Am găsit deunăzi în cutia poștală un pliant de prezentare al d-lui Dan Barna, candidat la președinție. Mai primisem anterior și altele, de la Mircea Diaconu (o comedie sau o clonă ucrainiană?), Klaus Johannis (un frânar?), Teodor Paleologu (felicitări pentru acest Don Quijote al respectului de sine!) și de la alți dulăi în pași greoi spre președinție, dar Dan Barna este un subțirel față de ei și textul său îl recomandă ca un candidat mai sprinten, moblilat cu o expereință puternică în zona finanțelor europene.
Mi-a plăcut când se laudă că știe să facă „tocăniță” pentru Olguța (soția sa). Dar nu ne spune din ce produse face tocănița, dacă sunt românești sau de import. Metoda o fi românească, ardelenească (Barna e din Sibiu), dar produsele sunt din Turcia (morcovii, roșiile și ceapa), cartofii din Germania, condimentele din Africa de Sud și Laponia, usturoiul e din Olanda, pătrunjelul din Bulgaria, foile de dafin din Brazilia, sarea din Grecia, iar piperul din Albania. Dacă face tocăniță simplă, dar dacă se complică, și se încurcă și cu carne, atunci mergem și în alte state europene sau extra-europene.
Din prezentarea d-lui Barna reiese că are o mare experință în domeniul fondurilor europene, dar nu aflăm cum a lucrat el cu aceste fonduri, mai exact, cum i-a ajutat pe străini să ne ocupe țara (dovadă că acum e anchetat pentru fraudă!). România este o țară ocupată 95 la sută de produse străine. A devenit demult o piață de desfacere pentru marfa de import. Cum a ajutat d-l Barna UE să-și aducă produsele aici și să le omoare pe cele românești, care, în cel mai fericit caz, sunt date la porci?
Dar dl. Brana bate în altă parte, face în prezentarea sa o pledoarie pentru fericire, dar nu și pentru România. E ușor să fim utopiști. Fericirea este ceva iluzoriu dacă nu o legăm de existență. Utopia comunistă era mai aproape de fericire. Dar un proverb românesc spune că „fericirea și sărăcia nu pot sta împreună”. Ca să ne aducă fericire, dl. Barna trebuie să ne aducă și bogăție. Și comuniștii au vrut, dar am ajuns ca în vorba lui Eminescu, „săracă țară, săracă”.
Nu sunt fatalist, dar m-am săturat de promisiuni. Iar cea mai mare este aceasta, Fericirea. Și Ceaușescu îi dădea cu fericirea maselor la fiecare discurs, și s-a ales praful. Comuniștii l-au exclus din utopia fericirii total pe Dumnezeu, de aceea au eșuat. Nici Barna nu pare să aibă Dumnezeu, oricum, fericirea pentru care pledează el are un suport financiar, cu ținta țările avansate europene. Altfel spus, el va continua politica ocupării României de către produsele străine. Nu spune un cuvânt despre cum vede el România de mâine, dacă o vede tot vândută și tocată ca pe o tocăniță.
Vorbește despre soluții de fericire. Ce fel de soluții, nu știm. Nici despre cum se va descurca cu o moștenire atât de grea precum datoria de 103 miliarde de euro pe care o are România? Și cum îi va aduce înapoi pe românii aflați pe alte meleaguri?
România d-lui Barna este o apă și un pământ pentru români și un rai pentru cei care o ocupă. Este o prelungire a UE, în condițiile în care țările UE se orienteză spre politica Brexit sau Trump, care dă lovituri de grație globalismului.
Dar până la a vedea atât de departe, dl Barna nu vede ochelarii de pe nas, ca să citească mesajele de pe adresa sa de Internet. M-am bucurat când am descoperit că și-a dat adresa personală pe internet. I-am scris de la New York în urmă cu trei luni, când a declarat că are soluții pentru întoarcerea românilor plecați (circa 9 milioane). I-am propus și eu o soluție legată de ceva vital, reforma învățământului, și nu a răspuns nici până azi. Aceasta este drama mare a politrucilor, lipsa de comunicare. Lipsa de dialog între paliere. El sau vedete din aria sa, ca d-na Clotilde Armand, „manager de succes în domeniul giganților industriali”, trebuie să învețe să comunice și apoi să vrea să ne aducă fericirea!
*
De ce oare astfel de cocoțați au adresă de e-mail? De ce își publică adresele? De ce nu răspunzi la mesajele cetățenilor, d-le Barna? La fel cum nu au răspuns nici d-na Andronescu, pe când era ministresă, nici d-na Vasilica, pe când era prim-ministresă, nici președinția, oho, cum să se deranjeze marele Mormorr?, nici șefa Ministerului Românilor de Pretutindeni. O apă și un pământ. Barna va face ce a făcut și Dăncilă. Și poate și mai prost. Ce mai poți face cu lichele ca Ponta, Tăriceanu et co? Vor începe alte jocuri de culise. Același scenariu. Acești oameni sunt atât de băgați în mizerii securiste încât nu mai au nimic bun în ei, sufletul le este pătat pentru țară. Prin incompetența lor, prin minciuni și promisiuni deșarte, au trădat România. N-au nici o faptă istorică.
Să ne gândim la Johannis, ce faptă are? O broșurică cu pași de step politic. Un președinte care a creat un haos, fiindcă el a stat numai în barca opoziției, a făcut numai politica PNL, deși e președintele tuturor românilor. După felul cum vorbește limba română, mi-e greu să cred că simte românește. Adică este tocmai bun pentru o populație alterată. Nu-i capabil să conducă o țară, care este un mecanism complex. Se vede din lipsa de personalități din staff-ul lui. Schimbarea trebuie să înceapă cu ei. Ei trebuie să plece prin lege, dacă s-a dovedit, ca în cazul lui Ponta și Băsescu, că au fost turnători. Sau să plece singuri, dacă mai au un strop de conștiință.
