Marș acasă, lepră șovină!

Avem resurse, avem curaj!”… Când o lepră ungurească vine la tine în casă și îți declară așa ceva, trebuie să fii inconștient să nu vezi ceasul care ticăie… „Secundele” pe care ți le mai oferă, ca valoare în ani, nu în decenii, pentru a lua decizia pe care o așteaptă ei „de o sută de ani”.

Când un  alt venetic te ia peste picior de la el acasă că nu știi ce să faci tu cu resursele pe care le ai, eventual „un foc mare” cu gazul din Marea Neagră (sigur, la care să perpelim niște carne de sub șaua veneticilor!) și nu ai nici o reacție, dimpotrivă, te cerți tot cu țara, tu, guvernant, că trebuie să le dai resursele tale, că așa e bine, apoi nu trebuie să te mire dacă veneticii vin și încep, nu doar să-ți hulească sărbătoarea națională, ci să-ți dea jos cocardele și drapelele…

După 1990, ofensiva anti-românească s-a făcut sub declarația scandaloasă a secuiului împins în față „Cu arma în mână”. Cu ea unguretul voia să ne rupă țara în autonomii să-și ia, nu o simplă autonomie locală, ci una mai profundă, pe verticală, care să cuprindă bogățiile țării.

Acum ne-am „trezit” cu un plan de autonomie, de enclavizare, și a resurselor din Marea Neagră. Pentru că nu le-au ajuns cele căpătate în Ardeal, cele luate prin „retrocedări”; ei vor totul! Nu doar „o autonomie”. Și va veni și ziua în care, după ce ne vom trezi că aceia ce ne vor conduce se vor căciuli disperați „să salveze țara” cu oferte de autonomie, doar să le lase și lor o bucată de țară de guvernare, că ne vor spune și asta: „E târziu acum pentru atât! Noi vrem totul!”…

Avem resurse, avem curaj!” nu este o simplă vorbărie; ci un atac frontal, fiind o declarație mult mai neliterară a sloganului „Cu arma în mână”.

Sigur, am putea sta liniștiți, gândindu-ne că Europa nu va tolera un asemenea comportament în casa ei! Dar ce o să ne mai facă Europa dacă noi am acceptat hunii în casă, ba le-am dat și bunurile noastre pe mână?… De fapt, cu Europa (aia care contează), Ungaria va cădea la pace. Are „as”-ul în resursele pe care le vrea din zona noastră de exploatare din Marea Neagră. Căci, mai mult decât să o doară de o țară (cândva măreață, dar căreia nu i-a păsat de sine), Europei îi va păsa de frigul din propriile case. Din casele statelor membre care au știut să pună demnitatea înaintea a orice.

Viktor Orban ne atacă, deși pare mai mult o sadică ironie de dictator, că „o sută de ani nu am știut ce să facem cu maghiari”. Și este o ironie pentru că nu de maghiarii de aici îi pasă. De altfel, chiar o spune, căci bine îi va fi aceluia ce va colabora cu ungurii. Nu cu maghiarii. Iar mai încolo nici nu va mai întreba de maghiari, va spune că Statul Român nu a știut ce să facă nici măcar cu proprii cetățeni. Și va reitera oferta de acum. Una de racolare a colaboraționiștilor. Că ăia care s-au vândut deja pentru un cartonaș de legitimație maghiară, cu toate beneficiile ei „economice”, nu sunt suficienți. Nici cei „de sus”, vânduți pentru un mandat pe te miri unde…

Ungaria va fi din nou măreață ne spune Viktor Orban. Nu chiar prima din Europa, dar printre primele cinci. Nu prima că se alarmează Europa, deși nu a făcut-o bătrâna doamnă nici măcar când un schizofren clama că în „reich” -ul lui merită „să trăieşti şi să munceşti”.

Același lucru îl anunță astăzi Orban pentru Ungaria lui… bazin Carpatic. Va fi o țară „unde va merita să trăieşti şi să munceşti”, sigur, așa „cum am arătat vecinilor noştri că aceia care colaborează cu ungurii fac bine”.

Așa ne-a atacat Viktor Orban la noi acasă. Și nu într-o zi oarecare, nu într-o clipă întâmplătoare, ci în preajma Zilei Imnului din Anul Centenarului! O zi care a trecut, grație hahalerelor care ne conduc, ca oricare alta. Și ne-a atacat într-un loc în care Statul Român nu a fost prezent nici măcar cu un „dorel” dăncizat (mai rău de atât, nu poate să existe nivel de prostie!).

Aparent, Orban ne-a umilit într-un colț de țară… Dar oriunde s-ar fi dus, nu ar fi fost deranjat, huiduit, alungat. Nu de către reprezentanții Statului Român. Nici un reprezentant al guvernării nu a avut curajul să protesteze. S-au agitat pe tema țiganilor evacuați aiurea în lume, pe porcăiala de Auschwich ai lui Daea (genială gafă!), dar nici un cuvânt despre destructurarea violentă dintr-un colț tot mai mare de țară. Probabil pentru că hunul le-a promis că „dacă vor colabora bine cu ungurul” le va lăsa și lor ceva de ronțăit.

Toți i-au sărit în cap lu Daea… Că se supără evrei, că se strică relațiile diplomatice… Dar asta ne interesează pe noi în Anul Centenarului?… Ficații lui „x” sau „y”? Se supără, treaba lor! Le trece! Pot să-l ia la ei, plocon, și pe Daea, să vadă cam cât de discriminant a vrut să fie nefericitul! Dar pentru supărarea noastră, pentru ceea ce  fac ungurii (și ceea ce nu fac leprele de la noi) cine se revoltă?

Un răspuns la Marș acasă, lepră șovină!

  1. IO...gereules spune:

    Toate aceste acte de rasfat ale asa zisilor unguri(Ungaria este o tara umpluta cu natiuni inconjuratoare ei maghiarizate in mod fortat)nu sant altceva decat sulite iudaice infipte in coastele unor unguiri care se forteaza sa urle in numele unui popor maghiar inegzistent.Dela venirea hunilor,a ungurilor,a maghiarilor(nu stiu care e diferteta dintre acestia)populatia care s-a format a umblat tot timpul cu cutitul intre dinti.Dece oare?Pe cine l-a prins in laba l-a magiarizat.Cand au venit acestia in Europa secuii nu vorbeau limba maghiara,acum toti se considera unguri(Unguri,magyari sau defapt jidani?)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*