Jurnal de (ne)Fericire… (însufocări holocaustice)

Unde întorci privirea dai de câte o „dovadă”… La stânga, la dreapta, în sus, în zare, în… nezare (mai ales!), ba, poate și în adâncul pământului, de ne-am putea uita, am găsi ceva pus de ei acolo!… Peste tot doar holocaust…  Mergi la teatru, dai de o expoziție… Te duci la Opera Națională, la fel… Musai să „înghiți” câteva planșe… Că e în „trend”… Nu neapărat și firesc. Că „așa trebuie”, că „așa e potrivit” (ne) spun imperativ tot mai mulți… Să nu superi cumva prin refuzul asumării unor falsuri… Sigur, nu-s ei vinovați; nu artizanii implantării acestor borne artificiale în istoria noastră. Sau, cel puțin, nu atât de mult pe cât suntem noi prin acceptare, prin plecarea capului… Prin faptul că am permis transformarea „sugestiilor” de până mai ieri în imperative pe care le preluăm fără să clipim…

Să ne învinovățim! Să ne asumăm! Dar până unde? Până când?

Unii o fac, chipurile, „de nevoie”… Ca sarcini: de serviciu, de partid, de protocol, de sinecuri; de fapt, de mai binele și siguranța proprie în care, nu-i așa?!, nu contează terfelirea unor repere sub care te-ai născut… Ție să-ți fie bine… Un bine desprins ca firimitură din binele pe care îl trasează „organizatorii”…

Vrei „ceva”, vrei un simpozion, o formalitate, o meșă de făcut ceva bănuți? Pui repede un afiș, deplângi ceea ce, adesea, nici „organizatorii” nu mai plâng, și primești fonduri, sinecuri… „Arginți” pătați, dar ce mai contează, nu au miros de cadavru ars, nu au gust de adevăr macerat în minciună, nu îți înțeapă ochii până la lăcrimare cu fumul făcăturilor în și peste timp…

Political Correctness” -ul la care ne închinăm de decenii bune, să obținem „bunăvoințe” (același fel de a cerși, doar „poarta” s-a schimbat), s-a transformat în gheșeftul lui „așa vor, așa cer dânșii”…

Peste tot apar noi și noi „urme” ale holocaustului. Clădire după clădire (nu a murit nimeni acolo, doar demnitatea noastră în timpul unui răstimp atât de crud de numai trei decenii), instituții după instituții, toate, în tăcerea noastră, se transformă în reperele unui „(alt)ceva”, dar nu un ceva al unui simplu oarecare, de undeva, din timp, din istorie, din alte entități și etnii, ci ale scenei acelui „ceva” neapărat holocaustic.

Și nu peste multă vreme, toată această poveste va deveni aidoma unui jurnal de pe timpuri… Vrei la Cinema? Vizionează înainte un scurt metraj despre lung metrajul poveștii lor… Pentru că nu o să le mai ajungă doar „vernisajele” din holuri, de pe scări, din foaiere… Mergi la Opera Națională? Neapărat trebuie să vezi și o expoziție dedicată holocaustului… Că nu deranjează, nu?!… Și chiar dacă TE deranjează, pleci privirea și treci mai departe, lăsând în amprenta propriei tale agore un alt fals: acela că nu te-a deranjat ceva ce își avea locul într-un muzeu, într-un memorial, într-un timp și spațiu pe care tu să dezici dacă și când să le vizitezi… Ne deranjează, dar noi ne facem că nu… Că nu era frumos, până mai ieri, astăzi nu e „Political Correctness”, mâine va fi dovada obrăzniciei și reacțiunii… Și vom tăcea, din teamă, să nu fim „iscăliți”… Așa cum facem de trei decenii, afișându-ne (istoria, cultura, valorile, reperele în timp) doar după cum (ne) vor alții…

Curând nimeni nu va mai vedea detaliile acestei „însufocări” vizuale cu vinovățiile altora, transferate nouă. Știu asta și cei ce le organizează… Dar acesta este și scopul, asaltați, să nu mai vedem, să mutăm, să translatăm toate acele vinovății și învinovățiri străine nouă în „fundal”; din păcate, pe fundalul existenței noastre.