Dar vedem acum ce tragedie trăiește țara! Ce alți pași înapoi dă! Se vântură ca prim-miniștri numele lui Băsescu și Turcescu! Turnători notorii! Știu ei să facă și altceva? S-au bucurat că au dărâmat un guvern, dar acum nu sunt în stare să pună altul în loc. Johannis et co. nu sunt buni decât de răzmeriță! Nu constuiesc nimic, numai demolează!
Apoi schimbarea nu se poate petrece atâta timp cât alegătorii sunt needucați. Așa cum sunt alegători, așa și aleșii. Haos jos, haos sus. Unde sunt oamenii noi, pe care îi așteptăm? Mihai Șora? Cioloș? Băsescu? Poate Barna, cu fraudele europene? Mă aștept să reapară pe firmament și Fecali, nuntașul național, care a fecalizat țara împreună cu Patahârbici! De ce nu sunt scoși și ei de la naftalină, dacă Orban se dovedește un semipotent? Ce mai hâhâială bășinistă e în culise, o auziți?
Oamenii noi sunt tot ei, oamenii învechiți, o apă și un pământ! Se face un circ mediatic cu fosile! Au vrut căderea guvernului și acum le e frică să facă un nou guvern. Da, fiindcă nu au oameni, nu au personalități. Iar unii de pe lista de propuneri au călcat deja strâmb. Au dosare cu probleme. Ce personalități are PNL? Orban? Johannis? E ușor să dai din gură în opoziție, e mai greu să conduci o țară, dar să scoți căruța din groapă cu mâinile goale? Niște carahghioși. Dovadă că deja s-au instalat la puterea unor noi decizii catastrofale.
*
Sigur, dacă nu-mi pierd detot speranța, eu mă voi duce la vot, dar voi cântări să văd cine este cel mai mobilat și orientat cu fața faptelor spre popor, spre țară, nu spre teșchereaua lui! Oricum, nu e de neglijat un candidat care e pornit rău să ne aducă fericirea. Dar rămân la părerea că este rupt de realitate. Realitatea României îl va trage în jos, așa cum va face și clasa politică, plină de mizerii de nedescris. Aceste mizerii îl vor îngropa.
Ca să aducă măcar un strop de fericire, ar trebui să existe o cu totul altă clasă poilitcă, un parlament radical nou, un guvern de personalități, de specialiști, de profesioniști, ceea ce deocamdată România nu are sau oamenii ei mai luminați stau cu capul în nisip. La putere cu plicul și cu semianalfabeți cu internet nu se poate realiza nici un strop din fericirea promisă. Și comuniștii ne-au promis fericirea și iată unde am ajuns, să nu mai vream să fim fericiți.
La performanța ca țara să funcțuoneze fără guvern. Și un domn cu părul alb, pe care l-am înâlnit chiar ieri în fața Minsterului Afacerilor Interne, ne uitam amândoi la monumentul eroilor căzuți în decembrie ’89, îmi spunea că e mai bine așa, toate guvernele din ultimii 30 de ani au dovedit că țara nu este guvernabilă. Se duc milioane de euro pe Apa Sâmbetei. Mai bine fără guvern, să ne lase pe noi în pace să ne facem viața cum o vrea Dumnezeu…
Și mai spunea, arătând spre monumentul din marmură albă, ca o săgeată spre Balconul fostului CC: Pentru ce au murit acești tineri, să se ajungă la o asemenea criză, de desființare a oricărei încrederi? Noi am venit aici cu mânile goale, numai pe ideea de încredere într-o Românie mai bună, între-o lume mai dreaptă. Și când mă gândesc că am venit cu copii de mână, în timp ce ticăloșii trăgeau în noi! Ce inconștiență?! Să-mi aduc copiii aici, în prin război mascat! Și când te gândești că au fost și copii împușcați, la pieptul părinților lor! Pentru ce acest scarificiu? Ca să vedem acest monument ca vai de el, murdar, neglijat, de parcă profitorii de la MAI nu pot da cu o găleată de apă pe el! Rușine!
Trebuie să se rețină că clasa politică este atât de compromisă, în 30 de ani de hoție și bătaie de joc, încât nimeni nu mai are încedere în nimeni, adică în nici un politician, oricine ar candida, din orice partid ar fi, oricine ar ieși la vot! Speranța există, dar în varianta fără conducători, o soluție absurdă, imposibilă, care validează neîncredrea în alegeri.
Am ajuns să ne mulțumim cu puțin, cu foarte puțin, iar ei, cei de la putere, să nu mai aibă limite și măsură în minciuni și furtișaguri. Unii cu mila, alții cu sila. Unii fără casă, alții cu o mie de invitați la nuntă! Cum poate fi orprit circul hoților, sarabanda lăcomiei, mizeria intelectuală, nesimțirea aleșilor cu smile?! Nici bisericoșii nu mai cred în fericire. Țara este bine tocată și mântuită.
Eu m-aș mulțimi cu fericirea să văd din nou izvorul lui Eminescu cum curge în Cișmigiu. De câțiva ani, izvorul a secat. Cei de la primărie ar trebui amendați, fiindcă nu știu că dacă izvorul lui Eminescu a secat, e o tragedie. El curge aici de când lumea, a devenit un simbol al neamului și trebuie să curgă neîncetat. Auzim din dealul Mitropoliei, al Cotrocenilor sau al Parlametului tot felul de înălțări și promisiuni deșarte, dar pe pământ ne-a secat izvorul!
Lasă un răspuns