„Când eram mică mi-am dorit să fiu o zână!”

După ce, pentru o perioadă, a fost membru fondator și director de programe la Teatrul Portabil din București, tânăra actriță Raluca Grumăzescu s-a angajat în echipa Teatrului pentru copii și tineret „Merlin” din Timișoara. Raluca Grumăzescu, născută la 8 aprilie 1988, a copilărit și a învăţat la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”, din Piatra Neamţ (CNCH). Apoi a absolvit Facultatea de Arte, specializarea Arta Actorului, la Universitatea Spiru Haret din București (clasa regretatei actrițe și profesoare Margareta Pogonat, asistată de Cristian Toma). Deși în facultate a explorat mai mult zona de dramă și de personaje ingenue, experiența în Teatrul Portabil a făcut-o să-și descopere noi veleități în rolurile de comedie și de vampă: Smeraldina din „Șomer la doi patroni” (după „Slugă la patron” după Carlo Goldoni, regia artistică Mihai Lungeanu; cu colegii Sebastian Vâlcea, Cristi Dionise și Claudia Drăgan (actuală Dionise), care s-a jucat la „Clubul Țăranului Român” – Muzeul Țăranului Român), Tyler din „Niște fete” de Neil La Bute (regia Ioana Visalon) și Actrița din piesa „Textul, înainte de toate” de Doru Moțoc (regia artistică Mihai Lungeanu; cu colegii Sebastian Vâlcea, Cristi Dionise și Claudia Drăgan (actuală Dionise), care s-a jucat la „Godot Cafe-Teatru”).

Compania Teatrul Portabil a fost înființată în 2004, de către regizorul Mihai Lungeanu, un adevărat și complet om de teatru, în accepțiunea lui Jean-Louis Barrault, veșnic neobosit, aflat într-o perpetuă călătorie și cercetare. Conceptul unui ,,teatru portabil” a fost propus ca o inițiativă originală de manifestare în contextul teatrului independent: ,,Am imaginat un proiect care se numeşte Teatru Portabil. Nimic altceva decât o variantă trecută printr-o operaţie de up grade a căruţei cu paiaţe. S-a iscat din necesitatea (constatată) de a propune spectacolul de teatru şi în locurile în care teatrul (iarăşi helas) nu mai ajunge, şi de oferi actorului şansa întâlnirilor inedite cu un public sincer, curios, deschis şi generos, poate mai puţin competent în arta de a fi spectator (aşa cum teoretiza atât de subtil regretatul V. E. Maşek) dar poate mai dispus să se lase sedus de poveştile textului, de talentul actorilor, de ingeniozitatea regizorului, de farmecul teatrului.” Înființată în 2014, respectiv 10 ani mai târziu, Asociația Culturală Teatrul Portabil (având drept membri fondatori pe actorii: Claudia-Laurenția Drăgan, Cristi Dionise, Raluca Grumăzescu, Sebastian Vâlcea) și-a propus să continue și să dezvolte conceptul, în contextul în care fenomenul teatral independent nu mai reprezintă un spațiu al experimentului, ci a devenit o necesitate pentru actorii lipsiți altfel de posibilitatea de a-și practica meseria. Fiind și un pedagog pasionat, actrița Raluca Grumăzescu a activat și ca trainer în cadrul Școlii de Actorie „Inlight”, a predat opționale de actorie și de dezvoltare personală în învățământul preșcolar și a condus un atelier de teatru pentru copiii dintr-un centru de plasament din București, în cadrul programului „Ajungem Mari”.

Ca invitată a rubricii „Aleg să port produse made în Ro”, Raluca Grumăzescu s-a dovedit a fi o prezență chic și energică, așa cum este și pe scena de teatru, un artist care iubește creațiile handmade, vintage, dar și jocul creativ. Aici, avea să declare următoarele: „Când eram mică mi-am dorit să fiu o zânuță, să pot fugi în lumea mea proprie, feerică și lipsită de răutate. Am crescut brusc și, la un moment dat, am rămas fară aripioare. Așa că am ales actoria și, bănuiesc că nu întâmplător, primul spectacol în care am jucat, a fost „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare, în rolul Zânei. Meseria mea de bază este actriță de teatru, dar și profesoară de actorie. Artizanul meu preferat este sora mea Cori, care fiind mai mare, atunci când eu eram mică, îmi cosea rochițele pentru păpuși. Pe urmă, când am dat la facultate, a început să-mi facă accesoriile pentru roluri. Piesele mele preferate de la ea sunt: brățara de picior cu clopoței (pentru zânuță), setul de la spectacolul de licență, port-bohnneur-ul meu – un pandantiv cu măștile de teatru și piatră de ametist și cerceii pe care îi port în spectacolul „Niște fete”, deja celebri. Aleg să port produse unicat pentru că îmi place tot ceea ce este autentic, făcut din suflet. Mi-e mai dragă orice bijuterie handmade făcută cu implicare, decât o bijuterie scumpă, din metal prețios. Plus că e și mai mișto, actriță fiind, să ai designer personal  în materie de bijuterii. Inclusiv la evenimentele mondene (nu că aș fi fost la foarte multe) eu aleg să port handmade”. Lucrul la piesa „Textul, înainte de toate” de Doru Moțoc (regia artistică Mihai Lungeanu), alături de colegii Sebastian Vâlcea, Cristi Dionise și Claudia Drăgan (actuală Dionise) și care s-a jucat la „Godot Cafe-Teatru”, fiind și prima producție a echipei Teatrului Portabil, a adus în fața actorilor interpreți un text despre lumea teatrului, sau lumea din teatru, acel micro-univers care va exercita mereu, asupra publicului, o fascinație de netăgăduit.

