Pare a mai fi mai puțin de un „pas” până în momentul în care o să spună public că ei stau în calea expansiunii Rusiei dincolo de Crimeea! Sigur, nu o vor face din propria logistică a felului în care își „gestionează” interesele comerciale (chiar dacă acestea sunt fundamentale), ci având acordul Moscovei. Pentru că nu s-au pus ei în postura de „ambasadori” benevoli al intereselor rusești, ci au fost „formatați” de Kremlin în postura de portavoce.
De aceea, mesajul dat de Budapesta, deși ne are ca subiect, trece la nivelul țintelor vizate de către adevăratul comunicator peste noi. Noi nu contăm. Am conta pentru o Budapestă care nu ar avea în spate Kremlinul. Dar, în situația de acum, noi suntem doar o platformă din care ricoșează avertismentele date Statelor Unite. Iar „ultimatumul” pe care Budapesta l-a dat gigantului energetic american „ExxonMobil” pentru a lua o decizie rapidă vizând exploatarea gazelor românești din Marea Neagră, altfel „va fi din nou nevoită să înceapă negocieri cu Rusia”, reprezintă de fapt avertismentul Moscovei vizând felul în care și-ar putea „ajusta” reperele geostrategice.
Aparent, ministrul ungar al Afacerilor Externe a dat un mesaj fără echivoc: în funcție de interesele economice ale Ungariei, de rezolvare a nevoilor energetice, va alege noul „bloc” în care va activa. Și ar putea fi doar o altă declarație sforăitoare. Dar nici un cuvânt nu este pus la întâmplare… Astfel, avertismentul dat companiei americane de se grăbi în luarea unei decizii este de fapt unul dat Statelor Unite. Și pentru a fi și mai clară privind alegerea la care ar fi supusă într-un eventual refuz al companiei de a mai exploata în Marea Neagră, Budapesta pune pe masă un argument din timpul Război Rece. Reactivarea proiectului de construcție „al unui terminal din Croația”, proiect „din timpul Războiului Rece când, Uniunea Sovietică domina Europa de Est și Europa Centrală”.
Până la un punct, frazeologia ar putea fi considerată emisă de cancelaria de la Budapesta. Dar, privită în ansamblu, ea conturează o idee pe care doar Rusia și-o putea permite, Budapesta având „privilegiul” (dat de intervențiile salvatoare ale Moscovei în economia Ungariei, inclusiv în segmentul bancar) de a o lansa public. Promovată prin portavocea budapesteană poate și pentru faptul că dacă fi fost emisă direct de Kremlin ar fi fost un mesaj mai dur decât invazia din Crimeea. Și sunt trei elemente care ar trebui să dea fiori spațiului european: „împingerea” liniei de interes în Croația, amintirea unui proiect din timpul Războiului Rece și vehicularea unui scenariu la care rușii nu au renunțat: Uniunea Sovietică dominând Europa…
Și este o linie de demarcație clară în reconfigurarea viitoarei, nu doar a Europe, ci a EuroAsiei. Un subiect pe care UE nu-l abordează pentru că interesele mai marilor zisei „familii europene”, nu-i permite să facă acest lucru.
Or, lansarea unui asemenea avertisment ar fi trebuit să genereze un summit în sine. Nu doar pentru faptul că printr-o țară (încă) membră (oricum nu vom asista vreodată nici măcar la vehicularea unui posibil „HuExit”, Rusia având nevoie de Ungaria în Europa), și-a permis să avertizeze Europa din interior, ci pentru că se aduce în discuție posibilitatea reinstaurării sferelor de dominație de altădată, prin reinițierea unor proiecte de sorginte sovietică.
Deloc surprinzător, România tace… Chiar dacă, nu este pur și simplu „prinsă” în acest calambur, ci este însăși miezul construcției. Tace pentru că politica dubioasă, împărțită pe „axele” care se confruntă acum, nu-i permite să aibă o poziție clară. Fie este partener al Statelor Unite „până la capăt”, fie intră cu fustele în cap în jocul impus de axa Moscova Budapesta. Pentru că nu există cale de mijloc, iar strategia capului plecat, a neasumării unui poziții proprii, nu folosește la nimic. Nu pentru faptul că am putea fi din nou tratați din nou din perspectiva unor firi (diplomatice) ușuratice, așteptând cuminți sub borna de piatră a unui bordel numit politică externă, ci pentru că întreaga guvernare roșie s-ar putea să fie deja cu spatele la zid.
Nu știm ce acorduri a semnat guvernarea de la București cu Budapesta pentru livrarea gazului din Marea Neagră. Pe câți ani și sub ce fel de clauze de „exclusivitate”. Probabil, nici ea nu a știut la acel moment dimensiunea jocului în care a intrat. Dar ceva există. Un putregai atât de mare încât guvernarea pesedistă a încercat evitarea aprinderii subiectului (care chiar ar putea deveni un „foc mare”, dar nu în Marea Neagră), prin intervenții legislative. Doar că „soluția” modificării din mers a legii de exploatare pentru a descuraja orice investitor, nu va „ține” prea mult. Ba, după recenta ieșire a ministrului ungar de externe, pare că nici măcar până la toamnă, compania americană fiind „somată” să ia o decizie până în septembrie. Și este evident că va urma momentul în care se va lua o decizie; și nu neapărat împreună cu România…
Or, să nu trăim timpurile în care chiar „Unchiul Sam” va decide să acopere pierderile pe care va trebui să și-le asume „ExxonMobil” dacă va exploata gazelor în condițiile actuale! Pentru că, mai importante decât niște zerouri, este stabilitatea și menținerea intereselor americane aici. Și da, deloc paradoxal, s-ar putea să ajungem în situația în care, nu românii, ci americanii să „dea” gazele Budapestei. Iar Ungaria le va livra mai departe într-o Europă ținută în șah de interesele Moscovei, inclusiv prin acordurilor pe care rușii le au deja cu unele state europene (adevărații trădători ai integrității și stabilității familiei unice).
Lasă un răspuns