„Este iubirea mea dăruită, prin artă, altora!”

„Sculptor al generației de mijloc, artist cu preocupări diversificate și stăpân pe tehnicile clasice ale sculpturii, modelajul și cioplirea, Ovidiu Nicolae Popa este însă deschis și spre lucrul cu materiale neconvenționale. Preocupat la nivelul expresiei de stilizare și dematerializare a formei, el exploatează cu finite suprafețele și creează texturi și patine cu forță de sugestie vizuală. Lucrările de for public, ca și sculptura ică îi sunt deopotrivă familiar. Subiectul religios este o preocupare din ce în ce mai pregnantă prezentă în arta sa, în directă conexiune cu meditația asupra condiției umane, asupra raporturilor dintre sacru și profane, între efemer și veșnic. Sculptura lui Ovidiu Nicolae Popa, ajunsă la deplină maturitate, se ancorează în studiul anatomiei, în studiul naturii și într-o preocupată căutare a esențelor, în detrimental aparențelor și a oricărei plasticități gratuite.” (Luiza Barcan – 2014).

Având atelierul în comuna Clinceni (jud. Ilfov), artistul plastic Ovidiu Nicolae Popa este absolvent al Institutului de Arte Plastice Bucureşti, secţia Sculptură. Are foarte multe lucrări amplasate în România, dar şi în străinătate. Una din temele preferate ale lucrărilor sale ţine de morală şi religia creştin-ortodoxă.

De curând „a dat viață” unui monument cu totul special. Este vorba despre darul unui cetățean din Alexandria (jud. Teleorman), la ceas de Centenar, respectiv o statuie ridicată în cinstea eroilor, la 1 decembrie 2018. Se numește Gabriel Florea, este familist convins, om de afaceri, ambițios, a cochetat cu politica și este patriot declarat. Întotdeauna i-a plăcut istoria faptele eroilor neamului. L-au emoționat și l-au făcut să se simtă obligat să mulțumescă într-un fel pentru jertfa lor. Mult timp acesta a fost doar un gând, dar apoi și-a dorit să îl concretizeze. „La început a fost emoția, a fost gândul că trebuie să fac ceva în An Centenar, pentru noi, pentru cei care vin, pentru cinstirea marilor noștri înaintași. A fost o inspirație de moment și gândul nu mi-a mai dat pace. Am considerat că este și datoria mea personală să cinstesc eroii neamului”. Odată luată decizia, lucrurile au mers de la sine, mai ales după ce l-a cunoscut pe sculptorul Nicolae Ovidiu Popa printr-un prieten comun. „Mai întâi a fost uimit că este cererea unei persoane fizice. Apoi am discutat despre proiect. Eu nu mă pricep foarte bine, sunt doar un om care iubește arta. Dar i-am spus că vreau să-i reprezinte pe cei care au luptat și au murit pe front. Să fie un omagiu adus lor. Nicolae Ovidiu Popa a înțeles ce-mi doresc și mi-a propus un grup statuar de cinci soldați. Am stabilit detaliile și faptul că inaugurarea trebuie să se facă la 1 decembrie, de Ziua Marii Uniri. Apoi, am făcut solicitarea către autorități, care, la început, au primit vestea cu uimire, dar m-au sprijinit și am primit acordul pentru locul pe care să așezăm soclul statuii”, a povestit Gabriel Florea.  Locul amplasării a fost ales de comun acord cu reprezentanții primăriei, la intersecția străzilor Ion Creangă cu Dunării, chiar peste drum de primărie. Începând cu data de 1 decembrie 2018, statuia a intrat în proprietatea orașului. Donația către municipalitate are și câteva condiții, între care interzicerea vânzării acesteia. De asemenea, se interzice relocarea monumentului fără acordul donatorului și al autorului grupului statuar.

Nu caut nici aplauze, nu caut nici critici, nu vreau absolut nimic. Nu este nicidecum o acțiune politică, este doar un gest patriotic personal. Sunt mândru că am putut să fac acest lucru, dar nu consider că este ceva excepțional”, a mai spus Gabriel Florea, la puțin timp după ce statuia fusese montată la locul ei, pe soclul de pe care va veghea timpurile și oamenii. A recunoscut că este emoționat pentru că și-a văzut visul împlinit. „Pentru că nu este vorba despre mine, este vorba despre cei care au făcut istorie”, a mai spus acesta.

Dintre operele monumentale ale sculptorului Ovidiu Nicolae Popa mai putem aminti Monumentul Eroilor din satul Căciulați (com. Moara Vlăsiei, jud.Ilfov). Acesta este aşezat pe o bază de plan pătrat, cu două trepte, din beton placat cu plăci de marmură colorată. În axul feţei principale şi a feţelor laterale, între prima şi cea de-a doua treaptă sunt cate un plan înclinat pe care se aşază coroanele de flori. Monumentul propriu-zis este format din două trunchiuri de piramidă suprapuse, cu dimensiuni diferite, realizate din beton placat cu plăci de marmură neagră, mai puţin ultimul rând de placaj de sus, care este realizat din placaj de marmură de culoare deschisă. Deasupra este aşezat un vultur din bronz cu o cruce în cioc. Înscrisurile sunt executate pe plăci de marmură albă care sunt amplasate în nişe cu latura de sus în arc de cerc, practicate pe cele patru feţe ale trunchiului de piramidă inferioară. Pe trunchiul de piramidă superior, pe faţa principală spre stardă, pe sud, sunt însemnele armatei, casca, două săbii întretăiate şi ramuri cu frunze de laur. Pe trunchiul inferior, pe placa din nişă, este înscris: „Eroii neamului din satul Căciulaţi com. Moara-Vlăsiei căzuţi în Războiul pentru apărarea patriei”. Pe faţa laterală de est este înscris: „Monumentul a fost înălţat prin voia Domnului de către Consiliul local Moara Vlăsiei în anul 2004. Sculptor Nicolae Popa”. Pe faţa laterală de vest este înscris: „1916-1918 şi numele eroilor căzuţi în luptă”. Pe faţa posterioară de nord este înscris: „1941-1945 şi numele eroilor căzuţi în luptă”. Două tunuri cu afet încadrează monumentul pe un platou pavat cu pavele prefabricate şi înconjurat de un gard din ţeavă pătrată de oţel având în capăt flori de crin.