Astăzi, lumea oamenilor de teatru a rămas aceeași, chiar dacă actorii și regizorii contemporani își desfășoară activitatea în spații neconvenționale, lipsite de grandoarea vechilor scene italiene, iar spectacolul nu se mai devoalează de după cortine grele de catifea roșie. Pentru că baza teatrului, de fapt, o constituie tot relațiile interumane: relația între regizor și actor, între actor și public, între regizor și staff-ul tehnic ș.a.m.d. Iar relațiile din lumea teatrului au acel specific al lor, savuros si boem, incitant, plin de intrigi și de pasiuni ascunse. Acțiunea piesei: Gelu, un tânăr regizor, purtat de ambițiile specifice unui început de carieră, montează, într-un teatru de provincie, o piesă cu tematică actuală, contemporană, cu titlul…dar să nu divulgăm mai mult! Să lăsăm să vorbească textul, înainte de toate…

După asemenea experințe scenice, iată că Teatrul Portabil apare și la Timișoara (unde are activitate susținută), iar Raluca s-a hotărât să se întoarcă la Zâna din copilărie, acum fiind angajată la Teatrul Pentru Copii și Tineret „Merlin” din Timișoara (Bd. Regele Carol I nr. 3). Pe 22 decembrie 2017, Raluca nota pe facebook: „E dificil de exprimat în cuvinte bucuria care a însemnat această trupă, influența acestor oameni minunați, care au ajuns să aibă multe de spus în domeniu, durerea de a sta departe de trupă timp de câțiva ani, din cauza unui orgoliu adolescentin și fericirea faptului că povestea merge mai departe. Povestea mea a început pe ritmuri de kalinka. Mulțumesc Alina Grigore pentru acel moment. Culmea sincronicității, 15 ani mai târziu, debutez ca actor-mânuitor la Teatrul Merlin Timișoara pe aceeași temă muzicală.” Teatrul pentru Copii și Tineret „Merlin” din Timișoara (unde este angajată Raluca) este o instituție publică de cultură, aflată în subordinea Consiliului Județean Timiș. Înființat în 1949,

Teatrul Merlin este singurul teatru de păpuși cu personalitate juridică din vestul țării. Instituţia are un program repertorial variat ce cuprinde aproximativ de 20 de spectacole care se adresează copiilor și tinerilor. Proiectele artistice și educative, din ce în ce mai numeroase, au drept scop crearea unui centru de interes cultural, capabil să reunească întreaga familie și să reflecte multiculturalitatea zonei, dar și deschiderea spre noile tendințe avangardiste. „Între real și magic nu se află, uneori, decât o cortină. Cortina teatrului de păpuși unde miracolul e la el acasă. Cine nu ar vrea să se situeze, zilnic, într-un asemenea spațiu?”(secretariatul literar al teatrului). Aici, deși prezentă de puțină vreme, actrița Raluca Grumăzescu joacă în spectacolele: „Ariciul” (dramatizare de Dió Zoltán după o poveste de Benedek Elek; regie artistică: Dió Zoltán); „Făt Frumos din lacrimă” (scenariu adaptat: Alexandru Mihaescu, după basmul lui Mihai Eminescu; regie artistică: Alexandru Mihăescu); „Cartea cu Apolodor” (spectacolul are la bază versurile celebrului Gellu Naum; adaptarea scenic și regia artistică Toma Hogea); „Crăiasa Zăpezii” de Mihaela Lichiardopol după HCAndersen (regia artistică Mihaela Lichiardopol); „Dor de Eminescu” (regia artistică Diana Boboc); „Patru Dansuri” de Albert Espinosa  (regia Alexandru Mihăescu); „O poveste de iarnă”… și altele… cu zâne și poate… cu Feți Frumoși…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*