Sub aripa ocrotitoare a marelui Sfânt și „doctor fără de arginți”!

Pantelimonul este un oraș din județul Ilfov, aflat pe malul stâng al râului Colentina, în vecinătatea estică a municipiului București, la ieșirea către Călărași, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, Pantelimon are o populație de 25.596 de locuitori. Dintre orașele județului Ilfov, este cel mai întins ca suprafață, și al doilea ca populație după Voluntari. Orașul a purtat în trecut și denumirile de Obilești sau Florești înainte de a-și stabili denumirea actuală, după numele unei mănăstiri care a deținut o parte din moaștele Sfântului Pantelimon. O parte din vechiul sat a fost inclusă în municipiul București, dar restul, devenit oraș, a continuat să se extindă către est. Orașul este integrat din punct de vedere economic cu Bucureștiul, în el funcționând însă și unele companii locale, active mai ales în industria alimentară. Principalul monument istoric și punct de atracție turistică îl constituie mănăstirea Cernica din sud-estul orașului. Pantelimonul este traversat de două axe principale de transport rutier, DN3 și centura Bucureștiului. Este traversat și de calea ferată București–Constanța, pe care are și o gară, deși legăturile feroviare, ca și cele aeriene, sunt asigurate de infrastructura Bucureștiului.

Orașul se află în Câmpia Română (mai precis, în Câmpia Vlăsiei), pe malul stâng al râului Colentina, care îl și desparte de capitala țării, București. În zona orașului, acest râu formează trei lacuri: Pantelimon I, Pantelimon II și Cernica. Principala zonă locuită a orașului se află în extremitatea vestică, pe malurile lacurilor râului Colentina, unde se afla vatra fostului sat, a cărui parte de vest a fost inclusă în București. Pe lacul Pantelimon II se află o insulă împădurită, denumită Sfântul Pantelimon, după mănăstirea ortodoxă înființată acolo de Grigore Ghica, transformată în 1987 în restaurant și hotel în timpul regimului comunist. Cu o suprafață de 69 km², Pantelimon este cel mai întins oraș al județului, dar nu mai întins decât comunele rurale Snagov, Periș și Vidra. Prin centrul arealului administrativ al orașului (care este însă doar o periferie a principalei zone urbane), trece șoseaua de centură a Bucureștiului. Acolo se află și unele zone industriale, cu o fabrică de bere și una de panificație. La est de șoseaua de centură, orașul continuă de-a lungul șoselelor DN3 (denumită bulevardul Biruinței) și DJ301 (denumită șoseaua Cernica) cu clădiri mai rare și mai recent construite, limitele sale de est ajungând până în Pădurea Cernica, pădure care acoperă o parte semnificativă a estului județului Ilfov și reprezintă un rest al Codrilor Vlăsiei. Mănăstirea Cernica, al cărei cimitir se află pe un ostrov de pe lacul cu același nume, se află în extremitatea sud-estică a orașului. Orașul se învecinează la sud-vest cu municipiul București, limita dintre cele două fiind fixată pe râul Colentina. La vest se învecinează cu mica comună Dobroești, iar la nord-vest cu orașul Voluntari pe o mică porțiune. Înspre nord, Pantelimon se mărginește cu comuna Afumați, înspre nord-est cu comuna Găneasa, înspre est cu comuna Brănești (limita fiind pe râul Pasărea), iar spre sud cu comunele Cernica și Glina. Hidrografia Pantelimonului este reprezentată de cele două râuri care îl mărginesc la vest și est, respectiv Colentina (care formează în zona orașului lacurile Pantelimon I, Pantelimon II și Cernica), și Pasărea care curge la est prin pădurea Cernica. Pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino din 1718, Pantelimonul apare pe malul stâng al Colentinei, sub numele de Florești.

