Secera din piatră cioplită de peste 6000 de ani vechime descoperită la Șoimuș (jud. Hunedoara)

Noi și noi dovezi ale perenității noastre milenare pe aceste meleaguri apar din colbul miilor de ani. Așa s-a întâmplat și cu un artefact mai deosebit descoperit de curând. Hunedorenii, dar și turiștii care trec pragul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva luna aceasta vor putea admira acestă nouă piesă care face parte din categoria „Exponatul lunii”. Este vorba despre o seceră preistorică din piatră cioplită, descoperită la Șoimuș (comuna Șoimuș, județul Hunedoara), în punctul „Lângă sat”. Secera este practic reprezentată de patru suporturi laminare, găsite in situ aliniate, descoperirea rezultând în urma săpăturilor de salvare, care au avut loc în anul 2011, pe traseul actualei autostrăzi A1, tronsonul Deva – Orăștie. Piesa fragmentară poate fi datată în jurul anului 4.300 î.Hr. (acum 6.400 de ani), din timpul epocii eneolitice, când pe Valea Mureșului în punctul amintit a existat o așezare a culturii numite Tiszapolgár. „Când vorbim despre sedentarizarea umană în preistorie, amintim, printre altele, şi cultivarea şi recoltarea plantelor, aducând în discuţie, pe lângă săpăligi şi plantatoare, secerile. Acestea au fost confecţionate, la început, în epoca neolitică, din piatră cioplită, debitându-se suporturi aşchiale sau laminare, care, mai apoi, erau inserate într-un suport (din os, corn sau lemn)”, a precizat Mihaela-Maria Barbu, arheolog în cadrul MCDR Deva.

Principalul criteriu de reperare a unei/unor piese litice componente de seceră/i îl reprezintă uzura apărută pe una sau ambele margini ale lamelor sau aşchiilor, numită, în literatura de specialitate, SiO2 (siliciu), lustru vegetal sau macro-lustru. „Această uzură este, de fapt, o depunere de sevă de plante, care au fost tăiate cu o unealtă de tip seceră. Unele studii şi experimente demonstrează, pe de o parte, faptul că această depunere poate apărea în 30–60 de minute de recoltat (tăiat) plante sălbatice sau cereale domestice, iar pe de altă parte, faptul că acest siliciu se depune diferit, în funcţie de tipul de plantă tăiat: sălbatică – depunere cu aspect „umed”, „fluidificat”, iar cea domestică – aspect dur şi plat (fără denivelări). Bineînţeles că modul de depunere a siliciului pe piesele litice depinde de mai mulţi factori, printre care umiditatea plantei (sau uscăciunea sa), cantitatea de siliciu din plantă, tipul de materie primă litică pe care acesta se scurge, în timpul procesului de tăiere, etc.”, mai precizează Mihaela-Maria Barbu. aptul că în fotografii se observă și o replică a unei seceri preistorice, replică realizată de dr. Marius Barbu, arheolog în cadrul MCDR Deva.

Localitatea Șoimuș are un nume ce „alintă” pe cel de „șoim” și face trimitere către un pui mic și drag. Are cumva legătură cu Horus (Hora), fiul „șoimesc” al lui Isis (Fecioara Neagră) și al dezmembratului Osiris (simbol al „spargerii” formelor de viață vechi la sfârșitul timpului, când vor apare formele noi), ca triadă a Vechii Religii Pământene Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali.

În urma săpăturilor de salvare, care au avut loc în anul 2011, pe traseul actualei autostrăzi A1, tronsonul Deva – Orăștie, câteva mii de fragmente ceramice şi statuete cu reprezentări antropomorfice şi zoomorfice din Eneolitic (epoca de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului – n.r.), aparţinând culturii Vinca-Turdaş (4.250-3.575 î.Hr.) au fost recuperate de echipa de arheologi care a lucrat în sectorul Şoimuş 1. Cele mai vechi piese ceramice au o vechime de aproximativ 6.000 de ani, iar cea mai nouă datează din epoca medievală. „În zonă, au fost descoperiţi idoli cu formă umane, câteva piese cu reprezentări de animale, podoabe, cum ar fi pandantive din os sau ace de păr din os, dar şi ace din os pentru străpunsul pieilor. Tot aici, s-au găsit greutăţi pentru pescuit – zona fiind foarte aproape de cursul Râului Mureş. Cele mai vechi piese ceramice au aproximativ 6.000 de ani, iar cea mai nouă se încadrează în perioada medievală, fiind vorba de un clopoţel din bronz ce datează de acum 1.000 de ani”, a declarat arheologul Andrei Heroiu, de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.

De asemenea, pe un perimetru de aproximativ 5.000 de metri pătraţi, au mai fost descoperite urmele a 20 de bordeie şi case de chirpici, vechi de 6.000 de ani, fragmente de oale de lut şi vase pentru mâncare sau pentru băut, iar pe unele dintre acestea au fost identificate reprezentări antropomorfe. În plus, arheologii au scos la lumină un cuptor roman din ceramică, vechi de aproximativ 1.700 de ani, dar şi alte şase cuptoare, care datează din perioada Evului Mediu. Până în prezent, în şantierul Şoimuş 1, arheologii au cercetat 350 de complexe, dar se estimează că numărul lor ar putea ajunge la 1.000, dacă se iau în calcul şi siturile învecinate, respectiv Şoimuş 2 şi Uroi. Descărcările arheologice constituie etapa premergătoare construcţiei viitoarei autostrăzi Deva-Orăştie, iar arheologii spun că pentru ei, este o oportunitate să poată studia un sit dezvoltat pe o arie foarte mare, într-un interval scurt de timp. Altfel, spun specialiştii, un şantier similar ar fi fost cercetat în vreo două generaţii. Datele prelucrate până acum arată faptul că zona Văii Mureşului este locuită de peste 6.000 de ani, locurile fiind propice pentru dezvoltarea comunităţilor umane.

Pentru iubitorii de istorie sau turiștii doritori, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva propune vizitatorilor, începând cu data de 1 iulie 2018, în cadrul proiectului intitulat „Exponatul lunii”, secera preistorică din piatră cioplită, descoperită la Șoimuș, piesă ce poate fi admirată în spaţiul special amenajat la intrarea în Palatul Magna Curia. Trebuie precizat faptul că în fotografii se observă și o replică a unei seceri preistorice, replică realizată de dr. Marius Barbu, arheolog în cadrul MCDR Deva. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*