Anticultură şi mizerie

(Balada relelor deprinderi)

Vai mie, sfânt meleag străbun,

de cine eşti azi cârmuit,

deşi chiar de la facere

alese daruri ai primit!

 

Cu trupul greu de bogăţii

şi spiritul de pomină,

mirare nu-i c-ai devenit

a Maicii Domnului Grădină –

 

întinsul traco-dac regat

până spre-olatul indian,

cu-adevărat buricul lumii

şi-al Universului ax median…

 

Apoi, istoria s-a-ntors

cu faţa spre năvălitori;

europeni sau asiatici,

ei toţi te-au vrut ca răpitori,

 

fără vreo urmă din iubirea

statornicilor fii ai tăi,

ce s-au jertfit de-atâtea ori

ca tu să scapi de techergăi…

 

Dar ce se-ntâmplă azi cu ţara

e pentru-naintaşi jignire:

Nu doar că-i pusă pe butuci

(cu traiul celor mulţi în coborâre

 

şi zeci de miliarde datorie),

ci-i şi cu duhu-n suferinţă

prin incultura promovată –

temei pentru nesocotinţă.

 

Manelizarea şi spoiala

cu diplome negociate,

vor ca valoarea s-o îngroape

şi la oraşe şi la sate.

 

Iar pentru asta mâna-şi dau

neculţii şi cu falşii culţi,

ca să se-adeverească spusa

cu proştii-ngrămădiţi şi mulţi.

 

Toţi ăştia sunt pentru cultură

din cale-afară de nocivi,

cu plusul pentru falşii culţi

că sunt penibili şi-agresivi:

 

Penibili prin bietul pospai

de cunoştinţe fără viaţă

şi agresivi prin insistenţa

cu care ţin să iasă-n faţă,

 

contribuind astfel din plin

la un progres taman pe dos –

de la sărac la mizerabil,

cât timp ţara-i cu capu-n jos.

 

Căci sărăcia-n trup loveşte

şi demnitatea n-o atinge,

dar mizerabil este-acela

ce nici măcar nu se mai plânge,

 

ci se complace-n resemnare,

ba simte chiar o bucurie

când nepăsarea îl învinge

şi-i ţine eul în robie.

 

Capul plecat, cum glăsuieşte

acel proverb îngrozitor,

nu desluşeşte nici prezentul,

necum să vadă-n viitor.

 

Istoria ne-nvederează

un adevăr fără bănat:

Capul plecat mult mai uşor

de sabie este tăiat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*