Deflația pseudocandidaților…

S-au dezumflat precum niște baloane… S-au spart și s-au împrăștiat în neant aidoma unor clăbuci de săpun, fugind, nu din fața eșecului (orice eșec poate fi un alt început de drum, chiar și nepolitic), ci din fața unei răspunderi minime morale față de aceia pe care i-au amăgit. Au fost atâția „candidați”… Și au rămas în atenția publică doar aceia pe care i-a apostilat Biroul Electoral Central… Or, pe ăștia, vrem nu vrem, de-i vrem ori nu (!), îi știm… Iar seriozitatea declarațiilor lor, răspunderea pentru listele depuse sunt în sarcina comisei electorale, inclusiv pentru sesizarea eventualelor aspecte penale.

Dar cu toți ceilalți ce facem? Cum ne protejăm pe viitor de această inflație de circari, bufoni, mitomani, ipocriți? Lor cum le verificăm și, eventual, cum le taxăm neseriozitatea, minciuna, falsurile? Pentru că nu vorbim de candidaturi la o gheretă de paznic, ci despre folosirea în scop personal a imaginii și prestanței unei instituții a Statului Român…

A fost atât de simplu pentru ei, nu?… Cu doi-trei pași înaintea „liniei” (pre)finale și-au anunțat retragerea pe rețele virtuale și gata. Punct final. Încă un punct final. Dar ce facem cu ei? Pentru că, totuși, s-au folosit de noi, au obținut niște semnături, au inserat o speranță care, dezumflată în minciună și neputință, nu va face decât să carieze pe mai departe fundațiile credibilității instituțiilor democratice. De ce să-i tot acceptăm pe acești filfizoni, îngâmfați, împăunați, mitomani, politruci și traseiști?… Niște traseiști fără… căi politice reale, care doar vehiculează în gol fel și fel de nume și acronime de „formațiuni politice” și „asociații civice”, umflate pe rețele sociale în baza încrederii și a naivității noastre. Dar care, în final, nu oferă nimic concret. Și nu este vorba că le-ar fi lipsit doar „câteva” tabele cu semnături, ci multe zerouri din cifra solicitată de legislație. Că reclamă apoi că legislația nu e bună, că îngrădește și discriminează, este doar o altă formă de ipocrizie… Dacă nu erau de acord cu prevederile legale, trebuiau întâi să lupte împotriva acestor îngrădiri, să fi lăsat măcar o urmă de implicare, iar în condițiile imposibilității de a schimba ceva (în mod real), să-și asume condițiile puse de lege.

Da, poate că acum, dintr-o anumită perspectivă, statusul acestor „precandidați”, oriunde or fi ajuns prin vizuinile lor virtuale, poate părea o problemă secundară. Sau poate nici măcar o problemă. Că dacă tot nu mai contează pe tabloul real al candidaților, pot să plece în anonimatul de câțiva ani cu toate jucăriile lor, nu?! Apoi să mai „încerce”, iar și iar…

Dar nu este așa! Dacă vrem să impunem respectul, și să fim respectați, nu luați peste picior prin și de astfel de „prezențe”, dacă vrem să redăm încrederea generală în instituții, plecând tocmai de la fisura dintâi, această posibilitate de inflație de precandidaturi, fără nici o răspundere, trebuie să schimbăm ceva. Totuși, azi, este mult prea la îndemâna oricui să-și facă o promovare „on-line”, să-și creeze o imagine falsă pe rețelele sociale (adesea doar pentru a-și hrăni nevoile patologice ale unui „Eu” viciat de apucături din alte timpuri), pentru ca mai apoi să spună că nu mai depune listele, că îi lipseau „câteva” semnături…

Și este atât de simplu… Asumarea de către fiecare personaj care își anunță intenția de a strânge de semnături, folosind tabelele prevăzute de legea pe care, altminteri, o înfiereză, a obligației de a depune listele cu semnături în mod oficial, chiar dacă au o singură filă cu iscăliturile lor și ale prietenilor! (Mai ales că, într-un fel, facem asta de „cealaltă” parte a „eșicherului”, la nivelul alegătorilor din Diaspora, cărora le cerem să se preînscrie și să-și asume exactitatea declarațiilor și a documentelor).

Astfel, Biroul Electoral Central, într-o etapă ulterioară finalizării tabloului candidaților oficiali, ar putea verifica și sesiza eventuale aspecte penale. Doar așa putem începe a stârpi fariseismul, minciuna, ipocrizia. Pentru că toți acești perdanți… asumați vizează un folos din prestațiile lor. Vor un capital de imagine, că nu reușesc, este doar vina lor, din cauza ignoranței, fuduliei, egocentrismului, dar, în esență, toți cei ce au strâns semnături pe „manșonul” turnantei electorale speculează încrederea maselor pentru a obține ceva. Un alt „refugiu”, fie politic, într-o formațiune mai mare care are nevoie (căci noi îi lăsăm) de asemenea oameni, extrem de mărunți în realitate, fie pecuniar, în instituții-sinecuri…

Responsabilitatea și, mai ales, responsabilizarea nu trebuie să apară doar din clipa intrării pe turnantă. Ci încă de la momentul anunțării intenției și a demarării procedurilor, prin descărcarea formularelor-tabel. Nu este normal, dacă vrem o societate onestă, să mai permitem unor asemenea personaje să se laude, să intoxice încrederea oamenilor, apoi să-i dezamăgească pe toți aceia care poate chiar au văzut în ei o șansă pentru țara asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*