Reședința brâncovenească de la Doicești (jud. Dâmbovița)

Cum mergeți pe şoseaua DN 71 din județul Dâmbovița, de la Târgovişte spre Sinaia, trecând Râul Ialomiţa, pe lângă Mănăstirea Dealu, printre sonde de petrol, după Aninoasa, se văd deja turnurile de mari dimensiuni ale termocentralei de la Doiceşti, unde în secolul al XVIII-lea erau viile şi una din casele domneşti ale lui Brâncoveanu. Acesta avea peste 179 de moşii, însă numai pe câteva dintre acestea au fost ridicate adevărate curţi domneşti, printre acestea fiind şi cea de la Doiceşti. Ansamblul fostei curţi de la Doiceşti, unde astăzi a fost amenajat „Parcul Mateiaş”, este situat pe Strada Constantin Brâncoveanu. Suprafaţa de două hectare a fost împrejmuită cu gard din plasă neagră, iar cele trei sau patru alei au fost asfaltate, iluminate, dotate cu bănci şi coşuri de gunoi, toate necorespunzătoare pentru valoarea de patrimoniu a acestui sit.

Nimic nu a fost făcut însă pentru o amenajare peisagistică, întrucât nu s-a luat în considerare că ansamblul „curţii de la Doiceşti” avea probabil o grădină riguros desenată, „pătrată în stil italian”, asemănătoare grădinii palatului de la Mogoşoaia, a grădinii palatului domnesc de la poalele Dealului Mitropoliei din Bucureşti, sau a parcului domnesc de la Târgovişte, toate se pare îngrijite de grădinari italieni. În imediata apropiere a fost construită o biserică nouă, iar biserica veche din 1706 a rămas stingheră şi uitată. Însă grupul statuar „Constantin Brâncoveanu şi fiii”, compus din cinci busturi de bronz ale domnitorului şi ale celor patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Mateiaş, demonstrează cum au fost înţelese conceptele turismului tematic, promovarea şi punerea în valoare a patrimoniului istoric. Satul Doicești este atestat documentar din 2 iunie 1639 și continuă și istoria satului Bărbătești, dispărut astăzi, dar cunoscut la 8 septembrie 1579.

Săpăturile arheologice indică însă așezări daco-romanice încă din secolele IV – V d.Hr.. La începutul secolului al XVIII cea mai mare parte a teritoriului actual a  localității Doicești era stăpânită de boierii Bălăceni și Bărbătești. Ca istorie, în anul 1701 Brâncoveanu cumpăra, cu 1.000 taleri, de la boierii Bărbăteşti moşia satului Bărbăteşti. Un an mai târziu cumpăra în apropriere o altă moşie, cea de la Doiceşti de la boierii Bălăceni, unind astfel cele două aşezări, în dorința de a face moșie mare pentru cel de-al patrulea fiu al său, Mateiaș, precum și crearea unei cetăți întărite, cu ziduri de peste 6 m înălțime. La 27 octombrie 1698 terminase casele de la Potlogi pentru Constantin, primul său fiu, iar la 20 septembrie 1702 încheiase lucrările la palatul de la Mogoşoaia oferit lui Ştefan, cel de-al doilea fiu al său. Curtea de la Obileşti era pregătită pentru cel de-al treilea fiu, Radu. Astfel domnitorul începe să construiască și să transforme după propria sa concepţie spaţială şi vechea curte de la Doiceşti, construind pentru Matei, cel de-al patrulea fiu al său, o nouă reşedinţă domnească în stilul epocii. După reîntoarcerea de la Adrianopol, unde sultanul „îl acuză de nesupunere față de poartă”, Constantin Brâncoveanu grăbește ridicarea construcțiilor de la Doicești. Astfel în anul 1706 a ridicat mai întâi biserica, care mai rezistă și astăzi. Clădirea nouă a reședinței a fost aşezată în centrul incintei de zid, un heleşteu întregea decorul curţii, iar biserica din afara zidurilor completa întreg ansamblul.

Casa probabil avea o scară impunătoare, foişor şi loggie, pivniţe înalte, grădină, anexe, grajduri, cuhnie, baie, elemente ce se regăsesc în compunerea curţilor domnului, situarea lor în planul general fiind asemănătoare de la o curte la alta. Materialele folosite erau la fel de bogate ca la celelalte reşedinţe ale sale, iar balustradele aveau probabil panouri traforate şi piedestale sculptate. Se mai văd şi în prezent pe peretele de vest urme de construcţii ce indică faptul că în această parte se aflau probabil grajdurile, hambarele şi locuinţele slugilor. În partea de sud şi de vest a ansamblului se păstrează zidul incintei, pe latura dinspre nord, zidul fiind în mare măsură dărâmat, iar spre vest se văd încă temeliile casei domneşti. Astăzi au mai rămas doar ruinele care să amintească de acele vremuri frumoase. Pe proprietățile din Doicești, voievodul Constantin Brâncoveanu a construit o casă domnească, în stilul epocii, și o biserică din piatră. În jurul casei domnești se află zidul de incintă, de construcție specific brâncovenească, folosindu-se piatră de râu, încastrată în casete de cărămidă. Din casa domnească n-a mai rămas nimic, însă zidul se păstrează într-o stare relativ bună, mai ales în partea de sud și vest, unde acesta atinge chiar șase metri înălțime.

