Primul muzeu din municipiul Bacău a fost înființat în anul 1957. Aceasta a fost un important moment pentru cultura băcăuană, însă tânărul director, Iulian Antonescu (cel care dă în prezent numele Complexului Muzeal actual) s-a confruntat încă de la început cu o mare problemă: instituția culturală exista mai degrabă pe hârtie. Nu erau angajați specializați și nu exista un spațiu adecvat expunerii, dar acest fapt nu conta prea mult, pentru că – oricum – viitorul muzeu nu deținea vreun exponat în colecțiile sale. Prin strădaniile primului director și ale primilor angajați, situația s-a ameliorat rapid, în câțiva ani toate aceste probleme fiind rezolvate. Inițial, însă, s-a găsit o soluție de compromis: Muzeul din Bacău a primit (ca donație sau ca împrumut) de la muzeele existente în țară diferite obiecte, pentru ca o primă expoziție să ofere vizitatorilor șansa de a vedea artefacte din toate perioadele istorice. Astfel, în colecțiile Muzeului au ajuns câteva obiecte din paleolitic, donate de Institutul de Antropologie din București, printre care se afla și acest craniu de urs al peșterilor (unul dintre primele obiecte intrate în patrimoniul Muzeului).
Ca perioadă istorică, Paleoliticul („epoca veche a pietrei”) este prima și cea mai lungă etapă a „poveștii omului”. Această epocă este cuprinsă între momentul apariției omului și cel al apariției agriculturii. În această perioadă are loc evoluția și dezvoltarea omului (de la hominizi, la omul modern), dezvoltarea limbajului, utilizarea și apoi stăpânirea focului etc. Pe parcursul a sute de mii de ani se observă o dependență a omului față de natură: hrana provine de pe urma vânătorii și a culesului, comunitățile sunt mici și aflate în mișcare. Marea schimbare (la care a contribuit din plin modificarea climatică de la finalul paleoliticului) este dată de cultivarea plantelor și creșterea animalelor (în afară de câine, domesticit încă din paleolitic), practici ce aduc profunde transformări în modul de viață al comunităților umane. În privința climei, în timpul paleoliticului au existat mai multe perioade reci („glaciațiuni”, „epoci de gheață”), intercalate de intervale mai călduroase („interglaciațiuni”). Astfel, și fauna a variat, în timpul în care clima era mai rece trăind unele animale astăzi dispărute, precum mamutul și ursul peșterilor.
În județul Bacău există câteva puncte în care s-au descoperit materiale datând din paleolitic. Dintre acestea, două au fost cercetate prin săpături arheologice, cele de la Buda – „La Șipote” și Lespezi – la „Lutărie”. Ambele situri au fost depistate ca urmare a unor periegheze desfășurate în anul 1955. Situl de la Buda a fost cercetat sistematic între 1958 și 1962 de către Muzeul de Istorie din Bacău (actualmente, Secția Arheologie-Istorie din cadrul C.M.I.A.Bc.), în colaborare cu Institutul de Arheologie din Iași și cu cel din București. Au fost descoperite trei niveluri de locuire din paleoliticul superior. La Lespezi, săpăturile arheologice au fost desfășurate între 1955-1958, 1962-1968 și 2012-2013, fiind făcute descoperiri (unelte de piatră, resturi de prelucrare, oase de animale, vetre de foc) foarte importante pentru cunoașterea începuturilor prezenței umane în această zonă.
Pentru valoarea sa patrimonială, dar și istorică și sentimentală, „Exponatul săptămânii 24-30 septembrie 2018”, în cadrul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău a fost ales tocmai craniul ursului de peșteră (Ursus spelaeus), datând din paleoliticul mijlociu. Piesa se află în expoziția permanentă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în incinta Muzeului de Istorie și Arheologie (Str. 9 Mai, nr. 7), la etajul I. (surse: cmiabc.ro; wikipedia.org; zdbc.ro).
Aici sunteți așteptați cu drag să vedeți obiectele din Paleolitic și celelalte exponate ale Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău! (G.V.G.)
Lasă un răspuns