Participant la mai multe ediții ale taberei de sculptură de la Ungheni (Republica Moldova), Ovidiu Nicolae Popa spunea: „Mi-am dorit să vin aici”. Sculptorul Nicolae-Ovidiu Popa este cunoscut deja cetățenilor din Ungheni prin lucrarea „Scaun împărătesc”, realizată în cadrul ediţiei a patra a taberei de sculptură şi instalată chiar în faţa catedralei episcopale „Sf. Alexandru Nevski”, în anul 2006. „Atunci când am venit la Ungheni, în 2006, mi-au plăcut locurile, mi-au plăcut oamenii”, explică. Vorbăreţ din fire, a povestit cu lux de amănunte despre noua sa sculptură: „Lucrarea mea este o poveste simplă, dar care vine de undeva din interiorul fiecăruia – icoana la fereastră. Așa și am numit-o”, după care i-a făcut şi o descriere exhaustivă: „Am aici o icoană, o icoană veche, care deja s-a deformat de atîtea mâini și de atâtea generații. Este doar o umbră, este ca un material peste care – se vede clar – a trecut vremea. Aveam nevoie de ceva care să o „înmoaie”. Elementul acesta este fereastra – în contrapunere cu elementele dure ale arhitecturii, fereastra prin care va trece lumina”. Sculptorul recunoaşte că este o mare provocare pentru el. „Voi pune foițe de aur și de argint pe suprafața icoanei și sper să-mi reușească. Dacă nu – ea oricum stă în piatră și are un mesaj”, zice, după care accentuează: „Eu nu tind ca cineva să vină în fața lucrării mele să se închine. Să nu înțelegeți greșit. Este vorba de o temă general moral creștină”. Are mâinile pline de răni datorate lucrului cu piatra, metalul și lemnul. „Aşa se întîmplă de fiecare dată: piatra se dă îmblânzită cu durere?”, întreb. Zâmbeşte în colţul gurii şi răspunde filozofic: „Arta se dă cu durere. Nu e vorba de durerea fizică. Aceasta trece. Este una mai mare. Există agonie și extaz pe parcursul creației unei lucrări. Sunt momente când ajungi să fii foarte fericit, iar altădată îți vine să te bagi cu capul în pămînt pentru că ceva s-a schimbat”. Insist totuşi asupra unei explicaţii mai clare: se întâmplă des ca un sculptor să-şi rănească mâinile când lucrează în piatră? „Se întâmplă. Dacă lucrăm cu ciocanul și dalta, ce să facem?”, răspunde preocupat. Important e că mai lasă la Ungheni o sculptură. La Ungheniul despre care spune: „Aici vin și descopăr vechiul ca nou pentru mine. Este foarte frumos când vii să vezi locuri unde există rădăcini. Adevărata valoare este ceea ce a trecut în timp și a rămas”.

Participant fiind și la mai multe ediții ale Taberei de Sculptură Monumentală în Metal „Silviu Catargiu” din Galați, Nicolae Ovidiu Popa ne-a spus franc că iubeşte Galaţiul pentru acumulările în timp ale unor comori de artă monumentală extrem de valoroase. „Sculptori cu nume mari care au lăsat urme aici m-au chemat şi mi-au capacitat la maximum dorinţa de a realiza o lucrare care să stea în rând cu celelalte”, a mărturisit artistul. Nicolae Ovidiu Popa susţine că şi-a ghidat şi arta după principiile pe care le-a adoptat în viaţă, considerându-se fericit că a putut să guste din darul ortodoxiei. „Un artist nu poate ajunge la maturitate decât transpunând aceste valori ale ortodoxiei. Prin urmare, arta trebuie să transmită iubire, trebuie să reprezinte frumosul şi să creeze bucurie în sufletul privitorului. Întotdeauna sunt foarte atent ca receptorul să nu meargă cu mintea către lucruri negative, atunci când se află în faţa lucrărilor mele”, mărturisește sculptorul. Lucrarea sa care va sta în rând cu cela aflate deja pe Faleză se va numi „Rugă” şi reprezintă trei personaje într-un joc de lumini şi umbre, cu mâinile îndreptate către cer, într-o rugă perpetuă. „Cel care stă în faţa lucrării mele va face o simbioză cu ea. Cele trei personaje rămân să se roage pentru el, în continuare, chiar şi după ce va pleca din faţa lor. Dacă vor avea gânduri negative, lucrarea se va ruga în continuare. Există acest element extraordinar care se numeşte cateheză, iubirea mea dăruită, prin artă, altora”, mai spune Nicolae Ovidiu Popa, cel care consideră că arta trebuie să aibă şi un rol educativ, nu să existe doar pentru ea însăşi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*