Despre localitate se știe că a fost înființată în secolul al XVII-lea, când aici s-au așezat câțiva oameni care au amenajat „Fântâna Babei Ana”. Numele inițial al satului a fost Obilești, fiind ulterior schimbat în Florești. Domnitorul Grigore Ghica al II-lea a construit apoi în apropiere de sat o mănăstire cu spital pentru îngrijirea bolnavilor; clădiri ale acestei mănăstiri există astăzi pe insula Sfântul Pantelimon de pe lacul Pantelimon și au funcționat ca hotel și restaurant (Complexul turistic Lebăda), acestea fiind la momentul anului 2011, închise pentru renovare de mai mulți ani. Hrisovul domnului Ghica din 12 octombrie 1736 conține următorul text, care face referire la mănăstirea întărită Mărcuța (aflată astăzi în București) și la Fântâna Babei Ana: „Io Grigore Ghica Voevod din inima domniei mele am socotit să zidesc și să înalț din temelie o sfântă și dumnezeiască casă întru slava lui D-zeu și întru cinstea și lauda marelui mucenic și tămăduitor Pantelimon, din josul M-rei ce se numește a Mărcuței, pe apa Colentinei, la fântâna ce se zice a-Babei.” În 1750, domnitorul a primit din Grecia brațul drept al Sfântului Pantelimon, pe care l-a adus mănăstirii, denumită Sfântul Pantelimon. De la această mănăstire – spital satul și-a luat noul nume. În cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea se mai păstra tradiția bâlciului din Pantelimon de pe 27 iulie, de Sfântul Pantelimon, la hramul mănăstirii cu același nume de pe insulă, bâlci înființat încă la 1750 de ctitorul Grigore Ghica.

Cel mai important eveniment din viața Pantelimonului, până la secularizarea averilor mănăstirești, era sărbătorirea hramului Sfântului Pantelimon, în data de 27 iulie. Cu această ocazie avea loc o procesiune religioasă la care participau mii de oameni, „de la vlădică până la opincă”. În 1901, din punct de vedere administrativ, localitatea Pantelimon era reședința comunei rurale Pantelimonul-Dobroești și în același timp reședința plasei Dâmbovița-Mostiștea (după ce fusese reședința plasei Dâmbovița înainte de unirea ei la 1 aprilie 1882 cu plasa Mostiștea) a județului Ilfov. Comuna era formată din Pantelimon și din satele Aleși-Pasărea, Dobroești și Mărcuța. Acesta din urmă este astăzi parte a cartierului Pantelimon din București; Dobroești este sat de sine-stătător, reședința comunei eponime. Populația localității era de 685 de locuitori, iar a comunei Pantelimonul-Dobroești, în total de 1355. În comună funcționau o mașină de treierat, o fabrică de oțet și o școală mixtă cu 36 de elevi (dintre care 11 fete); până în 1876 funcționase și o școală de surdo-muți, mutată însă în satul Tei (astăzi, cartier din București). În temeiul noii legi din anul 1923 comuna Pantelimon nu a mai făcut parte din județul Ilfov, ci a fost declarată comună suburbană a Bucureștiului, împreună cu alte 12 comune aflate în interiorul zonei delimitate de linia de forturi de pe șoseaua de centură. În 1948 Pantelimonul avea statut administrativ de comună rurală, sub administrația Bucureștiului. În perioada interbelică, Pantelimonul a avut statut de reședință de plasă: această plasă era denumită tot Pantelimon și era formată din 43 de sate. Din punct de vedere administrativ, regimul comunist a adus modificarea statutului localității. În 1950, ea a fost arondată orașului republican București, în a cărui structură administrativă a fost parte a Raionului 23 August. După aceea, în 1968, a fost comună suburbană a Bucureștiului, iar în 1981 a devenit parte a Sectorului Agricol Ilfov (subordonat Bucureștiului), unitate devenită în 1997 județul Ilfov. În timpul regimului comunist, mănăstirea Pantelimon a fost demolată de Nicolae Ceaușescu, care a ordonat înființarea pe locul ei a unui complex turistic de lux, deschis în 1987. După revoluția din 1989, complexul a fost retrocedat (în anul 2001) Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta l-a concesionat pe 70 de ani omului de afaceri Nicolae Rațiu, care a demarat un îndelungat și amplu proces de renovare, la capătul căruia complexul urma să facă parte din lanțul hotelier Corinthia. În prezent aici funcționează Centrul cultural-misionar „Familia”. În secolul al XX-lea, orașul București s-a extins treptat, înghițind o parte a vechiului sat. Restul acestuia a fost organizat în 1968 sub forma comunei Pantelimon, aflată din 1997 în subordinea județului Ilfov.

