Virginia Andreescu (n. 21 iunie 1894 – d. 6 mai 1962), căsătorită Haret, prima femeie arhitect – inspector general în lume, nepoata pictorului Ioan Andreescu, şi-a început profesiunea în 1919, în arta de a construi şi a cuceri spaţiul, care-i dă arhitectului înalte satisfacţii, nebănuite de cei din afara breslei. Virginia îşi afirma personalitatea încă de la examenele de liceu, iar la Şcoala Superioară de Arhitectură proiectele ei erau premiate în numeroase rânduri de Consiliul profesoral. După diplomă, Virginia se mai perfecționează doi ani în Italia. Reîntoarsă în ţară în 1922, debutează la Casa Şcoalelor căreia îi rămâne credincioasă 25 de ani. Proiectele proprii devin „proiecte tip” pentru toată ţara, de la şcoli mici la cele mai complexe licee, fiind mâna dreaptă a arhitectului I. Pompilian. Jocurile vieţii şi neaşteptatul au făcut ca, datorită profesiei, să găsească în colaborarea cu inginerul Haret, fiul lui Spiru Haret, vicepreşedintele Societăţii Edilitatea, o înţelegere profundă şi o prietenie care a condus la căsătorie. Colaborarea cu soţul său s-a răsfrânt asupra întregii vieţi, ajutând-o să-şi exercite activitatea extraordinar de bogată.
Traseul său architectural este prezentat în detaliu într-o broşură editată de OAR (Ordinul Arhitecților din România). Activitatea ei este uluitoare, căci pe lângă cele 150 de clădiri proiectate şi executate (de exemplu: Palatul Tinerimea Română, Liceele Dimitrie Cantemir şi Gh. Şincai, Biserica „Sfânta Treime”, una din cele mai mari din Bucureşti, primele blocuri din beton armat, cinematograful Parc din staţiunea Govora, liceele din Focşani, Botoşani, Bârlad, precum şi proiecte-tip de şcoli primare) colaborează la revistele de arhitectură şi inginerie, e membră în consilii profesorale, activează la cele 2 societăți de arhitectură, la cea a Politehnicii, la Urbanism, fiind şi profesoară. Activitatea ei se va curma brusc, după 40 de ani de înfrigurată activitate. Soarta îi zdrobeşte elanurile spre frumos: „Într-o zi însorită de primăvară a anului 1962, Virginia Andreescu Haret se săvârşeşte. Talentul şi munca ei intensivă rămân un exemplu de viață dedicată artei, în înalta profesiune a arhitecturii”, menţionează Henrietta Delavrancea-Gibory într-o prezentare făcută la Sesiunea de comunicări a Academiei RSR, în anul 1976. La comemorarea a 50 de ani de la moartea sa, a avut loc o conferința, susținută de profesorul Virgiliu Z. Teodorescu, la care s-au proiectat imagini ale clădirilor construite de ea, fiind un omagiu adus primei femei arhitect din lume. Nu a fost doar o deschizătoare de drumuri, ce a făcut mai ușor de implinit visul altor femei de a deveni arhitect, ci și un foarte bun arhitect, dovadă rămânând clădirile care îi poartă semnătura, fiind o femeie care a adus cinste țării noastre.
Virginia Andreescu Haret stă alături de femeile românce care au îmbogățit lumea în care au activat – lumea medicinii (Ana Aslan, Sofia Ionescu – prima femeie neurochirurg din lume, Maria Cuţarida Crătunescu, prima femeie medic din România), a literaturii (Elena Văcărescu), a oratoriei (Ella Negruzzi, prima femeie avocat, Sarmiza Bilcescu-Alimănişteanu prima femeie doctor în drept din lume şi prima femeie avocat din Europa), prima femeie inginer din Europa – o româncă – Elisa Leonida Zamfirescu, Maria Rosetti prima femeie ziarist din România, Elena Caragiani-Stoenescu, prima aviatoare din ţară, Marina Ştirbei, prinţesa aviaţiei române, Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist, Smaranda Gheorghiu, prima româncă exploratoare a Polului Nord, Elvira Popescu, vedetă a scenei şi ecranului – supranumită de francezi „Notre Dame de Theatre”, Hariclea Darcleé, soprana preferată de cei mai mari compozitori ai lumii, şi exemplele cu românce frumoase și celebre pot continua…
Lasă un răspuns