Nici măcar un nou Păcală; doar o sinistră Dăncilă…

Am  spune că s-a întors Păcală… Și că el ar fi meșterit, ironic, așa-zisul cadou al Guvernului, „pentru noi”, de Centenar. Și ar fi fost un mesaj al trezirii, căci Păcală avea, spre deosebire de ăștia care ne conduc acum, minte! Multă minte! Și bun simț! Și istețime! Dar mai ales legături cu brazda strămoșească. Respecta tradițiile și simțea, fie și critic ori  ironic, sau pur și simplu pus pe șotii, ființa românească.

Dar ăștia de acum nu au nici o legătură de suflet cu noi. Iar mizeria de clip „de promovare a României”, darul lor de Centenar (dar nu pentru noi, ci pentru firmele de apartament și micii dumnezei de sinecură care au încasat comisioanele) este oribil, ilar, pe alocuri grotesc în „simboluri” și insinuări.

Și nici măcar Păcală nu i-ar mai putea salva… Că l-au omorât în simbolismul lor zis „promovare”… De fapt, nu mai există Păcală (a fost și el alungat din țară!), ci zeci de „dăncili”… Și nu mai vorbim de un țăran isteț, „ambalat” în simplitate și naivitate, ci de minți rătăcite în propriile goluri de reflexie. De reflexie a orice. A inteligenței, a simțirii, a empatiei…

A mai rămas poate doar o singură întrebare: cum de am ajuns în halul ăsta? Cu un premier-mascotă care nu ar fi fost aleas nici măcar pe post de ordonanță de lustruit pantofii prim-ministrului de acum fix o sută de ani.  Și nu că ar fi doamna femelă pavian de guvernanți vreo ipocrită, nici vreo expresie a răutății geniale, căci îi lipsește tocmai geniul (ăla luciferic pe care îl are alde Dragnea), ci pentru că acum vedem tot ce este mai hidos, nu doar în necunoașterea nemărginită a dânsei, urmașă a altei tovarășe sinistre, ci în toată clica de guvernare. Dar poate că așa ne-a fost dată să ne fie „ocârmuirea” la 100 de ani de Românie modernă… Un grup de terfeliști, de provinciali ai diplomației, ai bunului simț, ai patriotismului.

Grav este că molima de impostură a guvernării a devenit extrem de contagioasă. Și a cuprins în ea cu mult dincolo de personajele tip cozi de topor, oricum nelipsite de pe lângă orice guvernare. Acum sunt cu mult mai mulți cei care preaslăvesc prostia, neghiobia, impostura și, nu arareori, imbecilitatea multora dintre exponenții clasei politice de guvernare.

De ziua ei, România a fost ironizată, pesemne fără ca măcar sinistra premier să priceapă trimiterile, printr-o peliculă de prezentare ce a rulat în Sala Marii Uniri de la Alba Iulia. Un film în care se transmitea un singur mesaj: înstrăinarea. Grâul simbolic din clip era de prin Rusia, lupii, „ultimii liberi din Europa” (aici ar fi ceva sâmbure de adevăr, dar numai dacă am vorbi de cei politici!), erau de prin Norvegia, iar vocea de vânzător de drujbe al „naratorului” exprima exact situația: o țară vândută la teleshopingul organizat de trădătorii de țară.

Nici măcar trimiterea la Dracula, chiar ultimul care ne-ar mai putea salva!, dar ăștia l-au ironizat și pe el, netemându-se nici măcar de țepele pe care le-ar putea găsi cândva într-o Agoră din inima unei mămăligi clocotite, nu putea salva aparența banilor dați de guvern pentru un filmuleț de prost gust. „Nemuritorul Dracula”? Sau ubicuitatea nonsensului pe bani? Ori vreo trimitere către „nemuritorii” politici de azi?…

Un clip atât de batjocoritor, ostentativ chiar, mai lipseau câteva imagini cu pinguini pentru a avea sensul umilinței complet, încât nici măcar un venetic nu l-ar fi conceput așa. Nu atât de transparent ca batjocură centenară.

Guvernul poate crede că a reușit… Să mai pună o bomboană pe o colivă. Dar nu a înțeles că s-ar putea să fie vorba, nu de mâncarea noastră pentru lumea de dincolo, ci de un desert național pe care îl vom savura noi pentru trecerea guvernării dincolo. Dincolo de scena publică, în spatele unor gratii cât mai groase…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*