leagă amintiri de neuitat, dar şi cu gândul la locurile pe care nu am reuşit sa le cunosc suficient de bine pâna la momentul în care am plecat. Dorul acesta permanent mi-a transformat o parte din gândire, dar am reînvățat să trăiesc aici într-o pace sufletească deplină. Sunt româncă și încerc să-mi împart viaţa în două jumatăți egale.

Tu, Românie, ești liniștea din suflet alături de cei dragi, depănând amintiri sau construind altele noi. Ești bucuria din seara de Ajun, când bat la geam colindătorii. Și tot așa, Românie, ești mii de amintiri și sentimente, prea multe la număr pentru a fi puse pe hârtie. Iar astăzi, de ziua ta, vreau să îți mulțumesc pentru tot ceea ce ești. Iar despre ceea ce poţi fi, știu că viitorul stă în mâna noastră.

Acum o sută de ani, uniți în gând și faptă, am luptat pentru Unire. Acum îndrăznesc să cred că vom putea lupta și mai departe, pentru ca tu să renasti, sa-ți deschizi aripile obosite, să te ridici tot mai sus, în rândul țărilor cu faimă, cu respect și mândrie. Închei, amintindu-vă îndemnul primului episop ortodox misionar român în America, din 1935: „Iubiți-vă țara de unde veniți și iubiți-vă și țara de adopție, care vă găzduiește cu generozitate!”.

La mulți ani, România mea!

Un răspuns la Scrisoare de Ziua Ta, Românie!

  1. Avatar IO...gerules spune:

    Atunci cand un om vorbeste despre Romania,din vorbele lui se deslusesc niste simtaminte aparte ce face sa tresara sufletului unui om nascut pe meleagurile de vis ale Ei,ramase in subonstientul sau indiferent de nationalitate,religie sau sex cu conditia ca cei sapte ani de-acasa sa fi fost spiritualitate romaneasca.In Romania de-alungul istoriei s-au asimilat neamului romanesc si straini care s-au confundat cu romanii dand nastere unui popor unicat in Europa.Romania este singura tara unde nu s-a practicat romanizarea fortata,nationalizare fortata.Dealtfel asimilarea altor semintii la romanism s-a facut printr-un proces al subcontientului,care la baza are de fapt fundamentul elementului geto-trac.Deci tot spiritul romanesc s-a adunat pe minunata mosie romanesca daruita de Dumnezeu unui popor desprins din genele Sale divine.Astefel se aliniaza in memoria sufletuli multe expresii sublime care exprima dragostea de aceste meleaguri si tara simtite de spiritele neamului romanesc:”tara mea de glorii,tara mea de dor”(Eminescu),”Acolo linga izvoare iarba pare de omat/Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet”(Eminescu),”Ma-nalt in piscul frumusetii tale ,o tara mea cu plete de argint/De-aceia te apar,te laud si te cant”(Victor Tulbure),”Pe malul apei se-mpletesc carari ce duc la moara/acolo mama te zaresc pe tine-ntr-o cascioara/Tu torci ,in vatra veche ard/Pocnind din vreme- vreme/Trei vreascuri rupte dintr-un gard,iar flacara lor geme”(Geoge Cosbuc),Tara ti-a pus cununi de laur/Iar gloria mareata ti-a pus cununi de aur”(V.Alecsandri);”Podoaba cea mai aaleasa intre podoabele tarii este poporul romanesc”(alecsandru Vlahuta)….Mai ales pe frontispiciul ceresc al civilizatiei omenesti apare imaginea,din nenorocire ocultata,a Romaniei:poporul roman a dat civilizatiei primele semne ale scrierii,a”inventat”stiloul,la nascut pe Iorga,pe George Enescu,pe Mihai Eminescu,Cosbuc,Alecsandri,Eliade,Corneliu Zelea Codreanu,Nicolae Paulesu,Stefan Odobleja(inventatorul,descoperitorul,ciberneticii),Nicolae Ceausescu, piscurile sportului romanesc(Ile Nastase,Pataichin,Nadia Comanici,Simona Halep…geniul actuale ale informaticii:Sebastian Dobrincu…Lista cu varfurile emintei Romanesti poate continua aproape fara limita.Toate aceste imagini care apar pe harta creatiei dumnezeiesti se vor opri oare?Romania tara de basm al Gradionii Maicii Domnului se fa risipii in fantasmele diabolice ale dusmanilor ei?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*