Ziua fatidică a victoriei noastre europene, ziua în care PSD a devenit un animal rănit…

Pe cât de mult ne-am bucurat de victoria de la europarlamentarele din 26 mai a.c., pe atât, sau poate chiar într-o măsură și mai mare, să nu ajungem să ne urâm destinul… Pentru că am lăsat lucrurile neterminate… Pentru că am crezut în existența unui minim fairplay politic al guvernanților și am privit detașați (nu naivi, e drept) „regruparea” PSD -ului ca pe un transfer al guvernării la sorocul firesc al alegerilor interne… Doar că am greșit, îndesându-ne viitorul imediat într-o nesăbuință mai gravă decât indiferența de care am dat dovadă de atâtea ori…

Pe 26 mai am câștigat, dar am rămas câștigători doar până în clipa în care ne-am oprit din elan. Ne-am limitat la entuziasmul și bucuria momentului, și nu am mai coborât în stradă să cerem și plecarea definitivă a PSD-ului de la guvernare. Am avut câteva zile la dispoziție în care eram îndreptățiți să facem acest lucru… În care puteam să-i hulim pe guvernați până la plecare. Dar cu fiecare zi care îi îndepărta pe ei de rușinoasa pierdere, iar pe noi de o victorie pe care nu am știut să o maximizăm și la nivel intern, lăsând-o practic doar în folosul familiei politice europene, practic risipeam o șansă…

În clipa în care PSD ul s-a distanțat suficient de momentul de perdant, suficient pentru a-și aroga din nou impostura, nesimțirea, perenitatea viciilor și hoțiilor, a redevenit cel dinainte. Noi poate tot nu am conștientizat puținele zile pe care le aveam la dispoziție pentru a ieși într-un nou #Colectiv fără a ni se putea împotrivi forțele bastarzilor de la interne, dar ei au punctat sfârșitul putinței de schimbare printr-un raport al MAE în care simplii votanți erau acuzați pentru mizeria electorală de care au avut parte afară.

Atunci, puterii i-a fost clar că nu mai are cum să piardă pe termen imediat, că nimeni nu va mai ieși în stradă să doboare sistemul, că nimeni nu va repeta un „10 august” care, acum, ar fi fost, în cele câteva zile dintre statutul de perdant și cel de reluare a aroganței de guvernare, lipsit de curajul și tupeul agresiunii forțelor de intervenție.

Acum e prea târziu. Acum, dacă ieșim în stradă, putem să ne așteptăm în mod firesc la „gazări” și arestări. Pentru că am ratat ceea ce ar fi putut fi cu adevărat o nouă clipa astrală. „Noua clipă astrală” pe care victoria de la 26 mai 2019 nu a împlinit-o, ci doar a pregătit-o. Nu am înțeles, nu ne-a păsat, ne-a ajuns exercițiul civic, ne-am lăsat pradă indiferenței? E prea târziu ca răspunsul să mai conteze faptic…

Sigur, poate ne-am relaxat și în perspectiva îndepărtării acestor bizoni de la guvernare la ceasul electoral stabilit. Iar într-o societate normală așa și trebuie să fie. Din păcate, ceea ce nu a „ucis”, politic și guvernamental, PSD-ul, l-a rănit în orgoliu, în aroganță, în frustrare, în tot ceea ce putea naște mai rău din acest monstru politic. Iar setea lui de răzbunare este imensă.

În timpul rămas până la plecare, PSD va încerca să elimine toate principiile de (minimă) bună guvernare. Și nu doar pe măsura marotei roșii „După noi potopul!”, căci va fi mult mai rău, voind a lăsa în urmă haos, anarhie. Economic este evident. Țara este îndatorată dincolo de orice prag al putinței de a ne mai reveni „prin noi înșine”, suntem făcuți zob, tranșați și împărți dijmă pentru multe decenii de acum înainte. Suntem împinși spre un colaps financiar și economic iminent. Poate că de aceea și cei de la BNR s-au relaxat în disputa „pe viață și de moarte”, de până mai ieri, pe care o aveau cu guvernanții, cu PSD-ul, fiind acum chiar de acord să aducă aurul „acasă”. Nu doar pentru că s-au pupat pe gură (și ar fi bine să fie doar „masonic”) cu guvernanții, obținând noi mandate la Banca Națională, ci pentru că le este clar că la felul în care este îndatorată țara, oricum acele rezerve nu vor mai conta. Oricum nu vor mai putea asigura bonitatea noastră de țară, oricum nu vor mai reprezenta o garanție de credibilitate pe plan extern. Și cei ce ne împrumută știu asta. Doar că lor le convine, pentru că, în momentul în care nu vom mai putea să plătim, își vor lua singuri înapoi, înzecit…

Este o destabilizare cu o perspectivă destul de apropiată. Și chiar dacă cei ce au gândit-o și o aplică au produs destule dovezi că fac jocul unor interese străine, și ar trebui scoși din funcții și anchetați, serviciile secrete lipsesc… Nu, nu sunt absente, ci lipsesc prin mesajele pe care nu au cum să ni le trimită nouă, fiind „filtrați” tocmai de cei ce distrug această țară.

După actualii guvernanți nu va fi dară doar „potopul”, ci aruncarea în anarhie… Iar ziua „Z” a răzbunării pesediste va fi cea a alegerile prezidențiale. Și cele imediat următoare… Atunci își vor lua revanșa acești borfași ai guvernării de azi. Sunt suficiente mesaje și acțiuni pentru a înțelege că suntem pe marginea prăpastiei, și nu doar economic. Smulgerea procesului de asigurare a votului nostru de la STS și atribuirea către Autoritatea electorală (în aceeași măsură putea fi dată și Avocatului poporului, și unei grupări infracționale de partide propesediste, și unor ong-uri proguvernamentale…), nu vizează „corectarea” unor viitoare rezultate electorale. Nu acesta este scopul principal. Ci inducerea unei destabilizări cvasigenerală, prin corelarea cu alte măsuri aberante, inclusiv cele vizate de ministrul de interne pentru eliminarea pazei militarizate de la secțiile de vot. Și nu numai atât… Pentru că raportul despre acțiunile votanților din Diaspora la alegerile din 26 mai nu reprezintă doar inepții ranchiunoase ale unui ministru gerontolog. În fapt, se pun la punct toate acele „dovezi” de care au nevoie la următoarele alegeri pentru a proba existența anarhiei în și din preajma secțiilor de votare, și a fi găsiți alți responsabili, nu grupurile huliganice pesediste.

Ne așteaptă, nu vremuri interesante, ci vremuri primejdioase…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*