Cetatea Soroca – punct strategic fortificat de Ștefan cel Mare în vadul Nistrului

Din sistemul defensiv al Moldovei medievale de pe Nistru, pentru apărarea împotriva atacurilor tătare, făcea parte și Cetatea Soroca. Se află în centrul orașului Soroca, la circa 160 km la nord de Chișinău. Este un monument de istorie, de arhitectură și de importanță națională, fiind una dintre cărțile de vizită ale Republicii Moldova. Aceasta este o cetate moldovenească din secolul al XVI-lea, clădită inițial din lemn și pământ de către Ștefan cel Mare în anul 1499 în fața vadului de peste Nistru și reconstruită în piatră pe vremea lui Petru Rareș, la mijlocul secolului al XVI-lea (1543-1546).

Spectaculoasa cetate are o formă circulară și nu mai puțin de cinci turnuri, patru circulare şi unul în formă rectangulară. Zidurile incintei au o grosime de aproximativ trei metri și o înălţime de 21 metri. Partea superioară a cetăţii este înzestrată cu creneluri. Izvoarele istorice menționează ridicarea unor cetăți pe Nistru „la vaduri”, din lemn sau din piatră, în scaunul cărora se așază pârcălabi și mari   căpitani: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina și Cetatea Albă.

Se presupune că la Soroca, pe locul unei vechi escale (loc de popas, de trecere prin vad al Nistrului) menționată de sursele genoveze și numite „Alciona” („albastră”, în grecește), sau „Polihromia” („colorată” în grecește – numele sunt bizantine) a fost înălțată întîi o cetate din lemn și pământ, o „palancă” sau poate o „posadă” în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă mențiune documentară sub numele de Soroca doar la 12 iulie 1499, odată cu numirea primului său pârcălab, pe nume Coste.

La 12 iulie 1499, la Curtea Domnească de la Hârlău, în sala jilțului domnesc, boierii din Sfatul lui Vodă adeveresc biruința lui Ștefan cel Mare și pacea cu regele polon Ioan Albert. Printre boierii Țării Moldovei se aflau Toader și Negrilă, starostii Hotinului, Ieremia și Dragoș, pârcalabii Neamțului, Luca Arbore, portarul de la Suceava, Ivancu și Alexe, pârcălabii din Orhei și Coste, pârcălabul Sorocăi. La 14 septembrie 1499, Ștefan cel Mare încheie un tratat de ajutor reciproc cu marele duce al Liteniei, Alexandru, unde, ca și în documentul precedent, este menționat „pan Coste, staroste de Soroca”. Datorită canionului geologic pe care l-a săpat, Nistrul prezintă până în dreptul Tighinei maluri relativ abrupte, iar vadurile de trecere sunt destul de puține, acestea fiind și singurele porți de intrare a cetelor de tătari venite să jefuiască așezările moldovene.

Dacă vadurile de la Hotin și Tighina erau apărate de garnizoanele cetăților cu același nume, în schimb cel de la Soroca nu avea, până la domnia lui Ștefan cel Mare, o protecție din piatră, ci doar fortificații de lemn cu valuri de pământ, care aveau să existe și pe vremea lui Bogdan cel Orb. În timpul domniei lui Petru Rareș, pe resturile vechii cetăți se construiește o cetate nouă, din piatră, de 15-20 m. care se păstrează și astăzi într-o stare excepțională. Cetatea Sorocăi este unică printre cetățile medievale moldovenești prin sistemul arhitectonic de construcție. Planul său circular are un diametru de 37,5 m., patru turnuri circulare și un turn de acces de plan rectangular. După ridicarea puternicei fortificații, orașul Soroca începe să crească în importanță având o funcție administrativă și comercială prin punctul vamal instalat aici.

