Castrul roman Micia (jud. Hunedoara) – sau misteriosul oraş de andezit al romanilor

Castrul roman Micia a fost ridicat pentru a apăra drumul spre capitala statului daco-roman Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Dar Micia (azi Vețel, județul Hunedoara) prezintă şi o importantă așezare romană, dezvoltată în jurul marelui castru de aici. Deși avea numai statut rural (pagus), așezarea prezenta un înalt grad de urbanizare, cu rețea stradală ortogonală (străzi în unghi drept), edificii publice monumentale (terme, amfiteatru etc) și un port la malul râului Mureș (amenajat cu cheiuri din zidărie de piatră). Castrul a fost ridicat cu zid de piatră şi a fost activ până în perioada secolelor IV – V d.Hr.. Unităţile armate prezente în această fortificaţie a fost Legiunea a IV a Flavia Felix, Cohorta a II a Sagittaria, Ala I Augusta Ituraeorum Sagittaria, Ala I Hispanorum Campagonum, Numerus Maurorum Micensium. Trupele acestea apărau Dacia Apulensis şi aveau legătură directă cu cele cantonate în castrul de la Cigmău (jud. Hunedoara). Astăzi situl se află pe malul stâng al Mureșului, în dreptul termocentralei de la Mintia. Prin anul 1840, în ruinele Miciei a fost descoperit un altar votiv datând din sec. II-III d.Hr., care contribuie la punerea în lumină a modalităților de administrare a salinelor din Dacia romană.

Inscripția gravată pe altar se transcribe, după cum urmează: „Silvano Do-/mestico/ P(ublius Ael (ius) Euph(o-)/rus pro/5/ salute P(ubli)Ael(i)/ Mari con-ductoris / pascui et sa-/linar(um) l(ibens) v(otum) v(ovit)” (Zeului Silvanus Domesticus, Publius Aeulius Euphorus/5/ pentru sănătatea lui Publius Aelius Marus al pășunilor și salinelor, cu bucurie a îndeplinit promisunea). Micia (Micensis) este numit și „misteriosul oraş de andezit al romanilor” (aici fiind folosită acestă rocă – andezitul – la construcția clădirilor publice şi a monumentelor). A fost una dintre aşezările înfloritoare ale Daciei din timpul stăpânirii romane. Ruinele de pe malul Mureşului din apropierea Devei, împodobite în trecut cu zeci de monumente roşiatice din andezit, sunt date uitării, în ciuda importanţei pe care aşezarea militară, dotată cu terme şi temple exotice, a avut-o în perioada antichităţii. Ruinele aşezării romane Micia se află la mai puţin de 10 kilometri de municipiul Deva, în judeţul Hunedoara, însă au rămas aproape necunoscute celor mai mulţi dintre turiştii care ajung în zonă. Situl este întins pe mai mult de şapte hectare. În vremea în care Micia, numită pagus Miciensis în Antichitate (n.r. – pagus înseamnă sat/comună din Imperiul Roman), era o zonă înfloritoare a coloniştilor şi soldaţilor romani, locuinţele, templele şi castrul ei cuprindeau o suprafaţă de aproape 25 de hectare.

