Imperiul Persan sau Imperiul Ahemenid (persana veche: Parsă sau „P – cea – arsă”, Piatra Arsă (fierbinte; trecută prin foc), cea din care se va naște Mithra) a fost un imperiu iranian ce a dominat Asia de Sud și de Sud-Vest între anii 550 î.Hr., de la cucerirea mezilor de către Cirus cel Mare, până în 330 î.Hr., când ultimul împărat Ahemenid moare și imperiul este cucerit de Alexandru cel Mare. La apogeul întinderii sale teritoriale, teritoriul său cuprindea Iranul, Afganistanul, Irakul, Turcia, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul și porțiuni din România, Bulgaria, Grecia, Arabia Saudită, Libia, Sudanul de Nord, Caucaz, India, Asia Centrală și chiar din China, cu o suprafață totală de 8.000.000 km2 , refăcând într-un fel unic o parte a teritoriului Geților de Aur primordiali, de la zidirea din nou a lumii (ultima zidire), de după potopul diluvian ce a lovit planeta. De aceea avem noi în România încă denumiri ca Perșinari (comună în județul Dâmbovița, unde s-a descoperit un important tezaur), dar și Munții Perșani (Persani) ce sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali, unde cel mai înalt pisc este Vârful Măgura Codlei („Cod – Leea”, sau „Codul – Leoaicei Sarmis Forța Vieții”), având 1.292 m. Munții Perșani sunt situați în SV Carpaților Orientali, extinși pe direcția NNE-SSV, limitând partea de V a Depresiunii Brașov. Cuprinși între meridianele de 25°15′ și 25°40′ longitudine estică și paralelele de 45°35′ și 46°15′ latitudine nordică, acești munți se întind pe o suprafață de cca 1.000 km2. Aici este posibil să se fi aflat „insula” unde acestă seminție s-a salvat la ultimul potop. De aceea îi și poartă numele și astăzi: Munții Perșani. Să nu uităm că, acum 2000 de ani, la chemarea marelui rege Decebal, regele ahemenid a atacat Imperiul Roman din est, spre a scădea astfel puterea atacului disperat al imperiului asupra Daciei, ce dorea să-i fure marele tezaur milenar al Geților de Aur primordiali, tezaur ce aduna toate daniile semințiilor salvate de geți la marele potop și primate în câteva mii de ani (Gaeții; Fii Mamei Gaya Vultureanca).
Fiecare munte (de fapt insulă la Marele Potop) din Coroana Carpatică a fost „repartizat” unei seminții. De aceea avem aceste denumiri de neexplicat al munților noștri. Carpați este „Cârpa – T”, cea care acoperă fața zeului „T, Cel Mare”, perdeaua Altarului, șansa salvării, taina (lințoliul dintre văzute și nevăzute). Oasele „carpiene” formează mâna umană, iar Carpații este „Mâna lui Dumnezeu”, cea care ocrotește specia umană. Carpatos este și o insulă zisă grecească. „Carpii” erau dacii cei liberi („C – Harpii”, cei ce loveau cu săbiile cu vârful întors). Numele munilor Carpați mai poate veni de la „cei crăpați”, cei traversați de trecători (săpate spre a se scurge apa din marele lac transilvan). Legat de sirieni („vecinii” persanilor), mai avem Muntele Siriu. Masivul Siriu este o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc al acestui masiv este Vârful Mălaia, având 1.662 m. După cucerirea Imperiului Persan de către Alexandru cel Mare, vastele sale teritorii încep să facă parte din lumea elenistică. Denumirea de „ahemenid” vine de la Achaemenes, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor, cel care unifică toate triburile perșilor, potrivit tradiției, către anul 700 î.Hr. Semnificația numelui mai poate fi „Ah – e – menit”, cu sens de „Durerea care va veni” (Ah – este – menit”, este hotărât, nu scăpăm de acest cataclism dublu al Apocalipsei (Judecata de Apoi) și al Nașterii din Nou).
