Și totuși, unde suntem?…

De fapt, ministerele au fost desființate, urmând a se comasa „la greu” și feluritele agenții și deconcentrate, pentru a se asigura o adevărată eficientizare, inclusiv prin reducerea presiunii de pe bugetele deja hăcuite, sau pentru că s-a plecat la drum fără o resursă umană suficientă pentru a fi acoperite atâtea posturi?… Pentru că dacă găurile din bugetele ministerelor și agențiilor se pot cârpi cumva, există atâtea soluții financiare, posturile eliberate de sub hidra roșie nu pot fi acoperite fără oameni. Iar liberalii, oricâte „minuni” am aștepta noi de la ei, sunt tot oameni și nu pot asigura printr-o mână de politicieni (și câțiva specialiști) acoperirea atâtor ministere și agenții. Aici sunt de înțeles… Și sunt de apreciat și pentru faptul că nu vor să acopere posturile pentru care nu au resurse cu „ajutorul” celorlalte formațiuni, evitând condițiile pe care le-ar pune acesteapentru a-și oferi „specialiștii” (cel mai probabil, și mai puțini decât cei pe care îi are acum noul partid de guvernământ!).

Dar este suficientă această motivație, poate și rațiune, dar numai strict la nivel de interes politic, pentru a comasa orice și oricum?… Pentru a transforma într-un „oarecare” entități extrem de importante pentru o societate?…

Protecția Drepturilor Copiilor, Adopțiile, Persoanele cu Dizabilități… Sunt trei domenii atât de importante, dar și extrem de vulnerabile (mai ales, la schimbările politice) încât ar merita nu doar ministere distincte, nu doar simple agenții, ci o consolidare, pentru a nu mai fi periclitate la fiecare rocadă de putere, prin Constituție… Sunt de departe segmente esențiale, dar și extrem de fragile, pentru că ele privesc și viitorul, ba, într-o măsură pe care nici o altă componentă socială nu o poate atinge… Viitorul țării, Istoria, Cultura, Educația sunt filoane ce se intersectează în și pentru continuitatea de neam și țară, fiind atât generatoare cât și parte intrinsecă a tot ceea ce are legătură cu resursa cea mai de preț a unei națiunii. Copiii.

Nici un guvern nu a fost interesat, vreme de trei decenii, să statueze și să consolideze locul copilului în societate printr-un minister. Nici o putere nu a dorit să înființeze un minister doar al copilului, deși, privind spre viitor, privind spre felul în care o națiune își asigură continuitatea, ar fi fost mai important decât oricare alt minister.

Problemele copiilor au fost „delegate” mereu unor simple agenții… Într-un fel, „la și altele”, în raport cu societatea… Iar acest lucru îl face, astăzi, și „aripa” politică, doctrinară, de la care ne-am fi așteptat să privească și să așeze copilul pe acel piedestal pe care îl merită, ignorând la rându-i rostul copilului…

Sigur, o restructurare a ministerelor se impunea… Dar pare că singura fundamentare a fost cea legată de reducerea cheltuielilor… Și care, de fapt, nu va fi atât de importantă, iar liberalii știu asta, pentru că mare parte dintre angajații publici se vor regăsi în structurile rămase. De fapt este o restructurare și o comasare prin care se vizează doar îndepărtarea crustei politice roșii… Nu pentru o depolitizare definitivă a ministerelor pentru viitor, a segmentelor economice și sociale, ci pentru a asigura un teren propice unei noi politizări… Poate una „pas cu pas”…

În fond, și liberalii au „guri” de hrănit… Și care își vor striga „poftele” mai ales când vor intra în acțiune feluritele înțelegeri, trocuri, aranjamente ce au făcut posibilă prezența lor la guvernare…

Acum însă problema principală o reprezintă insuficiența propriului aparat politic și „tehnic”. De aici și această restructurare ministerială și restrângere a agențiilor și deconcentratelor, pentru a reduce, nu atât pierderile, cât mai ales numărul de posturi pe care ar trebui să le acopere cu specialiști (trebuind să mai și păstreze, după „comasări”, de fapt, „aglutinări” de nume de instituții, structurile de eșalon doi și trei în care să încapă toate obligațiile pe care le au la rândul lor)…

Dar să ajungi să afectezi și așa slaba reprezentare și apărare a intereselor unor segmente oricum fragile este totuși prea mult…

O comasare a agențiilor pentru Drepturile copiilor și cea pentru Adopții ar fi fost justificabilă, dar numai dacă se regăseau într-o structură de organizare superioară, ca Minister. Un Minister al Copilului, ce ar fi făcut posibilă translatarea și altor segmente vizând copilul, de la sănătate până la educație. Să comasezi însă într-o singură agenție, ce va fi în mod cert și inferioară ca acțiune, Drepturile copilului și Adopțiile, ba, să transformi totul într-un ghiveci, prin alăturarea lângă cele două și a fostei agenții pentru persoanele cu Dizabilități, pare o mișcare împotriva firescului?

Cum să urmărești și să asiguri evoluția copilului, dacă nevoile lui vor fi tratate de o agenție care se ocupă și de problemele persoanelor cu dizabilități, denotând faptul că și această clasă politică privește asigurarea celor necesare copiilor de la nivelul de handicap pentru rosturile lor politice și de guvernare (prin contopirea intereselor copilului cu problemele specifice adulților cu dizabilități anulându-se tocmai primordialitatea interesului superior al copilului). Și ce se întâmplă cu persoanele adulte cu dizabilități? Pe ele cine le va mai reprezenta?…

Da, este de înțeles că lipsa de „specialiști” pe care trebuie să o depășească liberalii îi obligă la asemenea comasări aiuritoare… Și este justificabil poate și faptul că prin asemenea bizarerii se reduce gradul de dependență, de îndatorare față de partenerii politici de care vor avea nevoie în acest „a guverna”. Și există atâtea alte domenii ce pot fi comasate, restructurate, desființate… Dar niciodată nu te atingi de temelia pe care se zidește o „cetate”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*