„Tânărul Karl Marx”, un film de propagandă comun din inima U.E.

„Comunizarea” Uniunii Europene în ultimii ani devine tot mai accentuată, prin manifestările cultural-artistice ce frizează ideologia socialistă mai degrabă decât democrația și dorința de promovare a libertății. După ce liderii europeni și komisarii de la Bruxelles au dezvelit cu fast statuia megalitică a lui Karl Marx la Trier în Germania, pe banii partidului comunist chinez, amintind de manifestările idolatre din perioada stalinistă, iată că pe piața culturală continentală a apărut un film, care continuă propaganda comunistă, „Tânărul Marx” (Regia de Raoul Peck, 2017).

Filmul surprinde ideatic tinerețea lui Karl Marx și prietenia cu Friedrich Engels, de dinainte de revoluția de la 1848, precum și redactarea celebrului Manifest al Partidului Comunist de la începutul aceluiași an. Sincer vizionarea filmului mi-a adus aminte de anii 1980, când priveam la televizorul alb-negru filmele de propagandă sau ideologice comuniste mongole, sovietice, nord-coreene sau chineze. Chiar și filmele cu comuniști făcute de români la Buftea erau mai nuanțate ideologic și cu „șopârlițe” liberale, decât acest film franco-german făcut cu binecuvântarea Bruxellului. Filmul pare regizat prost de un producător din fosta DDR. Filmul este o pastișă ușoară, de factură sovietică, în care se prezintă tinerețea lui Karl Marx într-un nimb mesianic falsificat, de slavator al omenirii de sub exploatarea capitalismului. Regizorul nu lasă nicio umbră critică sau de îndoială față de personalitatea lui Karl Marx, care, încă, din timpul vieții a fost foarte controversată. Chiar și din punct de vedere moral și personal, regizorul nu-l atinge cu nimic critic pe acest filosof german de pe Rin, care trăia îmreună cu soția și cu slujnica într-un concubinaj imoral. Tinerețea lui Karl Marx e prezentată idilică, de mucenic care a suferit priogoana regimului prusac, deși toată viața a fost un întreținut de sponsori bogați și bancheri cu interese în mișcarea comunistă globală. Filmul nu este o biografie, ci un panegiric, în care Karl Marx e prezentat ca și Mao într-un film de propagandă din perioada revoluției culturale de la Beijing.

Din punct de vedere artistic filmul este zero barat, prezentându-se în fleșuri propagandistice, cu muncitori din fabrici londoneze sau germane, care vor fi fermentul unei renașteri revoluționare comuniste. Regizorul nu are nicio umbră de îndoială privind idilizarea tânărului Marx și a ideilor sale care au dus la cele mai criminale regimuri totalitare în secolul XX, de la Stalin la Pol Pot, cu zeci de milioane de morți. Ideologic Karl Marx exte vinovat de promovarea unor regimuri criminale totalitare care au produs moartea a zeci de milioane de oameni și totuși un regizor din UE face un film elogios despre un astfel de personaj, fără nicio nuanță critică. Pe partea dreaptă a eșichierului este ca și cum s-ar face un film laudativ despre tinerețea criminală a lui Hitler? Ciudat cum în UE ideologii crimelor comunismului sunt promovați la stadiul de Icon. Vezi cazul Che Guevara. Din filmul, în care milionarul Engels, proprietar de fabrici, îl plătește regește să scrie pe revoluționarul Karl Marx, ca muncitorii apoi să exproprieze intreprinderile finanțatorului reiese o imagine de status social schizoid.

Fimul este un laudațio, nu o producție artistică, un instrument de propagandă comunistă în inima UE. Totuși, din fim aflăm niște lucruri interesante pentru un spectator critic: comunismul a fost un cancer ideologic global bine finanțat de bogați și bancheri, ideologii comuniști au fost tolerați de autoritățile țărilor europene, fiind doar deportați din când în când dintr-o țară în alta, unde trăiau bine mersi în pace și relativă prosperitate ca să-și scrie operele; proletariatul a fost doar un mobil propagandistic, un instrument de acțiune pentru ca o minoritate ideologică să instaureze un regim totalitar ca să înlăture, nu atât burghezia, cât o societate bazată pe valorile familiei, proprietății, libertății și biserică. Filmul rezumă destul de sumar conflictele duse de Marx cu tinerii hegelieni, cu Proudhon, cu Karl Grün sau Bakunin. În dezbaterile cu aceștia, regizorul îl pune într-o lumină favorabilă pe Marx ca un geniu care demontează socialismul utopic al predecesorilor și instituie o critică materialistă a socialismului științific, baza viitoare societăți comuniste utopice. Marx vede lumea strict materialist, fără transcendent, iar proprietatea doar colectivă. Marx e gonflat schematic ca un personaj genial care le știe a priori pe toate în dezbaterea publică cu socialiștii acelor vremi. Totuși, filmul are două scăpări în acest panegeric care sună a fals și tobă goală despre viața „teroristului” cultural Karl Marx, care prefigurează cea ce a însemnat formarea ideologică a comunsimului. La un moment dat tatăl lui Engels, bătrân bogat proprietar de fabrică, îl acuză pe fiul revoluționar că a intrat un demon în el și care acum refuză biserica și împărtășania, deci societatea tradițională. Și prezentarea scrierii în ianuarie a celebrului Manifest al Partidului Comunist este analizată la comun, după petreceri udate cu băutură și partide de sex, la o masă de seară și la umbra reală a lumânării, „iluminați”, Marx, Engels, nevestele și concubinele scriu împreună celebrul manifest. Marx dă tonul și când începe scrierea cunoscutei fraze de debut din manifest, pe care au am învățat-o la școală în comunism „O stafie bântuie Europa…”, el a scris „Omul negru bântuie Europa…”. Nevasta lu Marx îi întoarce ciorna și îi cere să rescrie fraza. Ideologul taie „omul negru” și scrie „fantoma”. Corect la ceea ce a fost comunismul este sinecdoca „omul negru”, acel demon intrat în Engels, fapt ce mi-a adus aminte de celebra poezie a lui Esenin, când a rupt-o cu comunismul, fapt ce i-a adus moartea, intitulată „Omul negru”. În comunism este vorba de „omul negru”, de totalitarism și lipsa de libertate, prin demantelarea societății tradiționale, libertății, asasinarea lui Dumnezeu și a armoniei sociale. Filosofia lui Marx este construită pe lupta și ura de clasă, care duce sine qua non la crimă și totalitarism.

Asta ne livrează arta filmului azi în UE? Manifestul Partidului Comunist e o pemanentă invitație la război civil în societate, la impunerea prin forță și crimă a dictaturii proletariatului, de fapt a unei secte minoritare, care își impune cu forța voința și dictatura asupra omenirii, care este descărnată de umanitate și divinitate. Karl Marx este „omul negru” pe care astăzi se pare că unii komisari de la Bruxelles îl promovează pe banii chinezilor spre spaima europenilor din centrul și estul continentului, care au trăit real coșmarul criminal al ideologiei propuse de acest demagog cu idei fixe și repetitive din Trier.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*