Datorită proximității Bucureștiului, comuna s-a extins și ea la rândul ei, către est, și în 2005 a devenit oraș. Deși are titulatura de oraș doar din 2005, în 2007 primăria estima că gradul de ocupare al forței de muncă în agricultură nu era mai mare de doi la sută, în timp ce 36,2 la sută din forța de muncă activa în industrie și 44,9 la sută în domeniul comerțului. Din suprafața de 6.716 ha a orașului, doar 2.564 ha sunt folosite în agricultură. Economia orașului este una în strânsă legătură cu cea a orașului București. Din forța de muncă ocupată a orașului, majoritatea lucrează în București. Există însă și unele companii care activează chiar în oraș. Una dintre ele este firma de panificație Titan, care deține aici și o fabrică. Tot în Pantelimon se află și una dintre cele mai mari fabrici de bere din țară, deschisă în 1998, fiind unicul producător din țară de bere sub brandurile Tuborg și Carlsberg, și fiind deținută de compania United Romanian Breweries Bereprod, membră a grupului internațional Carlsberg Breweries.

În 2007, compania Tuborg anunța că fabrica din Pantelimon are o capacitate anuală de producție de 2,1 milioane hl și în 2011 avea 800 de angajați. Ambele fabrici se găsesc în zona industrială a orașului, de-a lungul șoselei de centură a Bucureștiului. Fiind aflat în imediata proximitate a Bucureștiului, rețeaua de transport a orașului este strâns legată de cea a metropolei. Orașul este astfel deservit de cele două aeroporturi din București. Principalele drumuri din oraș sunt DN3 care traversează orașul de la vest la est (fiind denumit, pe teritoriul orașului, Bulevardul Biruinței) și centura orașului București care merge de la nord către sud; principala zonă urbană a orașului se află nord de DN3 și la vest de șoseaua de centură. Alte drumuri importante din oraș sunt drumul județean DJ301 care duce spre Budești prin Cernica și Plătărești, și drumul județean DJ301B care, ramificat din DN3, leagă Pantelimonul de Cozieni și Găneasa, scurtând un drum care altfel ar trece prin Brănești. În ce privește transportul feroviar, Pantelimonul are o gară pe calea ferată București-Constanța, gară aflată în partea de nord a orașului și în care opresc mai multe trenuri personale care circulă între una din gările din București (Gara de Nord sau Gara Obor) și Constanța, Oltenița sau Fetești, precum și trenul urban care leagă cele două gări bucureștene. Întrucât principala zonă locuită este cea foarte apropiată de București, localnicii pot folosi pentru transport feroviar către diferite zone ale Bucureștiului stația de metrou Pantelimon de pe magistrala M1, stație ce urmează a servi drept capăt al unei noi magistrale de metrou ce urmează a fi construită. Transportul public este efectuat de Societatea de Transport București (STB) prin linia R454 dedicată orașului, precum și prin liniile R452 și R458 care deservesc comuna Brănești și linia R457 care deservește satul Piteasca din comuna Găneasa. Alți mici operatori independenți, care asigură legături între diverse puncte ale orașului și București (zona Cora Pantelimon și mai departe, Piața Iancului sau cartierul Titan). De asemenea, prin Pantelimon trec și alte curse regulate ale unor operatori privați ce fac legătura dintre București și localitățile din estul orașului — Fundeni, Plătărești, Fundulea, Cernica sau Brănești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*