Vestigii arheologice getice la Lipoveni (Republica Moldova)

Satul Lipoveni din raionul Cimișlia se află pe coasta unui deal pe care cea mai răsărită clădire este cea a școlii. Pe unul din maluri, încă din anul 2015 lucrează de zor o echipă de tineri arheologi, în niște gropi care semănau cu urmele unor cuptoare vechi. În altă parte, pe același mal, arheologul și profesorul de la U.S.M. Sergiu Matveev a mai identificat urmele unui alt cuptor ce trebuia descoperit de straturile de pământ. Vestigiile arheologice de la Lipoveni au fost descoperite pentru prima dată în 1958, în baza informației localnicilor care au descoperit vase de lut în timpul extragerilor de nisip de pe dealul din partea de nord a satului. Atunci arheologii doar au fixat existența sitului, dar nu au intervenit cu săpături, lăsând locul pe seama oamenilor din localitățile din jur. Rezultatul a fost unul distrugător.

Cea mai mare pierdere pe care am avut-o este cimitirul satului din perioada marilor migrații (sec. III-IV d.Hr.) care cred că a avut câteva zeci de morminte foarte bogate, cu vase întregi de producție locală, cât și import din Imperiul Roman. Cercetările noastre din ultimul timp confirmă că această necropolă nu mai este. Cimitirul a rămas în zona complet excavată de nisipuri”, ne spune cu regret arheologul Sergiu Matveev. Oamenii extrăgeau nisip, găseau mormintele și, dacă descopereau obiecte interesante, le lua în calitate de suvenire.

Am găsit mai multe vase întregi la locuitorii satului, unele vase le luau ca amintire. Am văzut la un locuitor din satul vecin un vas străvechi păstrat în mobilier alături de vesela de cristal”, povestește profesorul. Doar după ce istoricii au vorbit cu autoritățile locale, numărul extragerilor de nisip s-a redus în zona săpăturilor arheologice. Pe opt metri pătrați au fost descoperite 11 cuptoare străvechi. Acum se știe că la Lipoveni este un sit cu mai multe nivele de locuire, cele mai timpurii fiind din epoca fierului (secolele IX-VIII î.Hr.), după care urmează civilizația getică cu secolele V-III î.Hr., și cel de-al treilea nivel bogat în vestigii arheologice revine secolelor III-IV d.Hr., în perioada marilor migrații. Pe lângă aceste trei niveluri, sigur atestate, există și două niveluri atestate doar prin fragmente sporadice, niște descoperiri de ceramică din perioada culturii Cucuteni-Tripolie (circa 5500 de ani în urmă) și perioada medievală (aprox. sec. XVI).

Săpăturile de salvare la Lipoveni au demarat din 2015, când Facultatea de Istorie a Universității de Stat s-a aliat cu Agenția Națională de Arheologie pentru a continua săpăturile pe teritoriul fostei așezări omenești. Pe parcursul ultimilor doi ani au fost descoperite două cuptoare de gospodărie, care, presupun arheologii, au fost folosite pentru prelucrarea secundară a bronzului. În timpul săpăturilor au fost găsite de asemenea piese de podoabă, de uz casnic, unelte de muncă și o colecție foarte vastă de veselă, atât de producție locală din cele trei perioade, cât și de import de origine grecească și romană. Pe lângă diverse cioburi, pe terenul sitului se găsește o cantitate mare de oase. Prezența lor sugerează cu ce s-au ocupat oamenii cu câteva mii de ani în urmă pe aceste meleaguri. „Analizele osteologice au indicat că până la 90 la sută din oase aparțin bovinelor, asta însemna că localnicii de altădată se ocupau cu creșterea vitelor cornute în cantități enorm de mari. Pe lângă vaci, au fost identificate și resturi de porci, oi, capre, mai puțin cai. În afară de aceasta oamenii se ocupau cu agricultura, era bine dezvoltat meșteșugăritul în os, fier, bronz și lemn”, relatează Sergiu Matveev.

Astăzi comuna Lipoveni are o suprafață de peste 2000 ha, fiind formată din trei sate: Schinosica, Munteni și Lipoveni. Spre nord se află pădurea pe distanța dintre Lipoveni și Molești. Deasemenea sunt urmele vechiului șleah ce lega Chilia cu Liovul, apoi cu Polonia. Șleahul de 20 m lățime a rămas împădurit cu arbuști și numai cărările oamenilor și urmele căruțelor amintesc că pe aici cândva era un drum mare. Așezarea a apărut în antichitate. În necropola de la marginea satului au fost găsite obiecte de natura dacică, cât și din cultura Cucuteni. „Ulmidava” e un pseudonim al posibilei existențe a unei cetăți dacice pe teritoriul satului.

Pe teritoriul satului actual pe timpul lui Ștefan cel Mare au existat două sate – unul dintre care se numea Ulmi. În „Dicționar enciclopedic a Basarabiei” de Z. Arbore se spune că Ivansca sau Ivanovca este un sat de ruteni veniți și așezați aici pe la 1859 pe pământurile statului. De fapt rascolnicii care fugeau de reforma lui Nicon spre marginile Imperiului Rus, cumpărau pământuri. Ei, rascolnicii, se numeau „lipoveni” după credință. Azi li se zice creștini de rit vechi. Ziarul „Telegraf” din Iași (nr. 3322), de la 9 iunie 1883, pe pagina a treia scria: „Numai în Ivanosca-Ivanovca-un sătuleț mic din voloștea Gura-Galbenei…” Anuarul Statistic Basarabean (care se păstrează într-un singur exemplar la Arhiva Naționala a Moldovei), la pagina 88 (Gubernia Basarabia-III, județul Bender sectorul 3) spune: „..Pe partea stângă a tractului Kișinău-Comrat într-o văgăună fără nume, sub pădurea Kosmea se afla colonia Ivanovca cu 47 case 73 bărbați și 67 femei.” În muzeul liceului din localitate vi se poate propune spre examinare o hartă pe care titlul e Harta satului Lipoveni, iar jos se fac explicațiile de rigoare, în care în loc de Lipoveni persistă numai glotonimul Ivanovca. Localnicii foarte greu rosteau cuvântul „Ivanovca”, iar mai ușor foloseau expresia „La lipoveni”. Astfel glotonimul Lipoveni s-a încetățenit. Către 1900 datorită alunecărilor de teren, satul se mișcă mai la sud-est din vatra sa, dar o parte din locuitori migrează spre vest la șase kilometri de Lipoveni, formând un nou sat — Ivanovca Nouă.

La vestigiile de la Lipoveni, cot la cot cu profesorul Sergiu Matveev au lucrat și câțiva studenți voluntari de la Facultatea de Istorie. Ei sunt printre puținii studenți care au îndrăznit să îmbrățișeze meseria de arheolog. „Orice experiență practică este importantă pentru un arheolog începător. Sunt destule posibilități de a participa la săpături, oferta este mare. Din păcate, interesul tinerilor pentru arheologie este scăzut. De vină sunt mai multe motive, cum ar fi salariile mici în domeniu și posibilitățile limitate de angajare”, ne spune unul dintre studenți (surse: wikipedia.org; timpul.md).

Vestigiile arheologice getice de la Lipoveni, atât de bogate, parcă ne stârnește pofta de a lucra pe un șantier arheologic. Numai așa poți participa personal la emoția de a face o descoperire unicat ce poate chiar schimba istoria știută

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*