Tezaurul Oxus, cel ce aparține regilor acestui Imperiu Ahemenid, are similitudini cu elementele componente ale tezaurele principilor geți, membrii ai Frăției Getice și cu simbolurile reprezentate pe acestea. Într-un fel este normal, pentru că și ei, perșii (P-arșii (Cei trecuți prin foc), P- arsa (P=Gravida din cer; „arsa”- cea arsă=Fecioara Neagră), Perseu – Cel care taie capul meduzei Gorgona) fac parte dintre semințiile salvate în marea „păstaie” a Geților de Aur primordiali. Aceste similitudini au fost transmise în timp – ca un mesaj încapsulat – și se mai pot vedea în imagistica celui mai mare tezaur al evului mediu timpuriu, Tezaurul de la Sânnicolaul Mare (România), aflat acum la Viena (Austria). Toate aceste simboluri fac parte din marea zestre a Vechii Religii Valaho – Egiptene, cea care a fost trecută sub marea lege a uitării. Tezaurul Oxus constituie o colecție formată din aproximativ 180 de podoabe de o rară frumusețe, confecționate din aur și din argint. La cele 180 de piese de aur și argint, cele mai multe de mici dimensiuni, se adaugă circa 200 de monede. Se estimează că tezaurul a fost găsit în intervalul 1877-1880. Piesele datează din secolele V și IV î.Hr. Data și locul exact în care tezaurul a fost descoperit rămân neclare. Tezaurul se numește Oxus după râul cu același nume, pe țărmul căruia a fost aflat. Se pare că, la un moment dat, unele piese ale tezaurului au fost sustrase și topite, transformate în lingouri. Descrierile timpurii fac referire la un număr de 1500 de monede și la o serie podoabe care astăzi nu mai sunt de găsit, în inventarul tezaurului. În acest tezaur ahemenid apare „Peștele de aur”, cel devenit peste ani simbol important creștin (simbol al potopului planetar, El este cel ascuns de „apele” cerului; asemănător cu „peștele de sticlă” pe care îl țineam pe televizoare înainte de 89, dar și cu „peștișorul de aur care îndeplinește trei dorințe”), fiind cumva similar cu omul-pește sau zeul-pește mesopotamian. Aplicele din aur ale acestui tezaur au reprezentări imagistice cu Leul – Regele (Leoaica Sarmis – Forța Vieții), cu Taurul („T – cel de aur”, Cel ce va face o coridă cu noi), Dragoni („Cel drag” ce va aduce un Nou Început – Nașterea din Nou – Timpul de Aur al omenirii; Naga – Știința Șerpilor).
Leul înaripat ce apare pe unele aplice merge într-o direcție, dar privește în cealaltă (mesaj: „Și-a întors Dumnezeu fața de la noi!”; histerezisul fierului din sânge, sau „Pasul înapoi”, întoarcerea la origini). Într-una dintre aplice apare „Mutul” („Cel cu gura cusută” – cel din jocul de Călușari – dacă are „căluș” pus la gură nu poate vorbi), cel ce are buzele pecetluite („Buzăianul”, Buzăul; „Zi zău cu limba între dinți” – de unde vine și denumirea de ZEU-Zău; a se vedea localitatea Zăul de câmpie –jud. Mureș, sau Spermezeu (Sperma zeului) – jud. Bistrița Năsăud). Aceste aplice au similitudini cu piesă descoperită în mormântul tumular princiar getic descoperit în anul 1961 la marginea de nord-vest a comunei Chirnogi (jud. Călărași). Acesta avea un aspect tumular (movilă), cu un diametru de peste 30m. În urma săpăturilor, în acesta s-au găsit şi s-au recuperat din inventarul funerar 7 obiecte (o cană, un urcior, o strachină, un vas askos, o amforă, o situlă şi o aplică de aur reprezentând un cap de leu). Obiectele se află în present în Colecția Muzeului Civilizației Gumelnița, din Oltenița. Mormântul princiar getic de la Chirnogi este fixat temporal în cea de a doua epocă a fierului, respective sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. Aplica de aur cu