Ce ar mai fi nechezat ei pe (la) spatele Papei…

Păi’ de aia era ungurul ăla așa negru de supărare! Negru de spuneai că i s-a mutat cerul gurii direct în privire… Mai închis la față chiar decât cerul de la Șumuleu Ciuc înainte să apară luminosul Papă! Furtună se putea citi în ochii lui!  Că a bătut atâta cale să fie văzut „együtt minding” cu Papa Francisc dar a trebuit să stea deoparte. Și era așa de întunecat ungurul că îl puteau pune ăia de la SPP „együtt” cu țiganii vizitați de Papă!

Să bată atâta drum și să nu fie văzut „együtt” cu Papa? Împreună cu Sanctitatea Sa după cum au crezut ei că or să meșterească treburile?!… Că-l transformă pe Sfântul Părinte în agent electoral și îi brodează pe spinare, la propriu!, pe haina de veșmânt, un slogan unguresc?… Dar uite că nu le-a ieșit și, sigur, o să plătească niște paiațe maghiaro-secuiești pentru ocazia asta ratată! Nu, nu o să le taie fondurile, ălea o să curgă în continuare, dar precis o să rotească niște slugi de prin „secuime”. Ba, poate să meargă și mai departe. Și o să își ia mâna de pe vreun infractor maghiar protejat de Budapesta și o să-i dea drumul pe cale de interpol să-și facă pușcăria în România.

Niște consecințe vor fi! Pentru că a venit președintele Ungariei până aici, nu să-l vadă pe Papă, că îl putea vedea și la televizor, putea să meargă la Vatican în audiență, ci să fie văzut „együtt” cu el. Să zidească o imagine pentru următoarea etapă a Trianonului 2020, în care să apară alături de Sfântul Părinte. Și nu-l interesa să apară în fotografia pentru istoria iredentismului privirea luminoasă a acestuia, ci spatele, cazula, pe care trebuia să fie cusut în ungurește mesajul electoral…

Dacă le-ar fi ieșit mișcarea, ungurii și maghiarii toxici ai politicii udemeriste, ne-ar fi zis că nu am înțeles noi bine. „Că ei tradus bine la noi, noi nu priceput la ei”. Pentru că acel „Să mergem împreună” papal sună aproape la fel cu, din întâmplare evident (din întâmplare și sărăcie de limbă) cu sloganul electoral, reîncălzit, refiert, copt, trântit peste fiecare scrutin care îi interesează: „Mergem împreună mai departe” („Együtt megyünk”)! Că pentru asta a venit János Áder acolo. Să încetățenească nechezatul de iepe de pustă pe post de limbă oficială și să arate lumii cum stă scris pe spatele Papei mesajul lor în ungurește. Fără traducere bilingvă!

Dar ce să vezi, cazula papală a rămas neîntinată! Și nu au reușit să-i pună ăia de la UDMR nici măcar un colț de steag de Ungarie Mare pe umeri. Și nici nu l-au făcut pe papă să vorbească despre „Transilvania și transilvănism”.

Atâția bani aruncați pe o recuzită ce a rămas nefolosită! Sigur că îl doare pe ungur. Nu la buzunar, ci la orgoliu. Că s-a pieptănat pe la sprâncene și mustață, o fi închiriat și vreun cal alb, să intre triumfal în suita papală și, când colo, nu i-a ieșit nici măcar de o fotografie cu mârțoaga „Együtt megyünk” („Mergem împreună mai departe”) vânturată „political correctness” pe post de „Együtt minding” –ul udemerist („Împreună”).

De data asta nu le-a ieșit! Dar asta nu înseamnă că nu o să mai încerce… Pentru că vine „20-20” (al lor!) și scot la înaintare tot „arsenalul”. De la condiționările lor pentru revizuirea Constituției, pentru punerea în acord cu referendumul românilor, ocazie bună pentru a trece acolo câteva din „principiile” lor (de enclavizare a țării), până la forțarea preluării unor redute instituționale abandonate de noi. Că de aia se bagă pe ciorba sleită de la Avocatul poporului, o zeamă rece și fără rost doar pentru noi, să-l înfigă acolo pe Péter Eckstein-Kovác, individul ăla care nici măcar nu ascunde faptul că ar elimina din Constituție „sintagma de stat național” (cetățene unguret, „aia” nu este „o sintagmă”, ci o împlinire făcută cu prețul sângelui înaintașilor noștri!) și ar oficializa limba maghiară. Pentru ei ar fi un pas uriaș înainte; pentru noi, o dramatică prăbușire din lacul-ciorbă al unui avocat al poporului politic și de penitenciar, într-un puț de kurtos-„Kovác”, ca avocat al poporului etnic maghiar.

Or, dacă am avea și noi, față de noi și continuitatea noastră, măcar un sfert din respectul și îngrijirea pe care ni le-a arătat Papa Francisc, am înțelege că sunt instituții pe care trebuie să le ținem doar pentru noi, nu să le punem la botul unor iepe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*