Biserica Veche a fost construită în 1706 și are hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Faţadele sale tencuite sunt împărţite în două registre printr-un brâu format dintr-o ghirlandă pictată încadrată între zimţi de cărămidă, decoraţia exterioară a bisericii fiind tradiţională. Cornişele nu sunt sculptate în piatră, ci doar modelate în stuc şi pictate. Biserica din Doiceşti a fost decorată cu pictură exterioară, iar elementele florale pictate în culori vii confereau armonie faţadelor simple. Pridvorul era iniţial deschis şi pictat în întregime. Coloanele pridvorului cu arcade trilobate sunt torsate, bine proporţionate faţă de lăţimea golurilor dintre ele şi elegant sculptate în piatră, având atât în partea inferioară, cât şi în cea superioară decoraţii florale. Ancadramentul în acoladă a intrării denotă totuşi influenţa gotică moldovenească. Naosul şi pronaosul sunt despărţite printr-un zid cu uşă, deasupra pronaosului fiind turla. Tabloul votiv din pronaos îl reprezintă pe Brâncoveanu alături de întreaga sa familie, de părinţii săi şi de rudele din neamul Basarabilor. Pe aceeași locație este menționată existența unei Biserici Vechi, declarată a fi biserica unei foste mănăstiri ortodoxe (Mănăstirea Doicești, numită și Schitul Paroaia, după numele jupâniței Ecaterina, soția logofătului Para). Aceasta ar fi fost o ctitorie mai puțin cunoscută a domnitorului Matei Basarab, atât datorită lipsei de informații documentare, cât și datorită transformărilor arhitecturale suferite de-a lungul timpului. Deoarece nu s-a mai respectat înfățișarea originală a bisericii, în urma reparațiilor ulterioare, imaginea inițială a acesteia nu se cunoaște. Astfel, pe drept se poate spune că, dacă nu ar exista pisania veche a acesteia, nimeni nu ar crede că biserica este o operă a epocii lui Matei Basarab. Conform pisanii vechi, păstrată încă din secolulul al XVII-lea, mănăstirea de maici, închinată „Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul”, a fost clădită din temelii între anii 1645-1646, iar ctitorii sunt domnitorul Matei, împreună cu doamna sa, Elena. Potrivit unui act în care i se atribuie o serie de donații, în data de 9 aprilie 1646, biserica era deja zidită. În majoritatea cronicilor Țării Românești, mănăstirea din Doicești nu este trecută în dreptul realizărilor domnitorului Matei Basarab, cu toate că ea apare în mai multe acte ale secolului, în toate figurând ca ctitorie a marelui domnitor. Pe lângă domnitor, în rândul donatorilor-ctitori, mai figurează și Tudor clucerul Doicescul, ispravnicul mănăstirii, și Ștefan cihodarul, din Bărbătești. Potrivit unei alte pisanii, biserica din Doicești a fost refăcută de Sfântul Constantin Brâncoveanu, în anul 1706, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Deși a avut ctitori de seamă, această biserică nu se face prezentă în istoria vremii. Cutremurul din anul 1802 dărâmă o mare parte din biserica originală. De refacerea bisericii se va ocupa banul Grigore Brâncoveanu, urmașul domnitorului martir.

În anul 1838, biserica din Doicești este iarăși afectată de un cutremur de pământ. În anul 1849, biserica este reparată de către clucerul Iancu Nedeianu, la insistentele și pe cheltuiala cuvioasei Elisabeta Brâncoveanu, văduva banului Grigorie. După anul 1864, mănăstirea de maici este desființată, iar biserica acesteia devine biserică parohială, pentru satul Lăculețe. Ultima reparație notabilă este cea din anul 1898, când este construit amvonul bisericii, fapt consemnat într-o pisanie. Constituită în plan de navă dreptunghiulară și boltită, cu două calote semicilindrice, biserica este alcătuită după cerințele cultului, având Altar, naos și pronaos, la care se adaugă un pridvor, în partea de vest, cu calotă semicilindrică. Coloanele ce înconjoară pridvorul sunt torsionate, frumos dăltuite în piatră, având la partea inferioară și superioară decorații florale. În partea superioară, stâlpii sunt uniți între ei de arcade trilobate. Biserica din Doicești este cea mai frumos decorată dintre bisericile brâncovenești cu pictură exterioară. În interiorul bisericii se păstrează pictura în frescă, făcuta în timpul lui Constantin Brâncoveanu. Existența acestei biserici, dar și a ruinelor curţii domnești necesită nu doar dezvoltarea unei noi strategii pentru testarea diferitelor modalităţi de abordare, în vederea îmbunătăţirii managementului general, ci lucrări urgente de restaurare a bisericii şi de amenajare peisagistică adecvată a întreg ansamblului. Se vorbeşte mult despre „potenţialul turistic inegalabil, despre necesitatea promovării şi punerii în valoare a obiectivelor turistice existente”, dar momentan așteptarea este cea care a cucerit timpul prezent. Preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa vorbea la un moment dat despre crearea unui nou produs turistic definit ca turism tematic: „Urmărim astfel să îmbinăm, în circuite turistice separate, turismul istoric cu – centrul de greutate – vechea curte domnească din Târgovişte (…), dar și turismul cultural-religios, în care dorim să reunim palatele şi bisericile brâncoveneşti pe traseul Mogoşoaia – Potlogi – Târgovişte – Doiceşti” (surse: gazetadambovitei.ro; wikipedia.org; curti-brancovenești.ro; crestinortodox.ro; amfostacolo.ro, financiarul.ro).

Provocarea a pornit către mase, iar turiștii așteaptă curioși. La vechea curte domnească din Târgovişte, la Mogoșoaia și Potlogi se văd schimbările în bine și realizările. Le așteptăm pe cele de la Doicești cu nerăbdare….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*