De-a lungul istoriei, aşezarea a suferit numeroase distrugeri, iar în prezent este aproape de nerecunoscut. Este declarat ca Monument istoric de categoria A, bogat în relicve ale vieţii strămoşilor noştri, însă în ultimii ani nu a mai beneficiat de grija autorităţilor statului român. Dovezi ale nepăsării sunt lipsa indicatoarelor spre aşezarea antică, a informaţiilor de la faţa locului despre ce pot vizita turiştii care ajung la Micia şi lipsa măsurilor de protecţie a sitului, în afară de cea a îngropării unor ruine pentru a fi conservate. De asemenea, ultima parte a drumului spre termele romane de pe malul Mureşului şi spre amfiteatru, cele mai importante atracţii ale aşezării, este inaccesibilă cu autoturismul. Situl arheologic întins pe 7.557 de metri pătraţi are potenţial turistic, susţin reprezentanţii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. De aproape doi ani, Consiliul Judeţean Hunedoara a solicitat preluarea în administrare a aşezării de la Micia, de la Ministerul Culturii, dar fără succes. „Prezenţa unei astfel de resurse culturale trebuie să devină un pilon de dezvoltare durabilă a comunităţii locale. Prin caracteristicile sale şi prin potenţialul său turistic şi ştiinţific, dar şi prin gradul de accesibilitate, situl de la Micia se individualizează, fiind unic în cadrul siturilor romane din provincia Dacia“, a informat Consiliul Judeţean Hunedoara. „Oraşul monumentelor de andezit Micia este un loc spectaculos”, spune arheologul Marius Barbu, cel care în ultimii ani a participat la cercetările efectuate în zonă. „Foarte des, în zona fostului pagus Miciensis sunt descoperite de către localnici obiecte şi monumente frumoase, care ne oferă informaţii preţioase despre vechii locuitori ai Miciei“, a relatat arheologul Marius Barbu.

În trecut, Micia, comuna romană cu nume dacic înţesată de monumente din piatră de andezit, a fost o aşezare înfloritoare, apărată de un castru puternic, întins pe şapte hectare. Era locuită de circa 5.000 de oameni, susţin arheologii de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, iar în castrul roman erau cantonaţi 500 de soldaţi din cohortele Legiunii a IV-a Flavia Felix, dar şi din alte trupe. Nucleul civil al aşezării de la Micia era reprezentat de cetăţenii capitalei de la Sarmizegetusa, care au fost împroprietăriţi cu loturi de pământ la fondarea coloniei. Aici locuiau şi meşterii şi negustorii, care trăiau de pe urma afacerilor făcute cu soldaţii, principala sursă de bani pentru provinciali. „În Micia au fost descoperite rămăşiţele unui templu al maurilor, războinici aduşi de romani din nordul Africii, iar pe teritoriul aşezării de pe malul Mureşului au fost construite băi termale pe aproape un hectare şi un amfiteatru de piatră. Micia avea port la râul Mureş, punct vamal şi o reţea stradală modernă pentru vremea în care era locuită. Deşi nu a fost ridicată la statutul de municipiu, în Micia condiţiile de trai ale locuitorilor ei erau ca într-un oraş roman“, mai afirmă arheologul Marius Barbu, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri de la Micia a fost cea a templului ridicat pentru soldaţii mauri aduşi din nordul Africii. Rămăşiţele templului au fost descoperite în primăvara anului 1934, în locul numit „Comoară“, apropiat castrului Micia. Un localnic care îşi ara pământul a găsit o lespede de marmură şi un altar de piatră. Inscripţia de pe lespede vorbeşte despre refacerea templului zeilor mauri în anul 204. Maurii au fost aduşi ca trupe de apărare a Daciei, în primii ani de la cucerirea teritoriului, susţinea istoricul Constantin Daicoviciu, care a condus cercetările arheologice. Terenul pe care s-ar fi aflat templul fusese însă bine curăţit şi răvăşit de agricultori, astfel că arheologii au mai putut găsi doar o mică parte din resturile unor ziduri ce presupuneau că provin din acest templu. Comuna a fost conectată la unul dintre principalele drumuri romane care au străbătut teritoriul Transilvaniei, dar rolul cel mai important al ei a fost cel de apărare a graniţelor de vest a Daciei romane, a cărei capitală, oraşul antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, se afla la aproximativ 50 kilometri, iar oraşul Apulum, la 70 de kilometri. O altă misiune strategică a Miciei era de a asigura paza minelor de aur şi argint din Munţii Apuseni. În jurul Miciei s-au dezvoltat alte aşezări romane cu rol militar, însă războaiele de uzură au dus în cele din urmă la distrugerea lor. Micia a fost locuită între secolele II – IV, aşezarea fiind distrusă în cea mai mare parte încă din Antichitate, în urma războaielor. „Micia nu a fost părăsită cu totul după retragerea aureliană. Chiar dacă armata şi administraţia romană au fost luate din zonă, populaţia a rămas în Micia, cel puţin până la invaziile hunilor (secolul V), când mai toate aşezările romane sunt părăsite. Este şi cazul Miciei şi al Ulpiei Traiana Sarmizegetusa“, afirmă arheologul Marius Barbu. În Evul mediu timpuriu, ruinele Miciei au fost folosite de localnici ca sursă de materiale de construcţie. Blocurile de piatră roşiatică, de andezit, au fost extrase din clădirile devastate şi reutilizate în componenţa zidurilor unor biserici, castele sau pavaje.