Atâtea și atâtea expoziții dedicate „lor”… Să fii organizat și noi, măcar pe sfert, să ne fi implicat măcar cu o cincime din ceea ce fac ei în aceste comemorări, care nu mai au date fixe, ci s-au transformat în pilonii pe care au înșirat practic jurnalul unei real holocaust (la adresa perenității noastre) de zi cu zi, în fiecare zi câte un reproș, în fiecare (altă) zi câte o vinovăție și, curând, în fiecare zi câte o notă de achitat, să fi avut și noi, dară, în Anul Centenarului, expoziții despre Ființa Națională, despre Istoria și Cultura noastră, astăzi poate nu am mai fi acceptat atât de ușor aceste intruziuni.

Sunt atâtea lucruri și fapte pe care nu le mai vedem… Mâine-poimâine, ceea ce am evitat, la început, apoi am încetățenit ca firesc prin transformarea lui „a nu comenta” în „a nu vedea”, va deveni parte a prezentului. Iar vinovăția de azi a prezentului, pe care ne-o asumăm atât de laș, va deveni, mâine, dovada irefutabilă a vinovățiilor din netrecutul trecutului nostru real…

Și va veni ziua când nu se va mai întreba nimeni de ce ni s-au pus nouă toate acestea în cârcă?!… Ori câți „arginți” au luat cei ce au contribuit la impunerea acestei caravane de false învinovățiri… „Dovezile”, pe care azi le știm dar tot mai puțini le exprimă public cu semnul îndoielii măcar cât niște ghilimele, devin opisuri de acuzare oficială… O sarabandă a minciunii… Care ne va face la rându-i să nu ne mai pese… Să nu ne mai pese în câtimea de azi de revoltă ce va fi rămas după „Political Correctness” -ul atâtor ani… Și nu va mai fi nimeni să scrie paginile acestei deromânizării… Nu va mai fi nimeni să spună cum a început totul, cum s-a urnit minciuna de pe treptele școlilor, liceelor, facultăților, ajungând pe eșafodul unei națiuni. Nu va mai fi nimeni să scrie argumentele necesare unei „desholocauzări” pentru ziua de mâine…

2 răspunsuri la Jurnal de (ne)Fericire… (însufocări holocaustice)

  1. Avatar IO...gerules spune:

    Toate evenimentele sant inventate despre ceace zic iudeo comunistii cu holocaustul din Trasnistria.Ca argument se pune pereioada in care prof Alexianu a fost Guvernator .Dar cine mai poate prezenta adevarurile istoriei in ziua de astazi?Istoria este impusa.ASA CEVA NU POT FACE DECAT CUCERITORII.ei impun.Cei ce ocupa Romania se ascund in spate trimitand la vedere numai ordine.Toate guvernele Romaniei dupa dec.’89 au fost guverne de tip mafiot.In Romania se guverneaza dupa bunul plac ale presedintilor alogeni,si ale cozilor de topor tradatoare.In Romania se distruge,se tae se darama,se accidenteaza mortal,se intind bolile;gripa aviara.gripa porcina(e ridicol si stupid),rujeola…..toate mana in mana cu fatarnicia,batjocura,imoralitatea,decadenta demnitatii si tradarea.Romania nu mai trebue sa aiba nimic incurajator,totul TREBUE sa fie macabru.Numai stfel se poate realiza ordinul dat de mizerabilul karl marx si bancherul”proletar”f.engels in care se specifica faptul ca romanii sant contrarevolutionari,deci ei trebue sa dispara ca neam depe suprafata pamantului.Romanii oare stiu acest lucru?Si daca stiu tac si zac?

  2. Avatar Alexander leg a V a Macedonica spune:

    Aveti dreptate ! Aceasta propagare fara de sfarsit a holocaustului , uneori , chiar cu prezenta unor fapte / evenimente inventate / neadevarate este un abuz impotriva onoarei si cinstei poporului roman . Criminalii care au produs actiuni reprobabile nu reprezinta pe romanii din care provin si nicidecum nu ne reprezinta pe noi , cei de astazi . Abuzul trebuie sa inceteze , altfel , ce s-ar intampla daca ar incepe o actiune de condamnare a tuturor faptelor criminale din istorie incepand cu ” facerea lumii ” ? C-asa ar fi corect ! Palestinienii protesteaza si ei impotriva unor atrocitati contemporane din trecut si din zilele noastre …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*