Totodată prin fortificarea nucleului urban de la Soroca, se încerca crearea unui nou centru de greutate a rețelei urbane moldovenești și în special a comerțului de tranzit, după pierderea în 1484 a cetăților din sudul Moldovei. Cetatea și ținutul Soroca, a cărei personalitate istorică și geografică apare deja definitiv fixată la sfârșitul secolului XV, ar rezulta din necesitatea organizării: unei frontiere politice în cursul de mijloc al fluviului Nistru pe porțiunea Naslavcea – Vadu Rașcului; unei circulații comerciale aflate sub protecția Cetății Soroca; unei vieți economice a ținutului Soroca din a cărei activitate economică își avea existența populația ținutului. La 1 iunie 1512, domnitorul Bogdan al III-lea adresează regelui polonez o scrisoare, în care roagă să i se transmită în posesie niște mori pe Nistru, așezate față în față cu „castrum nostrum Sorocianum… contra paganos tutelam habet” – (ăn traducere: „castelul nostru de Soroca, care ne apară de păgâni”), document care confirmă existența, cât și rostul Cetății Soroca.

În cele patru cetăți moldovenești de la Nistru (Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă), capul de bour (stema moldovei medievale) a fost scos în perioada sovietică: la Hotin și Cetatea Albă gaura corespunzătoare este acoperită în general de un stindard cu stemele orașelor moderne respective, iar la Tighina de acvila rusească bicefală, din metal. Soroca, singura cetate care se află în prezent pe teritoriul controlat de Republica Moldova, este și singura care și-a regăsit, deasupra portalului, capul de bour moldovenesc. Pe 19 mai 2015, de Ziua internațională a Muzeelor, Cetatea nou restaurată și-a deschis ușile pentru vizitatori, tot atunci găzduind și un festival medieval. Nu există izvoare documentare toponimice sigure, care ar putea explica originea denumirii Soroca. Există mai multe ipoteze susținute de cercetători: „Sărac„ (puțin verosimil, ținutul fiind dimpotrivă îmbelșugat); „Soroc” (moșie pe hotarul țării, „sorocită” adică atribuită unui boier sau grup de boieri și de răzeși pentru apărarea țării în schimbul scutirii de taxe și biruri); „Soroc” = „patruzeci” în limba rusă;  „Soroca” = „coțofană” în limba rusă sau „Sroc” = „termen” în limba rusă (puțin verosimil mai ales în acea epocă, dar sunt ipotezele preferate ale istoricilor ruși și sovietici); „Sora”, „Sorița”, „Sorca”, „Soare” (nume presupuse ale primilor posesori ai moșiei situate în lunca Nistrului, unde ulterior a fost construită prima cetate); „Szarok” (magh.) = „cot” (cetatea aflându-se la o cotitură a Nistrului, ipoteză bazată pe existența cetelor de ostași secui stabilite de domnitorii moldoveni în calea tătarilor, cu denumiri precum MiklósfaluVàrhélyKis-JenöCsupor adică „valea lui Nicolae” – Miclăușeni, cetatea-Orhei, „Izvorul Mic” – Chișinău, „Ciubăr” – Ciobruci, dar deși legăturile între Ungaria și Moldova medievale sunt bine cunoscute, nu există documente scrise dovedind această ipoteză) (surse: wikipedia.org; rfi.ro; visit.md; travel.md; sorocayampiltm.info; vacanteleluimircea.worldpress.com; ziarulnational.md).

Cetatea Soroca, o impunătoare fortificație moldavă cu sute de ani de istorie „în spate” vorbește și acum de pe malurile Nistrului prin simpla sa prezență despre istoria zbuciumată de care au avut parte străbunii noștri, atacați din toate părțile de dușmani. Priviții zidurile și turnurile de apărare de unde străjile, cu o mână pe paloș și o mână de arc, priveau până departe, la fruntarii, spre a asigura pacea și liniștea poporului, atât de scumpă…

Un răspuns la Cetatea Soroca – punct strategic fortificat de Ștefan cel Mare în vadul Nistrului

  1. Avatar Alexander leg a V a Macedonica spune:

    … era si un Tinut Soroca cu 8123 familii platitoare de bir si 830 famiili, bresle care nu plateau bir … din ” Condfica visteriei Moldovei la 1803 ” inaintea raptului teritoriului Basarabiei de catre imperiul tarist …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*