Frumuseţea unor monumente din Micia a atras şi atenţia principilor transilvăneni. „Principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, şi-a decorat palatele sale din Alba Iulia şi Hunedoara cu sculpturi şi monumente epigrafice romane. Aşa ar putea fi explicată prezenţa la Hunedoara a unei stele funerare şi a unui altar votiv provenind din Micia. Împăratul habsburgic Carol al VI-lea (1711 – 1740), cunoscut pentru colecţiile sale de antichităţi, dispune ca o serie de obiecte descoperite la Mehadia şi Micia să fie trimise cabinetului imperial de antichităţi de la Viena. Monumente epigrafice şi sculpturale provenind de la Micia au intrat şi în unele colecţii particulare, împodobind parcurile castelelor nobiliare“, informa prof. dr. Ioan Andriţoiu, în studiul său „Istoricul cercetărilor privitoare la aşezarea şi fortificaţia romană de la Micia“. Distrugerile ruinelor de la Micia au continuat şi în secolul XIX, când blocuri de piatră din zidurile ei au fost extrase de localnici pentru a fi folosite la repararea şoselei din Brănişca, devastată de apele Mureşului. În anul 1869 a demarat construcţia căii ferate Deva – Arad, care traversează ruinele orăşelului antic, afectând o parte a vestigiilor acestuia. Alte terenuri ale aşezării romane au lăsat locul Termocentralei de la Mintia, construită în anii 1960, în timp ce râul Mureş, căruia i-a fost deviat cursul în 1967, a scufundat o parte dintre ruinele Miciei. Este adevărat că ruinele romane ale Miciei au fost cercetate sistematic începând din secolul XIX, cu sprijinul Societăţii de Istorie şi Arheologie a judeţului Hunedoara, cea care a contribuit la înfiinţarea muzeului din Deva. De la sfârşitul secolului trecut şi până în prezent, un număr impresionant de obiecte antice au fost preluate din Micia şi predate muzeului din Deva. Printre artefactele descoperite la Micia sunt circa 250 de inscripţii si monumente sculpturale, din piatră, unelte si obiecte de uz gospodăresc, un tezaur cu peste 2.000 de denari imperiali din argint, piese figurate din bronz, unica trusă medicală completă identificată până în prezent în Dacia romană, podoabe şi obiectele vestimentare, stele funerare din piatră cu imaginile celor trecuţi în veşnicie, statuile unor zeităţi ca Jupiter sau Diana, sau capul Medusei Gorgona. Multe dintre acestea sunt prezentate într-o expoziţie spectaculoasă, în Lapidariumul Palatului „Magna Curia“ din Deva (surse: wikipedia.org; adevarul.ro; primaria-vetel-hd.ro; mcdr.ro; informatii-romania.ro; replicahd.ro; turism.bzi.ro; cimec.ro; mnir.ro).

Aşa cum istoria noastră milenară a fost una zbuciumată și castrul de la Micia, un castru asociat cu o importantă „canaba”, practic un oraş, situat la Deva, cu o istorie asemănătoare, a avut șansa de a fi totuşi ocolit de autostrada ce trece pe aici, după multe insistente ale arheologilor, dar mai puţin ca rezultat al acestora, cât al calculelor economice determinate de durata prea lungă a cercetărilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*