„Sus ai noştri, jos ai voştri“…

Îi întâlnim în aceste zile pe stradă, mergând în haită. Îi deosebim după culoarea gecilor: PSD, ăia în roşu, albastru, cei de la PNL. Se plimbă şi se preumblă în sus şi în jos, în zone aglomerate, pieţe ţărăneşti, parcuri, staţii de autobuze, piaţa de vechituri, supermarket-uri, între blocuri. Doar străzile mărginaşe şi cimitirele au scăpat neperiate de aceşti trepăduşi politici. Dar mai e timp, campania nu s-a terminat încă.

Merg grupaţi, în linie ca la rugby, iar dacă ai nenorocul de a te întâlni cu ei, nu ai nicio scăpare. Te înconjoară ca ulii şi hienele şi nu te lasă să treci până nu iei o broşură plină cu minciuni: kilometri de drumuri asfaltate, zeci, sute, mii de proiecte aduse în judeţ (de atâtea PNDL-uri şi CNI-uri e plină cămara, iar noi tot rău o ducem), măriri de pensii şi salarii (de parcă ar fi dat de la ei din buzunare), şcoli şi grădiniţe renovate.

Şi unii, şi alţii sunt în stare să jure că vor face şi vor drege. Că interesul colectiv este mai presus de cel personal. Unii ne vorbesc de ciuma roşie, alţii ne amintesc „părinteşte“ ce vom păţi dacă îl votăm pe ăla care îşi face vacanţele în străinătate, joacă tenis de câmp, vorbeşte limbi străine. Chestia asta seamănă cu propaganda anilor ’90, cea cu „n-ai mâncat salam cu soia, nu eşti români“. Astăzi, salamul cu soia a dispărut, a rămas rahatul, nu ăla din prăvălie, pe care politicienii îl mănâncă cu polonicul, de fiecare dată când au ocazia.

E dreptul fiecăruia să-şi clameze candidatul, după clasicul slogan: „Sus ai noştri, jos ai voştri“… Să-l facă mare, tare, frumos şi deştept. Să-i scoată în evidenţă calităţile. Să ne convingă să-l votăm ca este mai bun decât ceilalţi. Nu mă deranjează agresivitatea verbală cu care încearcă să demonstreze că Dreapta nu-i ca Stânga şi nici Stânga ca Dreapta. Dimpotrivă. În 30 de ani de democraţie ne-am lămurit singuri de acest adevăr: toţi o apă şi-un pământ.

Altceva nu înţelege omul de rând, sătul să-i asculte pe aceşti Caţavenci pe stil nou: unde mama dracului aţi fost, bă, până acum, că de la ultimele alegeri nu v-a văzut nimeni la faţă. În toţi aceşti ani nu aţi ştiut că drumurile judeţene sunt ca cele de acum 50 de ani? Că în satele părinţilor şi moşilor voştri closetul e tot în fundul grădinii? Că nu avem doctori de familie în mediul rural? Că ne pleacă tinerii pe capete afară, iar femeile la îngrijit de moşi şi babe? Că există şi proştii care vă tot votează? Ori v-a durut în cot de ei? Chiar nu vă e ruşine să coborâţi în stradă şi să ne opriţi să vă ascultăm inepţiile din programele electorale? Zău, aşa. Cine vă dă dreptul să continuaţi să minţiţi cu nesimţire, aceeaşi de trei decenii?

Ruşine să vă fie, indiferent de culoarea gecii pe care o îmbrăcaţi în campaniile electorale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*