chipul Zeiței Sarmis (Leoaica, Forța Vieții) din triada principală a Vechii Biserici Valaho-Egiptene, a Geților de Aur primordiali. Aplica este de formă rotundă, fiind realizată din două foi de aur cu grosimea de 0,55 mm. Foaia care formează aversul piesei este lucrată din tablă de aur, prin batere la rece, în tehnica „au repoussé”. Suprafața sa poartă imprimat în relief un cap de leu, înconjurat de un cerc de perle, mărginite, la rândul lor, de un șir de ove. În centrul foii de pe revers este fixată o verigă de prindere realizată dintr-o bandă lată de 1 cm. Această aplică prezintă clare similitudini cu mai multe exemplare asemănătoare descoperite în prezumtivul mormânt al regelui Macedoniei, Filip al II-lea, de la Vergina (numit și „Aigai” (Ai – Gaya), „Orașul Caprelor” sau al „Zeului Pan”, cel care sare în sus, căutând sfânta hierogamie cu Mama Gaya Vultureanca –întâlnirea Cerului cu Pământul, în apocalips) din nordul Greciei. Mai putem găsi asemănări cu o piesă confecţionată din aur, care făcea parte din harnaşamentul regelui trac Seuthes III (330-300 î.Hr.; regele geților sudici numit Săuță). Mormântul a fost descoperit la Kazanlâk, în Bulgaria. Aici apare central Leul (Forța Vieții) ce are belciug în nas („belciul – G”; a.s.v. localitatea „Belciugatele”).
Pentru a putea să îi pui belciug unui leu, trebuie să îi ști taina (Taina Geților). În cerc, în jurul leului apare Pomul vieţii multiplicat, ca symbol al lumilor ce au fost și vor mai fi, ca roată a destinului, a sorții (distrugerea și renașterea planetei noastre, dar și a civilizațiilor umane). Cea mai mare parte a pieselor de aur și argint din tezaurul Oxus se află acum la British Museum (Londra). Monedele sunt, în schimb, mult mai dispersate. Se pare că o parte dintre ele se află în colecțiile Muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg (Rusia). Tezaurul include amulete, inele, figurine, monede, vase, sigilii, precum și o teacă confecționată din aur – una dintre cele mai vechi piese din colecție. Pe respectiva teacă este reprezentată o scenă de vânătoare. În tezaurul Oxus există numeroase obiecte de excepție, dar între toate se remarcă două reprezentări confecționate din aur ale unor care, dintre care unul incomplet. În interiorul carului sunt prezente două figurine: vizitiul și un pasager (symbol al călătoriei). Alte piese spectaculoase, ca lucrătură, sunt brățările cu capete de grifoni, datând din secolul V-IV î.Hr. Procesul lor de fabricare a fost unul de-o complexitate uimitoare. Diferitele elemente au fost lucrate separat și apoi prinse laolaltă. Există și brățări ale căror capete reprezintă animale cum ar fi taurii, leii, antilopele, precum și câteva creaturi fantastice. Pe unul dintre acestea apare Pasărea cu corn (cornul lui Pan – Țapul) – Mama Gaya Vultureanca (Moțata, Cea din Țara Moților).
Tezaurul ahemenid Oxus mai are câteva reprezentări de capete umane, posibile sceptre de aur, precum cel aflat în Tezaurul Frăției Getice de la Pereu – Pirum (Teleorman) – Cap sceptru de argint – aurit (sau rhytonuri?). Pe drapelul ahemenizilor apare Mama Gaya Vultureanca, cea care se află și pe coiful din Tezaurul Frăției Getice de la Pereu – Pirum (Teleorman), dar apare și ca aplică din Tezaurul Frăției Getice de la Agighiol (Tulcea). Aflând aceste legături multimilenare dintre simbolurile reprezentate în metale scumpe, putem să decriptăm mesajele înaintașilor noștri, cei ce au încercat să ne prevină asupra tainei vieții în materie și a ciclicității inexorabile ce ne va face să spunem până la urmă că totul este în van.
Lasă un răspuns